Te poți reinventa după 40 de ani?


Autor: Corina

reinventare jobCam fiecare dintre noi se vedea proiectat în viitor într-un anume fel în tinerețe. Știți voi, ai 20 de ani, te gândești cum vei fi când vei avea 40/45, deși pare atât de departe de tine încât rezultă aproape ireal. Bănuiesc că majoritatea ne vedeam așezați la casa noastră, familie, copii, job de carieră cu drum lung și bătătorit în spate. Adică genul ăla de traseu prestabilit pentru care ți-ai mâncat anii tinereții prin școli sau joburi de sacrificiu dar care dau experiența pentru viitor.

Eu, cel puțin, îmi vedeam viitorul pe aceeași cale profesională, deja bine consolidată, aducătoare de bunăstare economică și lipsită de griji, monotonă chiar, aș putea zice. Când mă gândeam la mine la 45 de ani, având atunci 20, mă vedeam fără provocări și stres în jur. Mă și vedeam destul de bătrână, ce-i drept, parcă cu un picior în pensie deja – reneg ideea asta, evident – și după capul meu de-atunci n-aveam cum să mai fiu în ape noi, ca să zic așa, ci pe la jumătatea unei cariere stabile.

Or fi fost astea gândurile, dar între timp viața se întâmplă. Și s-a întâmplat. Am schimbat direcția de mai multe ori până în 40 de ani. Și sunt pe punctul de a o face din nou, la 44, din mai multe motive, dar principalul fiind că îmi doresc să activez într-un domeniu care mă atrage foarte tare și de care nu am avut ocazia să mă apropii până acum.

Experiența mea practică ca profesie în domeniul ăsta e undeva ușor peste zero, dar n-ar fi prima oară când mă găsesc în situația asta, deci nu mă sperie în mod deosebit, că lucrurile se învață chiar dacă cu greșelile de rigoare. Totuși, ca un adult sănătos la cap (sper), mă gândesc: are rost să o iau iar de la zero? Să renunț la un job călduț și sigur pentru ceea ce consider a fi foarte aproape de o pasiune?

După o anumită vârstă, avem dreptul de a ne arunca cu capul înainte într-o situație care ne atrage sau trebuie să fim cerebrali și să staționăm acolo unde avem deja asigurată o stabilitate?

Eu știu ce-am hotărât. Mai bine remușcări decât regrete, că o viață avem, și cam ăsta a fost principiul după care m-am ghidat până acum.

Voi cum vedeți treaba asta? V-ați reinventa după o anumită vârstă? Sau dacă ați făcut-o, așteptăm concluzii bune sau rele, după caz.

Foto: Pexels

30 Comments

  1. HM

    Eo mash face punător de diacritice 🤪 da’ cik mori dă foame cu o așa m3$eriE 🤭🤔
    Pă subiect … doar cei cutezători vor fi învingători ✌️🤟👍

    3
    Reply
    1. Laura G.

      @HM,
      La ce semne pui tu în scris, mi-ar fi teamă să te angajez. Chiar că mori de foame 🙂

      2
      1
      1
    2. singlemom

      @HM,
      tu ti-ai gasit deja chemarea, ce-ti mai bati capul? la trollat esti maestru :))

      2
    3. Solandi

      @HM, ce le ochești tu! E bine acum?

    4. HM

      Aproape … tzinetzi aproape 🤪

    5. BaGheRa

      @Habare, mereu… aproape!

  2. Laura G.

    Categoric da. Poate nu foarte mulți, poate nu se întâmplă des, dar se întâmplă. Am în jur câteva cazuri de ”schimbat macazul” în profesie – chiar cu succes, după 40.

    La mine s-a întâmplat chiar mai târziu, când am lăsat munca de birou și-am trecut la cea online/homework – alt profil, alte cerințe, alt program.

