Cu osemintele în portbagaj (II)


Autor: Laura G.

cu osemintele in portbagajSă continui povestea începută ieri…

Evident că ne-am tot contrat pe subiectul ăsta cu transportul, ba că e voie, ba că nu-i conform cu normele, ba că sună aiurea să faci așa sau altfel. Ca să terminăm cu discuțiile, am căzut de acord că cel mai bine ar fi să vorbească el cu groparul de la Brăila. Oamenii ăștia au experiență, că n-om fi noi primii care plimbă oseminte. Bun, îi cer preotului nr. de telefon al groparului, pe numele său de scenă Dumitrel.

Dumitrel, un țigănuș destoinic pe care aveam să-l cunosc câteva zile mai târziu, a fost mai mult decât serviabil. I-a explicat soțului că se face treaba, să mergem dimineață pe la 7-8. – Și în ce puneți osemintele? – Domnul meu, io le pun în saci de rafie, fiecare persoană în alt sac. – Totuși, parcă n-aș merge cu sacii de rafie în portbagaj, zice ”domnul meu” – Dacă vreți, aduceți niște cutii de plastic cu capac, găsiți la Brico.

Aveam ceva timp să căutăm variante și am aflat că la magazinele astea cu profil de înmormântări se găsesc niște lădițe din lemn cam de 1 m, speciale pentru oseminte. O lădiță costa 500 de lei. Scump, dom’le, scump! Dar sigur că le-aș fi ales dacă n-ar fi fost atât de mari.

Cum să zic, noi voiam să punem 2 lădițe de 1 m fiecare într-o criptă cu 3 nivele unde socrii mei ocupau deja 2 etaje, parterul fiind liber (adică nivelul cel mai adânc). Realmente, ni s-au părut cam mari, aveam temerea că nu încap cum trebuie și ce făceam? Ne trezeam cu 2 cutii cu oseminte și o criptă deschisă, cu etajele deranjate, deasupra fiind socru-meu care a murit acum un an și jumătate. Am zis să nu-i îngrămădim, totuși…

Până la urmă ne-am obișnuit cu gândul la cutiile alea de plastic cu capac – suna destul de elegant. La Dedeman erau mai faine decât alea de la Brico, albe, un pic transparente. Deci gata, rezolvasem și asta. În dimineața plecării pe lângă cutiile alea am mai luat și niște pungi suplimentare de plastic, și niște scotch, să fie.

Drumul bun, afara beznă pe la 6 dimineața, ajungem la timp, ne vine Dumitrel în întâmpinare la poarta cimitirului, vede cutiile și zice – Nu încap osemintele în cutiile astea, trebuia ceva mai mare. Să înnebunim, nu alta! Când ne-a văzut Dumitrel în pragul apoplexiei, s-a înmuiat – Haideți să încercam. Ne ducem la cripta alor mei cu o cutie, de probă. Bagă el un sac în cutie (nu știu daca era mama sau tata).

Hmmm, cam greu. Apasă, îngrămădește, – Hai ca merge! repede capacul! – n-am înțeles de ce ”repede” ca nu fugea nimeni, nicăieri. Sacul de rafie a fost pus în alt sac de plastic adus de noi, apoi s-a pus capacul, care nu se închidea prea bine. Dar aveam scotch, că doar nu degeaba îl cărasem după noi. Dumitrel a facut totul, l-am ajutat doar să înfășoare cutia cu capac în benzi de scotch, să fie treaba treabă. În apărarea mea, scotch-ul era transparent, arăta totul estetic, oarecum. Că mamei mereu i-a plăcut să se îmbrace asortat.

Cât au împachetat ei, eu m-am dus la mașină să aduc a doua cutie. S-a repetat operațiunea cu al doilea sac (nu știu daca era tata sau mama), am răsuflat ușurați. Dumitrel le-a dus la mașină, i-am plătit. A cerut 500 de lei pentru toate manevrele astea, plus curățat cripta de reziduuri, văruit frumos, giugiuc – vorba lui Paco. Am fost mulțumiți, omul a făcut treabă bună.

Să mai spun că ne-am întors în Constanța într-un damf de spirt? ”Domnul meu” n-a atins nimic, doar a înfășurat cu scotch cutiile alea, abia le-a atins la exterior. Imediat cum a ajuns la mașină și-a dat cu spirt pe mâini (îl ține în torpedou, reminiscențe din pandemie). Apoi i-a plătit lui Dumitrel, a mai lipit 50 de lei, s-a ales cu un ”săru-mâna, conașule!” și cireașa de pe tort, la plecare Dumitrel dă mâna cu el, așa, bărbătește. N-am destule cuvinte să spun de câte ori s-a spălat și frecat cu spirt pe mâini, până acasă, de m-a căpiat cu nervii capului.

Drumul de întoarcere a fost infernal, toate tirurile vieții mergeau pe ruta asta și noi eram destul de grăbiți să prindem alți gropari la destinație. Ne așteptam ca la Constanța să fie totul mai complicat: dacă nu găsim groparii? Dacă îi găsim și or fi beți? Cică de la atâtea pomeni cu vin, după prânz nu te mai poți baza pe ei. Am ajuns pe la 12.30. Și, incredibil, la ora 13 plecam spre casă. Am găsit gropar repede, a venit omul cu o roabă la mașină să ia cutiile (de la poarta cimitirului până la cripta socrilor mergi de simți cum îmbătrânești), s-a facut reînhumarea, pac, gata!

