Cum să nu fii un român prost pe internet: Detoxifiere

Laura G. 05/08/2015 7 Comments

Am citit azi un articol care mi-a făcut ziua mai frumoasă. Nu ziua, chiar saptamana. Si tot restul anului, spre toata viața 🙂

Alexandra Kaschuta – cu articolul ei scris pe vice.com – m-a uns la suflet și m-a razbunat pentru toate nenorocitele alea de texte venite ca o avalanșă prin toate canalele tv și ale internetului – mail-uri, Facebook și neobositele reclame de pe obosite site-uri.

Cum să nu fii un român prost pe internet: Detoxifiere

Printre trendurile care au venit purtate pe una dintre ideile fundamentale ale omului modern, „să trăiesc mult, mult de tot, sute de ani‟, unul dintre cele mai populare e detoxifierea. Sute de articole și produse de pe zeci de platforme țipă la tine să îți purifici viscerele infestate.

Soluțiile lor te vindecă de tot soiul de răuri difuze: dureri de cap, indigestii, eczeme, imunitate scăzută, dar și de marele potențial macabru: cancerul. Pe Facebook și în lumea blogurilor de culoare verde, la fiecare articol care îți explică cum ești iremediabil pierdut într-un nor sufocant de toxine și radiații, există și câteva link-uri utile care te ghidează spre salvare.

Nu zic că nu e ok să bei suc de morcovi cu aloe vera, pare destul de sănătos. Doar că e foarte posibil ca în Iad să existe un colț special pentru fraierii care dau 20 de lei pe el, numai pentru că scrie „Detox‟.

Dacă ai mâncat vreodată de la fast food, și experții de pe site-urile astea știu asta, e nasol: ai nevoie de vindecare. Ah, my bad, detoxifiere.

ȘOCANT! Dacă ești insistent, te poți detoxifia și singur

Povestea: Corpul omului modern e bombardat pe toate flancurile de noxe și toxine care se acumulează, îi cauzează probleme de sănătate și trebuie eliminate.

Adevărul: Corpul uman nu stochează toxine ca fruntea lui Kim Kardashian. Are un sistem foarte eficient de eliminare a toxinelor: ficat și rinichi. Un duo dinamic care te curăță constant de toxine. Chiar de aceea sunt utile aceste organe, ca să nu ajungi să ai nevoie cu adevărat de detoxifiere pe bune, care se cheamă dializă. Nu vrei dializă.

Detoxifierea e mai mult un exercițiu de imaginație bogat pentru oamenii care se simt vinovați că mănâncă fructele delicioase ale economiei secolului 21. Povestea e după cum urmează: Există alimente rele, pline de substanțe pe care nici nu le poți pronunța corect. Iar tu le-ai mâncat, ca un redus mintal fără autocontrol ce ești. Acum, e momentul să le scoți prin magia postului, sucurilor verzi și pompelor.

Problema e că ce ai tu în plus nu-s toxine, e grăsime. Din mâncarea aia slinoasă care-ți bântuie visele, ai absorbit niște vitamine, niște sare, iar chestiile toxice și excesive le-ai eliminat prin canalele cunoscute.

E mai ușor să consumi chestii verzui, decât să auzi, tot timpul: „Mai slăbește și tu”

Hai să fim sinceri. Tu de fapt vrei să slăbești. Și ideea asta cu detoxifierea îți oferă o metodă prin care să te simți și superioară moral, pentru că „faci ceva bun pentru corpul tău”. Adaugă la asta și cât de inteligentă o să pari, la cafea, povestind de noul tău juice cleanse.

E clar, e greu să ții standardul estetic de „ușor subnutrită‟ într-o lume în care există fast food-uri. Și oamenii care îți vând produsele și ideile astea știu asta. Ei știu că te simți de rahat, de fiecare dată când ai înfulecat necontrolat ultimul cartof prăjit de sub scaunul șoferului.

