Dificil să scriu despre acest roman. Mi-a plăcut mult, da, dar nu l-am citit cu ușurință. Tot ce se întâmplă în povestea cărții mi s-a părut răvășitor, apăsător, intimidant. O filozofie politică îmbinată minunat cu iubire, multă iubire.
Apăsătoare mi s-a părut filozofia politică. Multe aspecte povestite de personajul principal, Victor Petrini, îmi sunt cunoscute – din istorie și din realitatea trăită. Și totuși, gândurile și trăirile lui te surprind, te întristează și te revoltă, chiar dacă pe alocuri te amuză absurditatea situațiilor trăite de el în perioada de început a unui comunism negru și distrugător. Cum distrugător a fost și pentru V. Petrini, un profesor universitar de filozofie.
Într-o vreme în care filozofia lui Petrini nu s-a potrivit deloc cu filozofia comuniștilor anilor ’50, acesta a făcut închisoare pentru vina de a fi gândit altfel. Gândurile nici măcar n-au apucat a fi exprimate, fapte necomise și dovezi inexistente au dus la o arestare abuzivă și o condamnare absurdă. Exact așa cum s-a întâmplat atunci zecilor de mii de români care îndrăzneau să gândească depășind o ideologie găunoasă.
Răvășitoare mi s-a părut iubirea din acest roman. Iubirea pentru mama dedicată pe viață fiului, iubirea lui Petrini pentru Silvia, fetița lui, și iubirea față de femeile care i-au marcat destinul. Cele două femei din viața de adult a lui Petrini l-au făcut fericit și l-au nenorocit în egală măsură, fiecare dintre ele în alt mod.
Matilda – femeie feroce și oportunistă, este mama Silviei și cea care îl va chinui pe Victor câțiva ani cu toanele, mofturile, crizele și superficialitatea ei. Suzy – aparent diafană și dedicată lui, misterioasă și alunecoasă, îl va face fericit și-l va manipula discret până la comiterea unei crime. O crimă pasională pentru care Petrini este iar condamnat la închisoare.
Cel mai iubit dintre pământeni are forma unei largi și profunde confesiuni în care Petrini își reconstitue existența încercând să-și afle rostul în această tulburată și tulburătoare viață, în care ”dacă dragoste nu e, nimic nu e”.
Cu un stil total diferit față de romanele sale precedente, Marin Preda semnează acest ultim roman al său cu riscul vieții. ”Lansat în 1980, romanul în 3 volume Cel mai iubit dintre pământeni este considerat o critică violentă a comunismului. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile și librăriile publice și universitare. În scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia.”
