Dacă e ceva ce facem cu toții pe lumea asta, e să judecăm ce fac alții, cum fac alții, cu cine fac alții și tot așa. Deseori concluzia la care ajungem e că noi am face mai bine, mai frumos, mai bun, am fi mai pricepuți sau cu succes mai mare decât subiectul judecății noastre. Și până aici n-ar fi mare lucru de zis pentru că asta e natura umană, să dăm cu părerea, mai ales în părțile de lume unde educația și etica nu sunt propagate foarte bine, sau, din motive culturale și religioase populația a fost îndopată cu tot felul de reguli de “normalitate”.
N-o să dezvolt acum pe teme generale de dat cu părerea, ci strict pe ceea ce înseamnă dreptul la o identitate proprie în materie de sexualitate. Adică despre reacția multor oameni, deseori a familiei, la auzul celor mai destabilizatoare două vorbe: sunt gay.
Am o prietenă foarte apropiată care nu și-a văzut mama de vreo 25 de ani pentru că, atunci când a făcut coming out, propria ei mamă a alungat-o de acasă și a refuzat să o mai vadă vreodată. În ochii mamei ei ea este greșită, bolnavă, anormală, păcătoasă. De ce? Pentru că îşi împărtășește intimitatea cu o femeie și nu cu un bărbat. N-are importanță ce bărbat, bun, rău, iubitor sau abuzator, important e să fie bărbat. Pentru mama ei nu are importanță ce fel de om e fiica ei, dacă e om bun, de încredere, dacă e prețuită de cei din jur, dacă e o persoană corectă, muncitoare, inteligentă, sănătoasă sau fericită. Nu. Tot ceea ce contează pentru mama ei e că actul intim și sexual al fiicei ei nu prevede prezența unui penis.
Dar să lărgim cercul. Rude, vecini, cunoștințe și necunoscuți, toți se simt îndreptățiți să emită sentințe de “normalitate” în funcție de ce fel de organe sexuale preferă Subiectul discuției noastre de astăzi. Și voi sări peste primele ca să pot ajunge direct la ultimii: necunoscuții.
Se întâmplă să vezi pe stradă, în avion, autobuz sau filme persoane care se țin de mână cu cineva de același sex. Se întâmplă să vezi că se sărută. În filme se întâmplă să vezi scene de sex între persoane de același gen, la fel cum toate astea le vezi mult mai des în varianta hetero. Rar vei auzi pe cineva scandalizându-se la variantele hetero, dar vei avea parte de reacții mai mult sau mai puțin violente la variantele gay. Cea mai comună e din partea deținătorilor de copii: ”păi cum le explic eu copiilor?” sau ”ne fac copiii gay”.
Scriu aici că poate servi cuiva: în primul rând copiilor le explici EXACT la fel cum le explici și o scenă de sărut/sex hetero. Copiii nu se nasc homofobi. Părinții și societatea îi transformă în asta. Dacă tu îi spui copilului tău că ceea ce fac doi neni sau două tanti împreună e anormal, asa va gândi și el. Tu, ca părinte, ai posibilitatea de a modela creierul copilului tău. Te sfătuiesc să o faci cu gândul că va avea efecte mai târziu. Ipotetic vorbind, dacă copilul tău realizează într-o zi că e gay, dar pentru că tu ai ales să-i pui în creier că asta e anormal, o boală, un păcat, atunci copilul tău va trăi ascuns, nefericit, vinovat, se va simți anormal și diferit o bună perioadă de timp. Presupunând că îl iubești, te întreb: vrei asta pentru el?
La a doua mare afirmație, că scenele de sex gay, gay pride, cupluri gay pe stradă ne fac copiii gay, am noutăți pentru tine: a fi gay nu e transmisibil. Însă, toate cele enumerate au ca scop să îți scutească copilul de terapie în cazul în care e gay. Nu se va simți anormal și greșit pentru că va fi văzut deja la alții că normalitatea este incluzivă şi nu înseamnă doar mami și tati.