Dar, stai calmă, nu te lasă așa, de izbeliște. Au o soluție pentru tine. Poți cumpăra, pentru doar 199.99 de lei, un aparat care te detoxifică dacă îți bagi picioarele într-o zeamă cu săruri și aprinzi curentul. După producător, apa se face maro pentru că ești un butoi ambulant de toxine. Știința, în schimb, e ceva mai tolerantă. Te anunță că maroul ăla vine de la faptul că ți-ai tras electroliză la pedichiură și alea-s săruri solubile de metale.

Dacă nu ești pasionată să-ți bagi curent în extremități, ai și altă variantă. Pentru doar 26 de lei, primești o doză triplă de laxativ verzui, cu ingrediente precum coada șoricelului și puțintel extract de mătrăgună. Testul de funcționare e simplu: dacă efectul seamănă cu o dizenterie semi-fatală și simți că te-ai autoflagelat pe colon, e de bine. N-ai dat banii de pomană.

Vă rog, închideți robinetul la clisme

Una din mai puțin încântătoarele subdiviziuni ale maniei detoxifierii este așa-numita numita hidroterapie a colonului. Adică să-ți faci sau să ți se facă clisme. Cum cu ce scop? Detoxifiere, normal.

Și asta pentru că naturiștii inițiați știu ceva ce nici măcar oamenii de știință care au deschis, de-a lungul secolelor, sute de mii de cadavre în scopuri medicale nu au aflat. În speță, că în colon rămâne o placă de fecale reziduale permanentă care descarcă toxine în organism. O placă. De fecale.

În această luptă cu placa de fecale, inginerii rectali ai detoxifierii îți bagă sub presiune, prin anus, diverse derivate și combinații de apă: cafea, lapte, melasă, soluție de sare amară, și, să nu uităm, suc de lămâie. Pentru că nu există nicio metodă mai finuță ca să-ți rezolvi afecțiunile inexistente, decât să-ți pompezi niște acid citric în cur.

Deși pare de-a dreptul stupid că mai trebuie să precizăm așa ceva, în anul 2015, placa de fecale e o iluzie. Colonul uman are peristaltism, e moale, în continuă mișcare, și dacă nu se golește complet, vei afla curând.

În aceeași oală, intră și laxativele glamourizate, care te detoxifică din direcția opusă: prin diaree continuă. Au fibre, e ok. Te cureți natural, pentru că ai ingerat echivalentul în pudră solubilă a 13 coșuri de răchită.

Detoxifierea e pe bune, numai că se numește dezintoxicare

Există și detoxifiere cu pedigree medical solid. E vorba de metodele care li se aplică dependenților de droguri serioase la reabilitare și oamenilor care s-au intoxicat cu metale grele sau alte otrăvuri.

Dar astea nu vin prin Fan Courier în două zile lucrătoare și nu implică sucuri, post negru și clisme. Decât poate dacă omului îi e sete, e fan Arsenie Boca și lua droguri pe cale anală. Nu-mi dau seama cât de rară e combinația asta.

De ce cred oamenii în escrocheria asta?

E destul de complicat și ține de felul în care funcționează creierul uman. Suntem echipați din naștere cu două mecanisme mari și late de procesare a realității. Primul sistem e cel care se bazează pe simplificare și instinct, ca să ia decizii. Ăsta e fulgerător. Celălalt cântărește rațional alternativele, dar durează până compilează informația.

Primul sistem e încărcat cu tot felul de scurtături și stereotipuri, care ne ajută să luăm decizii, iar când suntem confruntați cu informații noi, el e și primul prezent în scenă. Una din scurtăturile astea e senzația de scârbă. Ea ne face să: nu mâncăm Nutella de pe jos, că ar putea fi altceva; să nu mâncăm nimic atins de gândaci și dacă a fost fiert/prăjit/incinerat după aceea. E aceeași senzație de scârbă pe care o asociezi și cu mâncarea nesănătoasă.

Logica sistemului 1 e să faci tot posibilul să te cureți de impuritatea din tine, iar cu cât faci asta mai agresiv cu atât mai bine și mai logic. Eu pledez aici pentru sistemul 2, ăla care a auzit de ficat și râde de tine, cât de prost ești.