Când am început rubrica Top seriale, mi-am propus să vă recomand 50 de seriale care mi-au plăcut mie foarte mult și considerate bune, foarte bune sau excelente, din cele aproximativ 500 văzute (în secolul ăsta, da?). Am ajuns la 70 de recomandări și lista este deschisă, încă 🙂
De ce ne uităm la seriale?
Mult timp considerate ca pelicule de duzină, cu actori de duzină şi spectatori fără pretenţii, în ultimii ani lucrurile s-au schimbat. Viaţa tumultuoasă, tot mai aglomerată cu multitasking-uri, a determinat spectatorul să renunţe (încet dar sigur) la distracţia cinematografului, preferând distracţia din fotoliu cu telecomanda-n mână. Şi pentru că asta-i cererea, oferta n-a întârziat să apară, aşa încât:
– Serialele au devenit din ce în ce mai competitive, multe dintre ele apreciate ca fiind considerabil mai bune decât o sumedenie de filme vai mama lor.
– Pe o piaţă (cinematografică) încrâncenată, în care concurenţa fierbe ca-ntr-o oală sub presiune, serialele au fost şi sunt o rampă de lansare serioasă pentru actori, regizori, scenarişti. Asta înseamnă că toţi se străduiesc să fie cât mai buni, spre încântarea spectatorilor.
– Serialele au o poveste dezvoltată. Ai destul timp să guști intriga, să evaluezi personajele, să analizezi caracterele, să receptionezi mesajele şi să trăieşti din plin acţiunea. A la long!
– Serialele crează dependenţă. Una plăcută. Ăsta e şi scopul lor, să te ţină acolo, în faţa televizorului, cu o poveste pe gustul tău. Ai o relaţie win-win. Canalul TV îţi oferă un spectacol bun, iar tu îi eşti devotat sporindu-i rateing-ul.
– Serialele sunt memorabile. În memoria spectatorului, doar filmele excelente sunt reţinute. În rest, câteva flash-uri, câţiva actori remarcabili (dacă sunt!), câteva titluri. Dintr-un serial reţinem povestea – toată. Ne trăim viaţa împreună cu actorii, creştem şi îmbătrânim odată cu ei.
Pentru toate aceste motive a apărut binging-ul – un curent de adicţie la serialele urmărite online. Industria cinematografică şi industria IT s-au logodit din interes, oferind spectatorului deţinător de gadget-uri distracţie la buzunar. Da, știu, la multe dintre ele strâmbăm din nas, nu-s wow, gusturile și pretențiile noastre s-au rafinat și e ok așa. Însă rareori conștientizăm cât de confortabil și plăcut este să avem disponibil la 2 click-uri distanță orice film, serial, de orice gen, pliabil pe toate gusturile. Iar ăsta e norocul nostru de a trăi într-un mediu permisiv, cu o tehnică evoluată la dispoziția noastră.
Astea fiind spuse (adică un elogiu adus serialelor), voi ce relație aveți cu serialele și care-s cele absolut ”wow” pe care le-ați văzut?
Io, pă persoană fizică – vorba lu’ Marean, am o relație veche cu serialele de pe vremea lu’ Sclava Izaura, Dallas, La Piovra și Pasărea Spin. Tom și Jerry se pune la seriale ? După mine e cel mai „wow” pe care l-am văzut vreodată.
Binging presupune musai online sau se aplică oricărui serial în format d’ăsta computericesc ? După ce mă săturasem de zaping cred că am făcut primul binging conștient cu Prison Break 🤪
@HM,
Se pune, da.
Binging e când te uită Dzeu, familia și toți prietenii în fața ecranului. Nu mai dormi dar mănânci de toate, cu ochii zgâiți 🙂
Uitat ca înecatul la seriale e exclus din lipsă de timp.
Iar bilingblingul din lipsă de răbdare.
Dacă e la TV e ok, mai bagă pauze publicitare. Dacă punem chiar si un film pe interneți, pauză să țigară, să decojesc o fructă, să îmi astâmpăr setea. Dacă o prinde filmul, Doamna face ca locomotiva că tot pun pauză.
Ultimul văzut e ăsta.
https://youtu.be/VyLtxKDCIgo
Absolut bestial. Doar că e în spaniolă.
@Paco,
Mie, fix la tv nu-mi place să urmăresc filmele. Din același motiv, pauzele de publicitate lungi și dese 🙂
Laura, mulțumiri pentru the Durrels. Pe lângă faptul că am savurat serialul, am început să privesc altfel Corfu. Până acum, era in bottom 20 insule grecești experimentate și pe lista de “never again”. Acum, dacă mai ajung pe-acolo, o să am cu totul altă viziune. Și evident, o să caut casa aia de pe malul mării. 😁
@Anduța,
Cam știu ce zici, cu Corfu. Mi-a plăcut mai mult în serialul ăsta decat în realitate 🙂
Am început în copilărie cu serialele, înainte de Loviluție, când mă uitam împreună cu mama la „Norii Negri” (polonez – avea o melodie beton pe intro și pe generic 😁) și „Ambulanța (Sanitka)” (ceh).
Apoi au urmat după ’89 serialele de desene animate, La Piovra, Doctor Quinn, Dallas și telenovelele (fandemic Thalia, Natalia Oreiro, Adela Noriega și Leticia Calderon – cum!? Nu le știți? 😁).