Dacă ar fi după mine, în fiecare film unde există o scenă de sex hetero aș pune și una gay. Unde există un cuplu hetero aș pune și unul gay. Doar așa se poate ieși din mocirla homofobismului și a prejudecăților, având în vedere că alte modalități sunt prea puține sau prea puțin accesibile majorității. Sper, și îmi doresc, ca într-o zi cât mai curând, să nu mai existe o mare majoritate homofobă în România.
Acestea fiind zise, închei cu o recomandare, mai exact două: 1) când emiți sentințe gândește-te ce efect pot avea ele asupra celor pe care îi iubești cel mai mult. Şi 2) singurele părți genitale a căror grijă ești îndreptățit să o porți sunt exclusiv cele proprii. Ce fac alții, cu cine o fac, cum o fac chiar nu e treaba ta și absolut nimic pe lumea asta nu îți dă dreptul de a-ți da cu părerea sau de a te considera just/ă.
Închei, pe bune de data asta, cu: sintagma “a tolera gay-ii” este profund greșită pentru că:
tolera, tolerez verb
- A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea.
sinonime: permite îngădui- 1. Admite, suporta.
sinonime: admite suporta
- 1. Admite, suporta.
A tolera implică automat natura greșită a unui fapt, situație sau mod de a fi. A fi gay e la fel de natural precum este a fi heterosexual. Asta pentru cine are urechi s-audă.
Disclaimer: deși am menționat în text doar persoanele gay, acesta este valabil pentru tot spectrul LGBTQIA+
Și acum tema de casă: ipotezați mai departe că aveți 14/15 ani, v-ați dat seamă că sunteți gay și trebuie să le spuneți părinţilor. Ce ar urma? Dar dacă ar fi copilul vostru să vă facă această mărturisire?
Foto: Pexels
Cred că totul se rezumă la educație, la formarea și inocularea credințelor copiilor de mici.
Nu știu cum ar fi reacționat părinții mei – probabil ar fi fost surprinși și cam dezorientați (că, na! așa ceva nu se discuta în secolul trecut decât în șoaptă), dar așa cum îi știu, ar fi acceptat necondiționat.
Iar dacă fii-miu ar veni mâine să-mi spună că e gay – ”ok, tot ce vreau pentru tine e să fii fericit, împăcat cu viața ta, decent cu cei din jur. Nu mă interesează cu cine trăiești, important e să trăiești frumos”.
@Laura,
Articolul 200 din Codul penal a fost in vigoare pana in 2001, asta ca sa ne dam seama de unde venim. 2001, alaltaieri adica.
Daca cumva pot intelege ce sta la baza reactiei multor parinti in secolul trecut la coming-out-ul propriului copil, acelasi lucru nu il pot spune despre cei ce reactioneaza la fel in ziua de azi. Si ai ramane uimita de cati sunt care au ramas pironiti in vremurile alea. Printre prietenii fie-mii sunt 2 copii gay. Niciunul dintre ei nu au curaj sa le spuna parintilor de teama ca ii alunga din casa sau alte repercusiuni grave. In anul de gratie 2023.
Ar trebui sa facem tricouri cu fraza asta: „Nu mă interesează cu cine trăiești, important e să trăiești frumos”! 💖
Dăcât atât :
https://youtu.be/wOuUy-HMSFs
@HM,
aww bietul copil! ce stress a avut pe el 💖
cat de idioata e societatea noastra de ajungem sa ne mutilam sufleteste copiii in asa hal incat ajung sa traiasca terorizati?! suntem niste idioti. 🙁
Un articol absolut minunat. Aș vrea să fie citit de cât mai mulți oameni. Din păcate nu înseamnă că va fi și înțeles sau apreciat.
