Fugi deochi între ochi… ceva cu 7 ochi – așa începea mamaia mea descântecul ăsta miraculos care îți lua uneori durerile de cap ca prin magie. Consta în atingerea capului cu degetele, care se roteau în mod circular pe frunte în timp ce îți spunea descântecul de deochi. Atunci când termina cu tine, arunca un ptiu puțin mai prelung, în timp ce căsca de parcă ziceai că e nedormită de o săptămână, spunea un bată-te-ar norocul, că deocheat ai mai fost, maică! Dă cu mâinile pe la fund și mișcă-te! Și erai ca nou!
Deochiul ăsta, eu unul îl percep și l-am perceput mereu ca pe un furt de energie, în momentul în care cineva:
* se minunează de tine,
* se uită cu invidie la tine, că da… cine nu are dușmani să își cumpere,
* te admiră și zice numai lucruri frumoase despre tine – mai rar pe la noi acest obicei, dar na, se mai găsește unul să te placă și pe tine.
Cert este că acum esti bine, peste jumătate de oră ești ca o lupă bleagă. Tragi de tine de parcă ți s-au înnecat toate corăbiile și habar nu ai ce s-a întâmplat.
Tot de la mamaia mea știu că trebuie să ai har ca să poți zice de deochi unei alte persoane. Nu poate face așa ceva oricine. Și mai ales, nu îl înveți așa, ca papagalul, ca pe o poezie, ci trebuie să îl furi ca să poți avea leac (@Mona, să știi că nu este nici o aluzie la articolul tău cu mistrețul, așa că să nu văd colții ascuțiți către direcția mea).
Apoi, cică trebuie să îl spui mai pe șustache atunci când aplici descântecul pe o persoană mai în vârstă ca tine, pentru că dacă persoana respectivă fură de la tine această artă, ai îmbulinat-o frățioare, uite așa ți s-a dus harul și nu mai ai leac.
Nu știu dacă voi credeți în așa ceva, dar de dragul discuției am să vă povestesc două întâmplări ciudate, terminate cu minuni în urma unor astfel de descântece.
Prima, pe vremea lui pazvante, când eram tânăr și frumos, am avut o prietenă care credea în recuperarea miraculoasă dată de descântecul de deochi. Bă nene și când o durea capul mă punea mereu să îi zic de deochi. Drept vă spun că, uite și acum, în timp ce scriu aceste cuvinte, îmi vine să casc. La început îi spuneam eu versurile pe care le știam (acum recunosc că nu știam prea multe) și apoi o dădeam cu dă Doamne să câștige Petrolul sâmbătă și batem și noi cu 3-0, să jucăm așa cum jucam în vremurile bune ale Cooperativei când acasă câștigam mereu. În final se lăsa cu un căscat prelung, cum am învățat de la mamaia, spuneam cuvintele magice ”dă cu mâinile pe la fund” și domnișorica mea era ca nouă.
Și cu ea mereu aveam leac, deoarece simțeam în mod cert diferența before și after. După, era tot un zâmbet! Că era ceva indus… nu mai contează! Fata era mereu binedispusă după.
O a doua peripeție cu descântecul, a fost de data asta când magia s-a întâmplat asupra mea. Mai multe doamne, la un botez, unde am băut o sticlă de vodkă, cine o mai bea vodkă în viața lui, s-au adunat în jurul meu și a început fiecare pe limba ei. Mi-au aprins și niste chibrituri pe care le-au stins într-o ceașcă și pe urmă m-au spoit cu apa aia „sfințită” pe față și băi, sincer vă spun că, după ce au terminat cu mine parcă mă simțeam oleacă mai bine. Nu știu dacă o fi fost de la descântecul respectiv sau de la faptul că între timp eu am balotat ceva mâncare și m-am hidratat cu apă, cert este că doamnele au plecat la locurile lor, mulțumite că eu îmi revenisem.