    4
    Reply
    1. singlemom

      @laura,
      La mine de data asta a fost destul de simplu, pt ca jobul anterior imi cam displacea din anumite pc de vedere. Deci n-a fost greu sa ma arunc, dar e totusi un experiment deocamdata. Tocmai pt ca – cum zicea @anduta mai jos, te arzi mai greu cand esti mai batran – as vrea ma apuc eu de activitatea asta dar intai am zis sa-ncerc daca ma prinde muncind pt altii. Maxim ma intorc de unde am plecat daca e de rau :))

      1
  3. Anduța

    Eu am avut în familie exemple de oameni care au schimbat macazul în viață. Ai mei au schimbat orașul pe când aveau 30 și-un pic de ani, cu noi copiii după ei, după care mama a lucrat la aceeași firmă până ce s-a pensionat. Tata, în schimb, a lucrat la 2 firme, după care a luat-o pe drumul antreprenoriatului, cu succes. Dar și cu mult frecuș și stres, mult mai mare ca al mamei. Cumva, ideea de „stabilitate” din aia în care faci o viață întreagă același lucru sau aceleași lucruri nu prea mi-a dat târcoale. Nu m-am imaginat într-un anume fel vreodată din punct de vedere profesional, nu mi-am zis niciodată „asta voi face toată viața” oricât mi-ar fi plăcut ceea ce făceam. Cred că am fost mereu conștientă de neprevăzutul vieții, care te poate surprinde plăcut sau neplăcut, te poate chiar ridica unde nici nu sperai sau te poate doborî, de nu mai știi dacă te vei mai ridica vreodată. Eu m-am aruncat de câteva ori cu capul înainte, am făcut schimbări, am învățat chestii de la zero. E adevărat că n-am avut parte de eșecuri majore sau de lovituri crunte ale vieții, așa că schimbarea și cu mine suntem prietene. Ba cred că nici nu concep viața fără schimbări. Concluzii bune sau rele în ceea ce mă privește n-am, astea le voi trage pe patul de moarte (sau nu, dacă moartea va lovi de unde nu mă aștept și nu voi avea un pat 😀 ) dar momentan n-am remușcări, n-am nici regrete, rămâne de văzut cum vor fi viitoarele schimbări. „Și sunt pe punctul de a o face din nou, la 44, din mai multe motive, dar principalul fiind că îmi doresc să activez într-un domeniu care mă atrage foarte tare și de care nu am avut ocazia să mă apropii până acum.” „Să renunț la un job călduț și sigur pentru ceea ce consider a fi foarte aproape de o pasiune?” Ceva îmi transmite că vârsta de 44 de ani ar avea o mare importanță. Din punctul meu de vedere, n-are. De fapt, are, dar la modul pozitiv. Dacă ai da călduțul pe o flacără, la o vârstă foarte fragedă, riscul de arsură gravă ar fi mult mai mare decât la o vârstă mai coaptă.

    3
    1
    Reply
    1. singlemom

      @anduta,
      Desi la modul constient schimbarile imi dau o oarecare anxietate si pare ca le refuz, daca e sa ma uit in urma observ ca nu stiu sa traiesc fara ele, deci coerenta zero :)))
      Remuscari si regrete n-am nici eu, de niciun fel, chiar daca ici colo am mai dat rateuri, dar a posteriori a fost tot o lectie de invatat, o limita de descoperit. Si probabil o sa mai dau rateuri si de aici incolo, o sa mai invat si altele, dar ca „adult responsabil” a trebuit sa-mi pun la un moment dat intrebarile din articol. Concluziile sunt in the making, sa speram c-or fi de bine :))

      1
    2. Anduța

      Singlemom, dimpotrivă, mie nu mi-a părut că refuzi vreo schimbare, ci că vrei/ simți nevoia (îți place, chiar? :-D) să analizezi un pic lucrurile. Mie mi se pare firească teama/anxietatea schimbării, dar de-aia s-a inventat curajul. Pe care curaj nu îl văd drept lipsa fricii/anxietății, ci puterea de privi frica în/din față, din spate, din laterale și, de ce nu, de a face un pas către dânsa. Întru împrietenire sau luptă. :)) Aud frecvent pe la părinți sau bunici cu copii mici „hai, curaj, nu-ți fie frică!”. De exemplu, în contexte de genul tobogan/plasă de cățărare/învățat să meargă cu bicicleta (contexte de schimbare a mișcării pe 2 picioare cu alte moduri de mișcare, cum ar veni). În capul meu, curaj fără frică nu există. De fapt, există, dar nu ar trebui să existe. Că îl numesc „inconștiență”. 😀

      3
  4. Ana G.