Pe lângă faptul că a fi gay era considerat până nu de mult o boală, menționată ca atare în tratatele de specialitate, aici mă refer la români, nu discut despre alte țări, mulți părinți se gândesc la ce va zice lumea, ne facem de rușine și alte reminiscențe de genul. Un părinte adevărat își iubește copilul indiferent cum este, eventual se poate teme că va fi nefericit într-o societate care nu îl înțelege.
@Jack,
multumesc.
Ai mare dreptate cand zici de teama ca va fi nefericit intr-o societate care nu il intelege si accepta.
E groaznic, atat pentru copil cat si pentru parinte, sa stii ca in cea mai mare parte a timpului copilul tau va trebui sa traiasca ascuns de teama celor din jur. Ca nu se va putea plimba de mana cu persoana iubita, cum face restul lumii hetero, pentru ca risca sa fie apostrofat, batut, abuzat. Ca va trebui sa se renege pe sine intr-un fel in fata lumii, sa nu se poata manifesta cum vrea, sa nu poata fi spontan, sa ascunda tot ce simte si tot ceea ce e. Si e valabil si pentru Romania si pentru alte parti ale lumii. Asta pe langa temerile „obisnuite”, mai ales daca esti parinte de fata, care se naste deja cu riscul de a fi victima a abuzurilor in orice moment.
S-a intamplat in italia acum cateva luni: un cuplu de doua fete au fost batute si violate intr-un tren, pe timp de zi, de un grup de barbati, pentru ca se tineau de mana.
Din postura de mama a unei fete gay, pot sa iti spun ca e groaznic sa incepi sa trasezi harti mentale cu ea despre unde e „safe” si unde e „non safe”. E horror sa te gandesti ca simplul fapt ca se tine de mana cu prietena ei poate atrage o violenta crunta si e mereu la risc. La fel cum e teribil de greu sa iti inveti, practic, copilul ca desi nu e abosolut nimic gresit la ea, tot trebuie sa se ascunda. Cum ii arati copilului ca e ok ce simte cand restul lumii e o amenintare pt ea tocmai pentru ceea ce simte?!
„v-ați dat seamă că sunteți gay și trebuie să le spuneți părinţilor”. În ceea ce mă privește, dacă aș fi descoperit la 14/15 ani că-s gay, nu știu dacă aș fi simțit că trebuie să le spun părinților. Am simțit însă că trebuie să-i spun mamei că urmează să mă mut cu „subiectul” alegerilor mele sentimentalo-sexuale. Vin acasă într-o vacanță de la facultate și, cum să-i spun, cum să-i spun? Primisem cadou de la „subiect” un inel, nu ză inel, un inel. Îl observă. Ce inel e ăsta? (De obicei ea îmi cumpăra bijuterii). E de la iubitul meu. Ai iubit? Da. De unde e? Probabil că dacă aș fi fost gay și aș fi primit un inel de la o ea, după ce inel e ăsta, răspunsul ar fi fost „e de la iubita mea”. Nu știu ce-ar fi urmat, dar sunt sigură că nu s-ar fi făcut gaură-n cer.
Nici în privința copiilor mei nu s-ar face gaură-n cer din motive de genul iar ei știu că tot ce-mi doresc e ca ei să fie fericiți. Și că au în mine nu doar o mamă, ci și un camarad, în caz de „război” cu nedreptățile care ne/îi înconjoară.
@Anduta,
Dau cu love la asta: „Și că au în mine nu doar o mamă, ci și un camarad, în caz de „război” cu nedreptățile care ne/îi înconjoară.” 💖
Cel mai apropiat cunoscut al meu de aici din sat e gay .
E ceva gen ,, persona non grata ,,.
Suntem în Spania, da? țară extrem de libertină la diverse lucruri. La sat însă lucrurile stau un pic altfel. Să luați asta in calcul în cazul în care vă decideți să vă mutați ,,la liniște,,.
Am fost inclusiv,, înstințat,, că omul e na, mai deosebit și să am grijă.