Așadar, părerea mea, dacă nu ai o bătrână din asta pe lângă tine, ești mâncat. Că trebuie să apelezi la paracetamol. Dar blestemul picat asupra ta nu se va rupe așa, cu una cu două, deci fă bine și păstrează legătura cu o bătrână care știe descântecul, că nu se știe când vei avea nevoie.
Voi credeți în deochi? Și dacă da, cei care spuneți de deochi cuiva aveți leac, sau faceți ca mine cu domnișorica?
Foto: Pixabay
@BaGheRa, mamaia ta avea dreptate! trebuie sa ai har sa spui de deochi la alte persoane! Știu caz concret, cu stins de chibrituri, după ce a spus de deochi!
Mi s-a întâmplat mie! M-au descântat doamnele de ziceai că sunt zâne la botez în jurul meu 😎
mi s-a intamplat o data, cand eram copil, sa ma simt rau dupa ce o baba s-a minunat pe mine. Bunica mi-a descantat cu chibrite si adevarul e ca mi-a trecut. Ori era deochi ori insolatie, ca statusem mult in soare, habar nu am.
Insa preventia deochiului e cea mai tare: ce copil frumos, ia sa-l scuip :))
La tara, cand treceai pe strada duminica si erau babele pe banci, nu era una sa te rateze. Ptiu, ptiu, de sus pana jos, de ajungeai in capatul strazii mai greu cu juma de kil, dar protejat de deochi :))
😅 Singlemom, chiar așa era. Mergeam la magazin în sat după pâine și toate băbuțele de pe bancă mă întrebau de vorbă: tu care ești, a mare sau a mică? Eu răspundeam: cea mijlocie. Ele: ah, a mijloacă! Ce mai semeni cu țața Salomia! Ptiu, ptiu, să nu te deochi! 🤭
Udată din cap până în picioare @singlemom, dar protejată 😂
@Blanche, p’asta cu mijloacă nu am mai auzit-o până acum 🙋🏻♂️. De băgat la cap. Sunt curios totuși care o fi masculinul acestui cuvânt?
Baghera, cred că „ăl mijlocul”. Dar nu sună la fel de prozaic ca la feminin. Acum am adoptat și eu expresia și când mă întreabă cineva de la țară a cui sunt, zic direct: fata lui Gelu, a mijloacă. Gelu a lui Gheorghiță cizmarul. Era taica cunoscut în tot satul și unele de primprejur. Aici în județ așa le ziceam bunicilor: maica și taica. Și celor de la Brăila mamaia și tataia.
Mie nu mi-e prea clar cum se produce deochiul. Nu mă refer la descântecul ăla, ci la fapta în sine. Cineva se uita fix la tine (cât timp?) și te-apucă leșinul și durerea de cap?
Și invers, eu mă uit la cineva fix și-l bag în boală? Vreau detalii (competente, rog seriozitate!)
Când eram copil, parcă mi-amintesc cum uneori bunica îmi punea un deget pe frunte și zicea Tatăl nostru (în gând, dar murmura, așa) și-atât.
Nu e chiar cu seriozitate răspunsul meu, dar … am zis să fac o încercare.
Drept urmare eu consider că e vorba despre un transfer de energie nedorit, uneori, din partea ambelor părți implicate. Deocheat nu poate fi oricine așa cum de deochi nu poate zice orișicine.
Știți cum zice popa când cere iertăciunile: și iartă Doamne pe robul/roaba pentru toate păcatele săvârșite cu fapta, vorba și gândul, …. dezleagă toate cele văzute și nevăzute …
Mno, astea cu deochiul intră la nevăzute și poate chiar negândite. Omul are conștiință și inconștiență, are conștient și inconștient, chiar și subconștient. Toate-s legate prin voia Domnului între ele și uneori deslușite prin voia și efortul omului de către om însuși.
Viața merge înainte și întâmplările „se întâmplă” chiar dacă vrem sau nu, conștientizăm sau nu. Întotdeauna vor exista buni și nebuni, frumoși și mai puțin frumoși, drepți și nedrepți, ipocriți și ne 😜
@HM,
Hai că a fost cu seriozitate, mersi.