    Dacă domeniul respectiv nu-ți pune piedici pe motiv de vârstă, ia-ți avânt! De unde mă uit eu, ești tânără. Primele piedici în a schimba domeniul au fost la nici 38 de ani: „a, păi nu văd ce v-am mai putea învăța la vârsta dumneavoastră!”. Spuse de o madam care avea chiar niște ani în plus, dar de, era în domeniu deja.

    3
    Reply
    1. singlemom

      @ana g,
      asta cu invatatul si varsta e fix invers fata de ce zice doamna: cat traiesti inveti, nu? Parca asa era? In viata reala insa da, e o piedica deseori. Dar trecem peste, young in the heart, nu? 🙂

      1
  5. Paco

    Schimbarea de sex se pune la reinventat ?
    Mai bine să fiu o milfă cinstită decât un semi-martalog plictisitor.

    3
    2
    Reply
    1. singlemom

      @paco,
      se pune si aia la reinventat, normal, dar personal n-am ajuns inca acolo, desi recunosc ca ma bate gandul cateodata. Semi-martalogul asta imi surade, mai ales in cateva cazuri concrete :))

      2
    2. Anduța

      Paco, asta nu e doar reinventare, este curat călătorie transformilfatoare. Până la schimbarea de sex, aia cu bisturiul și pasul final, te-ai gândit cumva și la mici alți pași ai călătoriei, precum garderoba, pantofii, epilatul, coafatul, make-up-ul? Dacă nu, și ai simți că ai avea nevoie de ceva ajutor, ne-ai spune, da? 😀

      2
    3. Paco

      @Anduța, să tot fie trei zile de când port tanga, nu e chiar confortabil.
      Să îmi fac o idee de look, mi-am troznit una sănătoasă cu ușa de la mașină peste dejte, vinețiul unghiilor nu mă prea încântă, îmi doream ceva gen albastru de Voroneț. Poate data viitoare îmi iasă, dar asta după ce îmi scot ghipsul.
      Normal că vă spun, ce întrebare e asta ?

      5
    4. Anduța

      Paco, apăi na, sunt oameni care preferă să meargă în călătorii transformatoare singuri. Fără tovarăși de nădejde, cum ar veni. Unghie Vineție, zici? Pfoai, ce reinventare a poveștii lui Harap Alb s-ar putea scoate de aici! 😛

      1
  6. catalin fdd

    Da, nu e limita de varsta, e numai limita psihologica.
    La 45 de ani am parasit orasul natal si compania in care lucrasem 23 de ani, pentru Bucuresti si un domeniu oarecum nou (aveam ceva experienta dar nu lucrasem dedicat in asa ceva).
    Cateodata motivatia cea mai puternica vine din nevoie, „cutitul ajuns la os” cum se spune, asta poate sa imbrace mai multe forme: fie financiar, fie o dorinta imperioasa de a o lua de la capat… fiecare si le stie pe ale lui.

    Unul din prietenii mei, dupa o viata petrecuta in orasul natal, s-a hotarat brusc si la 40 de ani a parasit Romania pentru Canada.