Să am grijă cu ce ? E vampir, asasin, Predator undercover, la ce să am grijă că nu mă prind.
@paco,
cat de trist 🙁
Din pacate barbatii gay sunt cel mai des vazuti ca predatori sexuali, cand de fapt marea majoritate a predatorilor sexuali sunt barbati hetero.
Cum zici tu, mereu am avut impresia ca Spania e una dintre cele mai putin homofobe tari. Dar satele sunt un univers separat banuiesc, chiar si acolo.
Să nu îți fure vreo sărutare. 😛
Și câte mi-a furat 😀😀😀..
Lucrează sfârșiturile de săptămână la restaurant în bucătărie.
Omul a lucrat în domeniu, a fost prin Ibiza, Tenerife dar l-au terminat fizic viciile. Când l-am cunoscut am crezut că are peste 60 de ani, cam așa praf e .E cu un an mai mare ca mine ( 49 de primăveri ) . La cultură e lejer în top trei din cunoscuții mei, nu e subiect unde omul să nu aibă habar.
Bucătăreasa de la restaurant e o fată bătrână de aici din sat, crescută pe model tradițional, nada crenvurști.
La început se făcea transparentă când îi mai trăgeam o palmă peste fund la colegul sau când mă pupa pe obraz în timp ce eram atent să pun deserturi pe farfurie.
Acu’ s-a obișnuit 😜.
🤣🤣🤣 nebun delegay 🤪 Doamna ce zice ? Agreează astfel de manifestări ale dvs ?
@HM, dacă nici Doamna nu îmi cunoaște capacitatea intelectuală…😉
Să încep cu sfârşitul: nu cred că aş fi avut probleme cu părinţii mei, dacă le-aş fi spus, la 14 ani, că sunt gay. Adică, nici vorbă nu ar fi fost de renegare sau alte de genul. Probabil că m-ar fi luat peste picior, că ce m-a apucat, dar după un timp comentariile s-ar fi stins, dacă ar fi văzut că e ceva serios. Iar în ceea ce îi priveşte pe copii mei, ele îmi spun orice, iar faptul de a fi gay chiar nu e o problemă, dimpotrivă.
Exact cum spui şi tu, aici nu e vorba de a tolera, asta e aroganţa supremă a celor hetero, care se cred reprezentanţii normalităţii. De când mă ştiu m-a iritat acest aspect. Iar suferinţele la care au fost supuşi, de-a lungul timpului, persoanele gay, fără nici o altă vină decât aceea de a iubi, mi-au demonstrat, dacă mai era ceva de demonstrat, că educaţia este foarte importantă. Şi nu doar pe acest subiect, ci pe tot ce ţine de discriminare și de agresiune asupra persoanelor vulnerabile. Legile se înnoiesc în bine, dar mentalităţile rămân de căruţă încă. Însă nu orice fel de educaţie. Nu şi cea strict religios şi anacronică, de exemplu. Tocmai ieri mi-au căzut ochii pe o petiţie (care din fericire nu are cine ştie ce succes) a unor aşa zişi creştini care ţipă că tânărul Theodor Andrei, care a reprezentat România la Eurovision, ar fi ,,reprezentantul unei minorităţi agreată de Ue”. Şi, scriu ei acolo în continuare: ,,dar el nu e un reprezentant al României tradiţionale şi creştine!!”. Ca să vezi, eu ştiam că România este o ţară laică. Nu știu despre ce Românie vorbesc ei acolo.
Fără încheiere, nu am.
@Solandi,
am vazut pe sarite cate ceva despre revolta asta fata de reprezentatul Ro la eurovision. Nu sap ca numa ca enervez mai tare. Concluzia mea personala e ca prea multi idioti au acces la instrumente online.
Romania traditionala si crestina este o Romanie cu care nu doresc sa am tangente.
