Ador filmele şi serialele în care apare noua tehnologie – webcam la fiecare colţ de stradă, gadget-uri, localizări şi urmăriri prin GPS şi toate astea. Apetitul pentru astfel de filme mi-a apărut urmărind serialul 24 ore, care, având 10 sezoane, am văzut evoluţia tehnologiei de-a lungul a 10 ani.
Eye Candy are structura unui film poliţist asezonată din plin cu cyber-crime. Lindy – protagonista serialului – este o fată obişnuită căreia i-a fost răpită sora, iar ea încearcă de ceva ani să-i dea de urmă. Poliţia a eşuat în acest demers, aşa încât Lindy îşi caută sora, dar nu în mod clasic, bătând din poartă-n poartă, ci cu ajutorul internetului. Destul de pricepută în domeniu, angajată la o firma de securizare a mediului virtual, Lindy devine o semi-hacker-iţă, una bine intenţionată.
Pe de altă parte, prietena şi colega ei de apartament îi face surpriza şi o înscrie pe un site de întâlniri – Flirtual – şi uite-aşa fata are mare succes la băieţii din jur, mai ales dacă ea se află într-un club. Numai că, odată cu descărcarea aplicaţiei pe telefon, ea descoperă că cineva o urmăreşte. Online şi offline – un hărţuitor iscusit foc, care-i ştie fiecare mişcare, însă nu se mulţumeşte cu atât. El îi ucide pe toţi cei cu care se întâlneşte Lindy. Acest criminal în serie va fi prins sau nu? Şi dacă da, cum va fi prins? Şi cine e individul care dă bătaie de cap atâtor oameni?
Răspunsurile se găsesc în episoadele serialului Eye Candy.
Cu toate că serialul este palpitant, nu pot să nu sesizez câteva clişee:
– Toţi poliţiştii arată ca nişte foto-modele.
– Poliţistul care investighează cazul are o aventură cu ea.
– Ea are cel puţin un prieten gay.
– Criminalul în serie care îi abordează pe prietenii ei apropiaţi.
– Un trecut încurcat.
– Amintiri neplăcute despre un iubit pe care ea nu l-a putut salva.
Eye Candy este un serial uşor de urmărit, fără a-ţi sfredeli foarte mult inteligenţa. Chiar dacă are, pe alocuri, un dialog destul de banal, are şi scene interesante, încărcate se suspans.