Mda, cam la asta mă gândeam și io, chestii energetice. Așa cum transmitem empatia, simpatia, antipatia, telepatia, tot așa o fi și cu deochiul 🙂
Ca în majoritatea cazurilor sunt din nou de acord cu @HM.
Exact asta consider că este, un transfer de energie nedorit.
Care poate să fie pozitiv sau negativ.
Prin prisma muncii pe care o execut, sunt nevoit să transmit pozitiv fapt pentru care am momente când la sfârșitul zilei sunt pur și simplu fără vlagă.
Pentru că nu tot timpul am parte de oameni pozitivi.
Referitor la deochi.
La hotelul prietenului meu unde am lucrat, colegele ( sud-americanii sunt fierți pe deochi, vrăji și avioane similare) au făcut un referendum și au decis să mă ejecteze. Au încercat diverse, le -a dat direct prietenul meu flit.
Ulterior am aflat că motivul era că privirea mea le ,,deoache,,.
Ce nu știau specialistele era faptul că eu la o vârstă destul de fragedă am fost operat la ambii ochi, nu mă uit picior peste picior dar am ochii mai ciudați.
Am și ochii verzi, lumea îmi spune că am privire de șarpe, cunosc puțini oameni care să mă privească mult timp în ochi.
Și … te-au ejectat ? Sau le-ai arătat șarpele cu un singur ochi 🤪
@Laura, deochiul ăsta apare și în citirile preoților din ce știu eu. Este recunoscut de biserică 🙈.
Leșin nu am pățit, dar dureri de cap după ce s-a minunat lumea de mine da 😇
@Habare, bro’ hai că ai dat-o p’asta din străfundurile gândirii. Un răspuns mai bun ca ăsta nush dacă puteam să concep 💪
Bai, ia puneti mana si invatati descantecul ala, in curand o sa fie nevoie sa ne descantam pe aici unul celuilalt, la cat de admirati suntem. Parca vad ca o sa incep sa stranut prin dos de la atata admiratie si am nevoie de fugi deochi ala online. Ce, numai ‘talienii sa se spovedeasca online? mie de ce sa nu mi se descante online?
@marius,
aute ca are @solandi solutia, readymade 😀
*asta sau incepi sa porti chiloti rosu-aprins 😀
@Marius, chiloții neapărat sa fie tanga. Tanga langa fuge deochiul de lângă tine 🤓.
Şi la noi la ţara era o ,,babă care zice de deochi”. Şi erau şi unele femei cunoscute ca ,,rele de deochi”, adică trebuia să îţi fereşti copiii de ele cumva, pentru că se ştia – dacă se uitau admirativ prea mult la copil, îl deocheau -. De asta copiii mici aveau la mână şnururi roşii, să ţină piept deochiului.
Dar, când ne-am făcut mai mari, nu ne mai ducea bunica la nicio babă să ne descânte. Ci ne zicea ea de 3 ori tatăl nostru (rugăciunea), plimbând mâna ei pe fruntea noastră tot timpul ăsta. La final scuipa şi zicea de 3 ori ,,ptiu, ptiu, ptiu! să-ţi fie de deochi” şi spunea să ne mişcăm din locul in care am stat în timpul descântecului, ca să aibă efect. Căsca şi spunea ,,îîuu, ce deocheată ai fost!”.
Am încercat şi eu o dată, când era copilul meu foarte mic şi plângea de nu se mai oprea. Vorbeam cu mama la telefon şi mi-a spus să îi zic tatăl nostru. Evident că am căscat în timpul operaţiunii. De fapt cred că oricine ar încerca procedeul de mai sus ar căsca.
@Solandi, și rezultatul după ce ai descântat care a fost? Ai avut leac ori ba?
Ba. Doar m-a apucat pe mine somnul.