1. Nu știu cum aș reacționa dacă ar veni la mine copilul meu sa îmi spună că nu e heterosexual. Nu sunt pregătit pentru asta, recunosc. Dar stați liniștiți că nu i-aș rupe capul. 🙂
2. Am cunoscut un singur bărbat homosexual declarat, acum mai bine de 30 de ani, pe vremea aia nenorocită a nemernicilor cu seceră și ciocan. Familist, cu două fetițe. Dar soția n-a putut suporta, înghiți, tolera, înțelege condiția soțului ei. Și l-a turnat la miliție. A făcut închisoare. Nu știu exact cât a stat acolo fiindcă în timp ce el era închis eu am plecat militar în termen. Femeia și cele două fete au mai locuit o vreme în cartier apoi s-au mutat. Când m-am întors nu mai știa nimeni nimic de niciunul dintre ei. Long short story….
Oare nu era mai simplu să divorțeze? Măcar primea pensie alimentară la copii. Cu el în pușcărie, nimeni n-a fost mai ok 🙁
Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei s-a hotărât anul trecut ,,să iasă din dulap,, ( asta-i o vorbă aici în Spania când cineva dă cărțile pe față).
Îl cunosc de o viață și mereu mi-a dat ceva cu virgulă.
Omul căsătorit și cu copil. Și cu niște milioane de euro.
Soția i-a jurat că o să îl lase boschetar.
Momentan e în divorț.
Da’ divorț din-ăla hardcore cu avocați Greuceanu și scandal.
Cam ăsta e nivelul.
Cunosc o situație în care el și ea au divorțat, după ce el s-a îndrăgostit de un bărbat. O altă situație în care el și ea au divorțat, după ce el s-a îndrăgostit de o altă femeie. Ambele familii cu câte un copil. Asta în ultimii 10 ani. Teoretic, faptele sunt la fel. Practic, în primul caz, mie mi se pare mai greu de înțeles pentru soție situația. Mă pun în „papucii” femeilor. Dacă vine soțul și-mi spune că „știi, iubesc altă femeie”, cu tot greul acceptării, aș înțelege. Dar dacă vine și-mi spune „iubesc un bărbat”, atunci reacția mea cea mai „înțelegătoare” ar fi „și ce plm te-ai mai încurcat cu mine, de la bun început?” Sigur, îmi place să cred că nu aș simți apoi să-l distrug sau ceva, dar sunt sigură că aș fi mult mai rănită în al doilea caz decât în primul.
@Anduța,
Nu știu sigur, dar acum gandesc invers de cum ai zis tu:
– „știi, iubesc altă femeie” – ce naiba are aia și io n-am?
– „iubesc un bărbat” – asta e! știu ce are ăla și io n-am 🙂
😂😂😂 Adevărul e că și eu cre’ că aș vrea să o cunosc pe „cealaltă”, să văd ce-are și ce n-are. Și să-l ferească sfinții să nu concluzionez că „da, măi, și eu, în locul tău, aș iubi-o”. 😀
@VictorR,
La pc 2, pt ea a fost mai usor sa-si lase fetele fara tata decat sa accepte un divort si sa-l lase in plata lui, dar prezent in viata copiilor. Zice multe despre ce fel de mama e.
@Anduta,
As accepta mai usor ca ipoteticu-mi barbat sa se indragosteasca de un barbat decat de o alta femeie. M-ar rani mai putin la orgoliu, cred :)))
@Paco,
sunt romani sau spanioli? sunt curioasa, ca mereu am avut impresia ca spaniolii, cum ziceai mai sus, sunt mai destupati la minte. Zic asta plecand de la ipoteza ca nevasta n-ar fi vrut musai sa-l lase boschetar in cazul in care o lasa pt alta.