Țin minte că sufeream amarnic când pierdeam vreun episod sau mai multe din tot felul de cauze, fiindcă nu prea se dădeau în reluare, mai ales desenele animate de la ora 19:00. Și erau câteva unde acțiunea se lega episod cu episod, gen Sandy Bell, Heidi, fetița munților, Aventurierii spațiului… Te trimitea maică-ta la țară sau în tabără, locuri d-astea fără TV, o beleai original. Te întorceai după o săptămână și te rugai de ăia pe la bloc să te pună la curent cu ce s-a mai întâmplat. 😁
Deci am o relație apropiată cu serialele, dar și un pic capricioasă. Nu-mi place să le las neterminate, de aceea cam evit să le văd în timp real sau să aștept după următorul sezon. M-am ars de câteva ori cu seriale care au început genial și s-au sfârșit mizerabil sau, și mai rău, nu s-au mai sfârșit deloc, au fost anulate, așa că risc rar să mă uit la ceva neterminat. Asta în cazul serialelor unde episoadele și sezoanele se leagă unele de altele. Nu pot sa zic că „mamă, ce mișto a fost primul sezon, dar apoi m-am plictisit la al doilea și nu m-am mai uitat”. Psihic, vreau să văd finalul, orice ar fi.
Seriale „wow”? Nu știu…. Sunt multe, multe genuri, nici n-aș ști cum să fac un top în care să bag, de exemplu, Breaking Bad, Friends, La Piovra, Peaky Blinders, MASH, True Detective, Band of Brothers, Star Trek, Rome, Dr. House, X Files, Narcos…n-am cum. Adică, dau un google gen „top 100 cele mai tari seriale din toate timpurile” și încep: „Băi, da, uitasem de ăla. Mamăăă, ce mișto a fost celălalt. Oooo….cum am putut să uit de ăsta! Aaa, da, ia să-l pun și pe ăsta în listă!” etc. etc.
O știu pe Natalia Oreiro. Mi-a plăcut în Înger Sălbatic. Atât am văzut cu ea. Bine, nici nu am cine știe ce experiență cu telenovele, am văzut vreo 3-4 telenovelele cu totul (Marimar, asta cu Natalia și încă vreo 2 al căror nume nu-l mai tin minte). Mi-am dat seama că dacă vezi una, le-ai văzut pe toate, sunt toate la fel. 😀
Am vazut o singură telenovelă, Sclava Isaura, care rula la tvr1 la concurență cu mizeriile alea de sedințe înregistrate ale Frontului Salvării Naționale (FSN, fiica PCR-ului și mama PSD-ului). Foarte emoționante…
Așa, Sclava Isaura a mai fost.
Și Edera, o telenovelă italiană. Că mi-am amintit.
Aoleeeeuuuu…! Doar atât? Marimar? Maria Mercedes? Inimă sălbatică? Esmeralda? Betty cea urâtă? Maria Isabel? Guadalupe?
@Ionuț,
Da, doar atât.
Cred că m-am uitat, de curiozitate, la câteva scene din Betty cea urâtă, doar ca să văd cât de urâtă e 🙂
Dintre telenovele, am început cu Sclava Isaura și am terminat cu Anita, no te rajes! Am văzut multe, dar cel mai mult mi-au plăcut Stăpâna (îl adoram pe Francisco Gattorno), La mujer de mi vida (îmi răsună și acum melodia în minte 🤭), Uzurpatoarea, Betty la fea (primul, pentru că au mai fost reconstituiri), Legături de familie (ăste e brazilian). Regina telenovelelor mi s-a părut Clona, a fost dublat în spaniolă pe Acasă, fiind producție braziliană. Cred că doar Clona aș mai putea să revăd, restul sunt pline de dulcegării și clișee. Clona are și o coloană sonoră fantastică, sunt melodii pe care le ascult și acum: Siete Velos, Que sera de ti?, Y como es el?, Arenas…
Când s-a difuzat Stăpâna, eram în clasa a opta și învățam pentru examenul de capacitate. Era singurul moment al zilei când mă uitam la televizor, dar și atunci cu vinovăție. 🙂 Mai mult ca sigur telenovelele au fost de vină pentru imaginea idilică (și foarte eronată) pe care mi-am făcut-o în adolescență despre iubire. 😁
@Blanche,
Partea bună e că ai învățat spaniola 🙂
@Laura, da! Așa pot să port o conversație cu finul meu când vine în țară. Colega mea de liceu e căsătorită cu un spaniol. E stabilită în Valencia din 2005. Sunt pusă în temă și cu muzica mai modernă din Spania. Bărbată-miu nu înțelege o iotă din versuri, mie mi se pare cea mai melodioasă limbă. ☺️
Noroc cu Blanche, îmi mai resuscitează memoria apropo de telenovele. Am văzut și Clona. Dar nu rețin dacă până la final.
Seriale care mi-au ajuns la corazón au fost: Ally McBeal (era și porecla mea în liceu pentru că purtam fuste mini, eram teribil de slabă și aveam aceeași tunsoare precum Calista), Bones, Sex and the City, How I met your Mother, Grey’s Anatomy (dar l-am abandonat anul trecut prin ianuarie deși îl urmăream din 2005), Atypical, The Good Doctor, Breeders… Din Friends am văzut episoade sporadic, prietena mea cea mai bună din facultate îl urmărea și cred că l-a și revăzut. Eu nu cred că am revăzut vreun serial vreodată. Filme, da, când nu găsesc ceva bun pe Netflix, îmi pun unul de acum 15-20 de ani.