Mi se zicea de deochi când eram mică. De către ambele bunici. Bunica maternă a tras ceva cu mine la 5 ani, mama voia să mă lase la ea la țară (un sat din județul Brăila, deci departe de Târgoviște) și a luat-o acasă doar pe soră-mea cea mare (cea mică nu se născuse încă) să o dea la grădiniță. Nu m-am mai ridicat din pat o săptămână. Până la urmă mama a venit după mine, dar a durat până să mă pună pe picioare. Țin minte că am făcut mult timp ceva injecții și că eram foarte slabă. Bine, asta nu ține de deochi, ci de faptul că fusesem nedespărțită de soră-mea până atunci. Îi mai zic câteodată: mai ții minte cum m-am topit de dorul tău la 5 ani? 😁
Pe de altă parte, tata mi-a povestit de multe ori de un prieten pe care îl avea din copilărie și care a murit la 18 ani. Lucrau împreună în București pe vremea aceea și se întâlneau cu diverse fete. Prietenul lui se pare că a vrut să se despartă de o fată care era de etnie rromă, mama ei i-a făcut farmece și după o lună de zăcut la pat a murit. Mda, azi e cu supranatural.
Se spune că lui frate-meu i-au fost legate cununiile. Ce o înseamna asta habar nu am. Faza e ca nu l-am văzut niciodată cu vreo gagică mai mult de vreo lună desi a iesit cu câteva la viața lui. Am auzit niște povesti pe tema asta când eram mai mic și eram aruncat la țară în vacanța de vară de la o fină de a lui taica-meu.
Se spunea că ochii albaștri deoache mai rău decât restul, așa că, la țară, și dacă mă duceam să văd un purcel sau un pui de cățel, eram pus să-i scuip ca să nu se deoache. Nu mai zic de nepoței sau copii mici…
Pe lângă faptul că eram pure evil, tot din cauza ochilor aparent aveam și șansa de a deveni vraciul suprem, fiindcă se zicea și că ăștia cu ochi albaștri sunt extrem de eficienți în a descânta de deochi. Bunica din partea tatălui, tot ochi albaștri, era deosebit de apreciată pe acest subiect, veneau oameni și din satele din jur să îi descânte. Tata știe și el, dar nu e eficient, probabil n-are ochii potriviți, și nici nu prea se pupă această îndeletnicire cu specializarea lui de muniții și rachete de la Academia Tehnică (cu accent pe Tehnică)🤣🤣.
Din păcate eu nu prea m-am împăcat niciodată cu partea asta de supranatural rural (cu excepția perioadei când băgam la pariuri și aveam tot felul de superstiții tâmpite🤣), așa că n-am putut deveni ucenicul de care avea nevoie mamaie. Mi s-a zis de deochi de nenumărate ori fiindcă, surpriză!, ăștia cu ochi albaștri cică se și deoache ușor (ar fi fost culmea să nu, suntem supranaturali rău de tot în domeniul ăsta 🤣), cred că știu descântecul aproximativ, se prăpădesc de râs piticii și soția când îl zic (la mișto, evident!) și cam asta e.
Dacă totuși credeți faza cu deochiul și ochii albaștri, și aveți cumva nevoie, nu ezitați să apelați. Aș prefera cash, dar merge și transfer bancar, plată în natură sau în rate… autobuze, metrouri, tramvaie etc. 😁
Descânți și online? Știi că ai putea să-ți faci blog. Din ăsta de vrăjitoare. Am câteva gata făcute, preț bun, apelează cu încredere și afacerea ta va prospera.
@Solandi, băi, nu merge online, faci mișto de tradițiile strămoșești? 🤣
Trebuie să-ți descriu procedeul, așa cum mi-l aduc aminte. Deci….ăla care descântă îl freacă cu mână pe frunte și pe tâmple pe descântat. Câteodată și pe antebraț. În timp ce descântă, vrăjitorul wannabe începe să caște, asta însemnând că îi ia celuilalt deochiul. Cu cât cască mai puternic, cu atât victima a fost deochiată mai nasol. Câteodată e necesară repetarea descântecului, mai era și ceva cu băț de chibrit stins în apă neîncepută apoi, după ce se zicea descântecul, i se dădea deochiatului să bea din apa aia, i se făcea semnul crucii pe frunte, în ambele palme și în zona buricului, dar astea sunt probabil un level mai avansat, cruci mi s-au mai facut, dar apa cu chibrite stinse n-am avut onoarea să beau.