Singlemom, apăi și la mine orgoliul s-ar revolta. Dar tot mai mult in cazul unui bărbat. Cumva, cred că in cazul ăsta s- ar anula absolut toată relația. Sau m-ar măcina inutil întrebarea “am fost, de la bun început, doar un paravan?” Și, mai grav, “cum de nu mi-am dat seama?”. Că mă gândesc că, mai ales in pat, e foarte ușor să-mi dau seama de diverse chestii. In cazul femeii, sigur, orgoliul n-ar fluiera nici atunci vesel cântecel, dar parcă nici n-aș fi tentată să șterg tot cu buretele/să anulez tot ce-am simțit vreodată legat de persoana respectivă. Am observat că din orice relație încheiată, chiar și mai nașpa/ trist/dureros vreau să pot păstra ceva cel puțin plăcut și real. Sigur, uneori nu se întâmplă asta. Dar niciodată din vina mea, desigur. :)).
@singlemom, sunt români.
Și acum citind comentariile voastre, am concluzionat că da, e mai dureros pentru o femeie să afle după mulți ani că totul a fost teatru, de fapt nu îți place scoica și mirosul de briză marină, ci un leberwurst ferm.
Soția în cauză ( suntem născuți în aceeași zi și același an, practic două lepre) mi-a spus că dacă era la mijloc o femeie nu era chiar foarte gravă problema. Dar pe înșurubare inversă și păcăleală e un pic mai complicat.
( Doamna mi-a dat decisiva, că știe povestea.
,, Pentru o femeie mai ai șanse să trăiești, că ești bărbat bine și îți mai potolești din pofte.
Dacă ajungi să sugi un cârnat, te omor în somn. Nu că vrei, ci pentru că m-ai păcălit ) .
Drept urmare … am aflat ce zice Doamna. Strașnică opinie!
@Paco si @Anduta,
nush ce sa zic de pacaleala/paravan. Eu tind sa cred ca nu sta nime cu inima usoara ‘jdeani cu cineva prefacandu-se. Adica nu cred ca sotul din povestea lui Paco a luat-o la misto pe nevasta si s-o fi si simtit satisfacut ca „a pacalit-o” atat vreme. Mai degraba omul si-a reprimat preferintele din cauze de „normalitate”, frica, stigma, societate, parinti, prieteni etc. E posibil sa fi crezut ca daca sta cu o femeie „ii trece”, cum bine pomeneste @jack mai sus ca a fi gay a fost/este considerat o boala. As mai zice ca in situatia asta primul pacalit ar fi chiar el, pt ca el a renuntat atata timp la a fi cum ii dicteaza corazonul. Si mai pot fi la mijloc o gramada de cauze. Nu prea imi vine sa cred ca a facut totul premeditat. Insa faptul ca sotia vrea sa il lase boschetar doar pt ca l-a descoperit gay zice f multe despre ea.
@singlemom, nu prea știu ce să zic cu ,, reprimatul ,,. Te duci în …. cu satelitul și nu mai trăiești frustrat. Lumea e mare, găsești tot ce îți dorești.
Adică nu prea sunt de acord cu pacturile astea. Gen, stau pentru că avem un copil sau mai mulți, avem bani, avem acces la izvorul cu apă vie .
Sunt total dușman la viața dublă, gen macho man care trăiesc cu mai multe femei în paralel sau găoz fan .
Scârțâie? Ne așezăm pe două scaune, discutăm și ne vedem fiecare de viețile noastre dacă nu mai merge.
Nu primesc gratis timp de la nimeni și singura persoană care contează cu adevărat pentru mine sunt eu.
1. Am fost crescută într-un stil mai spartan, cu reguli destul de dure, pe care le-am încălcat cu grație și fără pic de remușcare de câte ori am putut. Am fost o rebelă carevasăzică și în marea majoritate a lucrurilor importante din viața mea, nu prea m-am sfătuit cu părinții mei. Am înțeles ulterior grijile unui părinte și am încercat să le acord circumstanțe atenuante alor mei, care, în principiu, și-au dorit ce e mai bun pentru mine, cu derapajele tradiționale. Musai facultate bună, un job bun, căsătorie cu un băiat bun, copii buni, o casă bună, o sufragerie bună cu mobilă bună, o mașină bună etc, cunoașteți povestea. Așa că, sincer, nu știu cum ar fi reacționat dacă ar fi aflat că sunt lesbiană. Eu nu le-aș fi spus la 14-15 ani, clar.