    Asa ca exemple sunt… 🙂

    4
    1
    Reply
    1. singlemom

      @catalin fdd,
      absolut corect tot ce ai scris, in special treaba cu limita psihologica. Probabil asta e cea mai grea de infrant, dincolo de orice altceva. In cazul meu a avut mereu o greutate aparte pt ca daca dau eu rateu, ne cam duce in cap. Si atunci pui in balanta siguranta zilei de maine (la modul general vorbind) cu luatul de la capat in ceva ce nu cunosti inca, indifirent de cate planuri (ca) de business iti faci. Unde mai pui ca apar evenimente in afara controlului tau care te pot pune pe burta usor, cum au fost ultimii 3 ani intre covid si razboi.
      Cu siguranta nici pt tine nu a fost usor sa iei hotararea de a lasa ceva ce stiai pana in cele mai mici detalii si sa te arunci in ceva nou pe atatea planuri. Important e, insa, ca daca apuci sa tragi linie si e macar un pic pe pozitiv, io zic ca merita.

      2
  7. Paco

    Într-o notă serioasă ( cum pot 😀 ) cât timp ne țin balamalele și IQ-ul e decent, te poți reinventa oricând.
    Eu spre exemplu, am vrut să mă reconfigurez căutător de aur. Cred că din cauză că port ochelari.
    Nu am reușit să conving pe nimeni din domeniu că sunt as la manevratul excavatoarelor și că știu să fac diferența dintre o pepită și un dop de bere.
    Acum sunt in discuții avansate cu o cunoștință care e pilot de vânătoare, adică fighter pilot.
    Mai am nevoie să slăbesc 15 kilograme să încap în cherlingă și să fac rost de un volan să îl montez pe avion. Cu manșa aia tristă nu îmi iasă parcarea laterală.

    4
    Reply
    1. Laura G.

      @Paco,
      Bine că ai fost serios, că nuș ce ne făceam altfel 🙂

      2
    2. Paco

      @ Laura G, în premieră vă spun și numele din buletin, Paco e porecla.
      Sobru Frivolin Egidiu mă numesc.
      Normal că sunt un om serios, numele mă constrânge să mă comport ca atare.

      3
    3. singlemom

      @paco,
      pai io zic ca daca te lansezi (cu sau fara cele 15kile) de acolo de sus de la tine, o sa ai cam acelasi efect ca un flying fighter. Nimic nu-i imposibil, deci :))

      2
    4. HM

      Frateee, nu știu ce mușcate fumezi tu, da’ vreau și io … măcar o tură. Se poate domnu’ Frivolin 🤣🤣🤣

      2
      1
  8. BaGheRa

    Eu zic că dacă îți pui ceva în cap și investești puțin în ceea ce vrei să faci poți realiza orice. Acum la ce scară vor fi rezultatele depinde doar de tine și de noroc.
    Multă baftă și să îți iasă/ să vă iasă tot ce vă doriți!

    3
    Reply
    1. HM

      Parcă prea invoci norocul … știi bancul cu: norocosule, nu știam că ți-a scăpat ceasul 🤭

  9. Vera

    Aha, văd că bate vântul schimbării și pe la alții. Bun bun. Eu, recunosc, deși horoscopul zice că aș fi degrab’ plictisită și iute la schimbat macazul, sunt un Geamăn atipic în ce privește jobul. One and only până acum, dar mi-e cam poftică de-un divorț și aici. Voi anunța când voi avea un nou partener, ca să dau de băut, pfff.

    2
    Reply
  10. Zoe

    @Vera, tot Geamana și eu, dar când ma apuca schimbatul, schimb tot😀.
    Nu mai spun ca m-am mutat de pe un continent pe altul la 40 și ceva de ani, dar în 2019, cu 3 luni înainte de pandemie, ne-am mutat de pe coasta de est pe coasta de vest, și am deschis firma de construcții, construim casa de la zero. Părerea mea este ca te poți reinventa la orice vârstă @Singlemom! În concluzie, pentru noi schimbarea a fost benefica!

    1
    1
    1
    Reply
  11. Mona

    Dap. Am făcut-o înainte de a împlini 50 de ani și cred că este cel mai bun lucru pe care l-am făcut pentru mine, în ultimii ani. Provocarea asta a scos din letargie o nouă eu și a descătușat, pe lângă frici și temeri, multă energie care s-a văzut și simțit de toți cei din jurul meu.

    Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.