E treabă serioasă asta, nu așa…. Cum online? 🤣🤣🤣
@Ionuț aia e altă practică … tragerea de gâlci și alte cele. Nu mixa treburile că te scarpină vreo cotoroanță prin Voodoo 🤭🤪🤣
O să râdeți, da’ de câteva ori am apelat la o cunoștință de etnie păsărească ce mi-a zis de deochi prin telefon. Nu că aș crede în mod deosebit, da’ a fost de leac. Am pățit pe barba mea cum s-ar zice. Sugestionare et aberare humanum est … vorba latinului 🤭
Ionuț, dar dacă ne trimitem holograma? Să o mângâi așa pe frunte, merge? Sau avatarul în metaverse?
@Ionuț, și eu ce mă fac man. Că eu am ochii schimbători când verzi și când albaștri în funcție de lumină. Cu cât e lumina mai aprinsă cu atât ochii mei sunt mai albaștri.
@Solandi, nu râde că am văzut recent o vrăjitoare care descânta online. Nu știa să vorbește bine românește dar făcea treabă de la distanță!
@Habare, mane se pare că te-am nimerit bine de tot pă subiect.
@BaGheRa,
Și când e lumina stinsă, cum se văd ochii tăi? Ah, stai!, e beznă și nu se văd 🙂
@Laura, de obicei când e lumina stinsă, nu mai interesează pe nimeni ce culoare au ochii celuilalt 🤓
Eu nu-mi aduc aminte să fi fost deocheat. Dar cunosc persoane care cred în așa ceva. Să îi lăsăm să creadă, sincer. Naivii cred în politicieni, copiii în Moș Crăciun, creștinii în Dumnezeu, tinerii în iubire… E loc de crezut pentru toți. Hai, duminică bună să aveți!
@VictorR,
Ptiu, ce înțelept ești, să nu te deochi!
@Victore, niciodată nu strică să fii precaut!
Străbunica din partea tatălui era de etnie rromă și una din activitățile ei cotidiene erau ,,farmecele,,. Legatul, dezlegatul, plimbatul noaptea prin cimitire, chestii din-astea de petrecut plăcut timpul.
Am văzut, copil fiind, diverse chestii, nu știu ce să zic foarte obiectiv despre subiect.
@Paco, bagă mare frate, că eu sunt interesat de subiect 🙈
Am auzit-o des pe-asta cu „ești deocheată”, mi s-a descântat cu Tatăl Nostru, dar și cu „dacă-i deochi de femeie, să-i cadă ț****e, dacă-i deochi de bărbat, să-i cadă c*****e, dacă-i deochi de fată mare, să-i cadă părul.” Mi s-a cerut să zic uneori de deochi pentru dureri de cap, am zis și eu Tatăl Nostru și cică s-a dus durerea de cap ca luată cu mâna. Eu nu prea cred în deochi, farmece, blesteme și din astea, dar am întâlnit oameni care cred. Oameni diferiți, credințe diferite. Dar, așa, ca idee, dacă cineva deoache din drag, mno, ghinion. Dacă cineva deoache cu răutate, apăi să-și zică Tatăl Nostru sau ceva.
Alea-s blesteme grele dar oricum femeilor de la o vreme li se alungesc si barbatilor li se lasa pana la genunchi. Iar daca si shogunu’ a murit , e explicabil deochiul. Amin si Duamne’ajuta.