2. Surpriza a venit, când am devenit părinte și am observat că mama lua aminte la cum vorbeam cu fii-miu, cum îi explicam lucrurile, cum îl susțineam să gândească și să facă ce simte și în general cum mi se fâlfâie de restul lumii. Și a recunoscut că a greșit și că a pus mare preț pe gura lumii. A învățat de la mine așa cum și eu învăț de la copiii mei, acum. Chiar dacă mai tarziu, e foarte plăcut să fim prietene.
Și deși nimeni nu are nevoie de sfaturi, încalc regula și vă ofer unul. Învățați de la copiii voștri, pentru că aveți ce. Io una, casc mereu ochii la ce face fii-miu, cum gândește, cum descâlcește anumite probleme, cum prioritizează lucrurile. Dacă fii-miu mi-ar spune că e gay, sunt absolut convinsă că am învăța împreună să ne depășim fricile și cum să ne kkm cu jet pe prejudecățile celor din jur.
@Mona,
absolut! sunt de acord cu tine ca avem de invatat de la copii. Daca nu ii zapacim noi cu prejudecati, traume sau mai stiu io ce, ei sunt absolut deschisi la minte si asta se reflecta cam in tot ce fac in viata de zi cu zi. O observam si eu pe fii-mea, inca de cand era mica, cum reactiona in anumite situatii iar perceptia ei era deseori total diferita de a mea, ceea ce te pune sa stai sa analizezi un pic si nu de putine ori iti dai seama ca pruncul e cu 5 min inaintea ta :))
Cu siguranță dacă aș fi fost pe partea cealaltă părinților mei nu le-ar fi picat bine. Și probabil aș fi luat drumul pribegiei. Mama ca să înțelegeți, când mi-am pus un cercel în ureche a tras de el și cred că dacă aș fi avut unul cu gaură lejer ar fi rămas cu o bucată de ureche în mână. Norocul meu a fost că era pe clips.
Îi zic că vreau să îmi fac un tatuaj și îmi zice că doar pușcăriașii își fac tatuaj. Deci cu siguranță nu ar fi înțeles și nu ar fi fost empatică la așa ceva.
Până acum vreo 15 ani când am ieșit din țară și am văzut și eu cu ce se mănâncă orientarea sexuală eram și eu împotriva acestui fel de relație pentru că așa am fost învățat. După ce am văzut că pe afară este o normalitate… mi-am deschis și eu orizonturile.
Faza cea mai tare este că mulți nu au nimic împotriva relațiilor gay atât timp cât se întâmplă peste gard. Am stat și am reflectat dacă copiii mei vor veni la mine și vor recunoaște și la început am fost puțin reticent, apoi… m-am gândit mai bine și am realizat că tot copilul meu ar fi și faptul că e gay nu ar schimba cu nimic acest lucru.
@Baghera,
Pai toate relatiile, gay sau hetero, se intampla peste gard ca nu prea te trezesti cu doi in pat noaptea, numa daca vrei :)))
Dar inteleg ce zici, si astia care zic „sa faca ce vor da sa nu se arate” sunt la fel de homofobi ca cei care isi manifesta ura. Si e la fel de gresit. Nici intrun caz nu inseamna ca „nu au nimic impotriva relatiilor gay”. Ba au, chiar foarte tare, pentru ca ceea ce vor sa obtina perpetuand ideea asta, e suprimarea prezentei persoanelor LGBTQIA+. Adica acelasi lucru ca cei ce urla in gura mare, dar in mod pasiv-agresiv. Daca n-ai nimic cu nimeni, nu pretinzi sa stea ascunsi sau sa dispara. SImplu.