Prada, de Michael Crichton

prada După “Prizonierii timpului” n-aveam prea mari aşteptări de la acest roman. Poate tocmai din acest motiv m-a surprins plăcut. Mi s-a părut mult mai bun decât primul.

Pentru că Prada este o combinaţie fericită între ştiinţă, SF, suspans, thriller, situaţii limită şi nişte personaje excelent portretizate.

Desigur, povestea este o ficţiune, însă atât de bine scrisă, încât citind-o, deseori îţi pui întrebarea dacă nu cumva ar putea deveni realitate – într-un timp şi loc unde ştiinţa depăşeşte limitele controlului uman. Nu-i deloc imposibil, iar “accidente” de acest fel a mai cunoscut epoca modernă.

Nanotehnologia este grozavă şi poate face minuni, mai ales în domeniul medical. S-a demonstrat asta la nivel de laborator, însă producerea la scară industrială ridică mari probleme. Se pare că problemele pot fi rezolvate de informaticienii vizionari. Cei care încă mai speră că inteligenţa artificială nu e doar rezultatul unui cod de programare, dar ea poate învăţa şi memora ca o entitate de sine stătătoare. Iată un deziderat care, odată atins, poate deveni un pericol planetar.

Michael Crichton ne prezintă o combinaţie năucitoare între cele două realizări de vârf ale ştiinţei şi merge mai departe cu imaginaţia, arătându-ne rezultatul. Terifiant!

“Tehnologiile sunt o formă a cunoaşterii şi, ca întreaga cunoaştere, tehnologiile cresc, evoluează, se maturizează.”

Despre asta e vorba în Prada. Iar după maturizarea tehnologiei, într-un fel neprogramat şi neaşteptat, ea nu mai poate fi controlată. Nanoparticulele din Prada nu doar că se maturizează, dar ele se adaptează mediului şi învaţă singure cum să se hrănească, să se înmulţească şi să domine.

Şi mai este vorba despre aroganţa Omului care crede că ştie tot şi stăpâneşte tot, fără echivoc.

“Noi credem că ştim ce facem. Întotdeauna am fost convinşi de asta. Se pare că nu resim să ne dăm seama că am greşit în trecut şi deci am putea greşi şi în viitor.”

Prada – un roman foarte bun! Bine scris, cu suspans bine dozat, cu informaţii interesante, chiar dacă înspăimântătoare – ca un semnal de alarmă, poate. Acest roman nu este doar un SF captivant şi atât. Avem în el personaje interesante, caractere complexe şi situaţii extreme în care “umanul” este corupt de tehnologie.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.