Am auzit mai des ” ești prost” decât „ești deocheat” 🤪🤣 Cum să mă exprim fără cuvinte deocheate? Care-s vorbele adevărate!? Mno, ziceți voi pă relaxare așea …
@Anduță, nu ți-am spus că dacă zici cuiva cu voce tare nu mai ai leac. Gata s-a dus leacul tău 😂
Că tot suntem la capitolul superstiții (că eu aici le bag și deochiul și farmecele etc), mi-am mai amintit ceva: ne vizitează pe la vreo șase săptămâni ai fiicei mele o mătușă din sat, stăteam la socri atunci. Și printre altele, de față cu socru, cu bărbată-miu, cu bărbati-su, spune femeia: să nu cumva să faceți prostii până la botezul copilului că se umple de bube. M-am amuzat copios seara cu al meu. Copilul l-am botezat la trei luni. Nu s-a umplut de bube deloc, că nah, avem apă și săpun/gel de duș la discreție acum. Poate înainte era mai greu cu igiena, bunică-mea căra apă de departe cu bidoanele într-o roabă pentru băut și gătit, iar pentru spălat strângea apă de ploaie.
Ionuț, în neamul meu nu sunt persoane cu ochii albaștri, primează ochii căprui. Așa că puteam vizita pe oricine, numai să nu ne minunăm prea tare (țin minte vorba asta). 😅 Dar în familia soțului, e puzderie de ochi albaștri și deși el îi are verzi, copiii ne-au ieșit arieni, blonzi cu ochi albaștri. Între timp, băiatul a devenit șaten. 😁
@Blanche, deci există toate premisele să dezvoltați o afacere profesionistă de descântat, magie, vrăji si alte chestii cu atâția ochi albaștri și verzi. Bagă documentare la greu, că la noi, în zona Brăilei, e plin de chestii d-astea parapsihopatice, și fă-le copiilor setup-ul. Oricum se câstigă încă bine din vrăjitorie pe la noi. 🤣🤣🤣
Ha-ha, ar fi ceva! În loc să investim în ore de dans sau tenis, să investim în recuzită de magie! 😁 Și-așa au cam mulți „cununiile legate” în ziua de azi. Am face ceva bani. 😅
P.S. Chiar am o prietenă de 35 de ani și un prieten de 40 care vor să se căsătorească, dar nu între ei, că am incercat să îi cuplez. Și nu își găsesc, frate!
@Blanche,
da’ de ce vrei tu sa strici fericirea oamenilor?!
Pai ei se vaită (de amicii mei vorbesc) că vor să fie cu cineva, altfel i-aș lăsa în plata… Universului. 😁
@Blanche propune oamenilor să facă o încercare, să treacă peste aparențele ce i-au făcut să se respingă și să vadă ce iese, că poate cine știe vor fi suflete pereche si ei habar nu au… și dacă nu iese asta este vor rămâne prieteni ca și până acum.
Cel mai tare moment de agățat pe care l-am avut cu o gagică: Am văzut că tipa se cam uita după mine. Îmi iau paharul de băutură și mă duc direct la ea. Las paharul pe masa ei și îi spun mi s-a părut că mă căutai cu privirea… asta se uita la mine mai bine și îmi spune doar ți s-a părut… eu și mai încrezător pe mine, dacă nu o făceai atunci acum cu siguranță ai făcut-o. Bună eu sunt… Ea era tipa careia îi spuneam de deochi cu gândul la Petrolul!
@singlemom, am râs cu gura până la urechi 🤣
I-auzi, te-ai descurcat binișor cu gagica din bar! 😛
Cât despre amicii mei, nicio șansă. Se cunosc de 11 ani, de când îl cunosc și eu pe soțul meu. Au mai glumit ei, s-au mai tachinat, dar nu a ieșit nimic.
@Blanche, atunci am avut noroc, mi-a ieșit vrăjeala, dacă o ai la tine uneori merge, alteori nu. Important este să nu te dai bătut. Repetiția este mama învățăturii.
Cât despre prietenii tăi… își găsesc ei nașul odată și odată. Mai lasă-i vreo doi ani. Ăștia nu s-au luat că nu și-au găsit nași 😂