Regele, înțeleptul și bufonul, de Shafique Keshavjee

regeleRegele, înțeleptul și bufonul sau “marele turnir al religiilor” cum este subtitlul cărţii. Titlul pare de poveste, dar nu este decât o metaforă. Conţinutul este interesant, pe ici-pe colo cu accente vesele şi mai frecvent cu informaţii utile.

Shafique Keshavjee descrie într-un spirit analitic-comparativ  trăsăturile celor cinci cele mai importante curente religioase ale lumii: iudaism, creştinism, islam, budism şi hinduism. Mi-a plăcut și prezența ateului-filosof.

Când regele unei naţiuni uşor dezorientate decide să impună poporului său o credinţă religioasă, o face în mod democratic – paradoxal, nu-i aşa?  Un “congres” al religiilor organizat în decursul a 2–3 zile are darul de a oferi supuşilor săi prestaţia celor mai onorabili reprezentanţi ai celor cinci religii, invitaţi la acest turnir. Astfel, aflăm şi noi, cititorii, principalele trăsături ale acestor religii, cu diferenţele  dintre ele, dar mai ales cu apropierile dintre acestea. Rând pe rând, invitaţii vorbesc în faţa unui juriu, apostrofaţi uneori de bufon şi atent  moderaţi de înţelept, totul sub patronajul regelui. Cine va câştiga acest turnir? Citiţi romanul şi veţi afla.

Poate n-ar fi lipsit de importanţă să precizez că Shafique Keshavjee este specializat în istoria comparată a religiilor, iar teza sa de doctorat (“Mircea Eliade et la coincidence des opposes ou L’existence en duel”) a fost recompensată cu Premiul Societăţii Academice din Vaud “pentru un studiu de excelenţă dedicat gândirii lui Eliade”.

Un citat care ar putea funcţiona ca o maximă de fiecare zi:  “înţelepciunea înseamnă să laşi să crească ceea ce se naşte, să savurezi ceea ce s-a copt şi să laşi să piară ceea ce a murit.”

Şi un alt citat-povestire care mi-a plăcut mult:

Doi bărbaţi coboară printr-un coş. Unul este curat, celălalt este murdar. Care din cei doi va merge să se spele?”, îl întreabă rabinul pe unul dintre discipolii săi. “Cel care este murdar, răspunde acesta”. “Nici vorbă! spune atunci rabinul. Acela care este curat. Vazandu-şi tovarăşul murdar în faţa lui, îşi spune: dacă este murdar, înseamnă că şi eu trebuie să fiu, deci este nevoie să mă duc să mă spăl. În timp ce acela care este murdar, vazandu-şi tovarăşul curat, îşi zice: dacă el este curat, şi eu trebuie să fiu. Deci nu am nevoie să merg să mă spăl.” Şi rabinul continuă atunci: “Doi bărbaţi coboară pritr-un coş. Unul este curat, celălalt este murdar. Care din cei doi va merge să se spele?” “Cel care este curat”, răspunde cu entuziasm discipolul. “Nu, nici vorbă! Acela care este murdar. Vazandu-şi mâinile pline de funingine, îşi spune: sunt murdar! Trebuie să mă duc să mă spăl. În timp ce acela care este curat, vazandu-şi mâinile curate, îşi spune: cum nu sunt murdar, nu am nevoie să mă spăl… Am încă o întrebare să-ţi mai pun, continuă rabinul. Doi bărbaţi coboară printr-un coş. Unul este curat, celălalt este murdar. Care din cei doi va merge să se spele?” Discipolul crede că într-adevăr a înţeles. “Murdarul şi curatul” exclamă el. “Cu totul fals! strigă iar rabinul. Tu n-ai înţeles că, dacă doi oameni coboară printr-un coş, este imposibil ca numai unul să fie murdar?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.