Am răsuflat ușurați că, după câteva luni bune de tratative, în sfârșit am rezolvat ”relocarea”. Acum îi avem pe-ai noștri la un loc, putem să dăm chiar și o petrecere. Mai trebuie să le înscripționăm numele pe piatra aia funerară, să le fac mutație în Constanța, cum ar veni. Și un protocol din ăla cu aprins lumânări, pus flori și împărțit niște pachete cu mâncare și-un strop de vin, că tare-i mai placea lui tata.

Eu sunt mulțumită că i-am adus pe-ai mei mai aproape, iar ”domnul meu” (vorba lui Dumitrel) e mulțumit că a scăpat de un strat de epidermă de la atâta frecat mâinile cu spirt. Happy end.  😊

Foto: Foto: Solandi & DALL-E

 

33 Comments

  1. Akon

    Uiii, aproape uitasem că urmează o continuare.😁
    Câteodată problemele se pot rezolva atât de ușor dacă nu le-am face noi complicate. Până la urmă totul a fost cum v-a indicat și bunul simț. Aproape că nu va venea să credeți că se poate rezolva și ușor.
    Am făcut fetei mele o hârtie ca să poată însoți, pentru iesirea dintr-o țară nordică, cu destinația plaiurile dacilor liberi. Simplă, fără ștampile sau notariat. Dacă vameșul va dori ne va suna la telefon ca să îi confirmăm. Totul pe încredere. Viața poate fi ușoară, depinde de noi. Dar noi suntem muuuuuulți.
    Bine că ați rezolvat relocarile. Are și mama visuri d-astea, dar nu stie cum să rezolve cu monumentele funerare.😂😂😂

    3
    Reply
    1. Laura G.

      @Akon,
      Noi le vrem simple, dar birocrația, nu și nu!
      Monumentele funerare (cred, nu sunt sigură) pot fi date la cei care le fac, adică au ei metode de refacere/recondiționare/refolosire – pilesc, șterg, scriu iar pe ele, d-astea.
      Chestia e că în domeniul ăsta mai nimeni nu se pricepe și trebuie să tot întrebi și să cauți informații.

      4
  2. VictorR

    Deci totuși frăția aia de care pomeneam ieri funcționează dacă totul a mers așa strună! Acum….Dumnezeu să îi odihnească pe toți 4, ce să mai zic?

    3
    2
    Reply
    1. Laura G.

      @VictorR,
      În ”frumosul” oraș Cța totul merge strună, cum altfel? 🙃😉

      2
      1
  3. Gabriela

    Totul e bine când se termină cu bine. Adică vă putea opri un polițist și nu știu dacă i-ar fi plăcut damful de spirt.

    1
    3
    3
    Reply
    1. Solandi

      Sau poate vă solicitau să ridicaţi portbagajul şi capacul cutiilor… Prima lor impresie ar fi fost că aţi jefuit un sit arheologic. Urmau verificări, declaraţii… Iar articolul ar fi avut 3 episoade sau 4.

      2
      2
    2. Laura G.

      Da’ și voi, debordați de optimism, ce să zic… 🙂

      1
      1
    3. BaGheRa

      Lume nouă? Bună ziua doamna sau domnișoara @Gabriela!

      2
      2
    4. Laura G.

      @BaGheRa,
      Așa, acum te bulucești la lumea nouă, ha? Mai ales dacă e doamnă sau domnișoară 😊 😇

      1
      1
    5. Gabriela

      Bună ziua, @Baghera, nu chiar așa nouă.

      2
    6. BaGheRa

      @Laura, da csfncsf.
      Old habits die hard!

      1
    7. BaGheRa

      @Gabriela, pari nouă pentru mine… sau poate sunt eu puțin cam obosit 🙈

      2
  4. Paco

    E de apreciat că acțiunea prezentată e pe genul umoristic, cam ce ai simțit tu la ambalatul părinților în șcătule de plastic e probabil altă poveste.
    Eu am una mai pe umor negru, așa.
    Cel mai meseriaș vecin avut de mine era un fost profesor de educație fizică pensionar, o somitate pe caterincă și pe petrecerea plăcută a timpului liber și a făcutului de nimic concret.
    Împărtășeam cu pasiune ramura sportivă pahar viteză și discuții interminabile pe diferite teme. Omul doxa, la fel ca și mine de-altfel.
    Într-o după amiază secetoasă îmi sună la poartă nenea Loți ( Loczi pentru cititorii din zonele țării nepopulate de făuritorii celebrului kürtőskalács ) să mă cheme la o activitate urgentă și importantă. Să mutăm un / o ceva. Era ceva normal să mute, care, să prășească etc, activități normale pentru cine locuiește la casă . Am presupus că să mutăm niște lichide în ceva pahare. Deci clar, nu poți să refuzi un om la ananghie.
    Cum bine am dedus, dom’ profesor era în așteptare cu o sticloanță și două pahare.
    Cling cling clopoțeii veseli sună, Doamne Ajută x 2. Tam, nesam , mă întreabă nenea Loți dacă vreau să îl cunosc pe taică- su .
    Mă gândeam că omul e la pat ( știam că e destul de vârstnic și locuiește în Germania) și l-a adus în România pentru o finalitate tradițional românească. Da, cum să nu vreau, că sunt băiat prezentabil.
    Se ridică nenea Loți merge în casă, se întoarce și îmi proptește pe masă o chestie cilindrică argintie, gen butoiaș de bere da’ fără tâșnitoare și etichetă.
    Faceți cunoștință, el e taică -miu. ( Pauză de restartat sinapsele ).
    Păi să ciocnim un pahar în amintirea lui, zic.
    Păi nu ? zice nenea Loți. Hai, sănătate și la mai mare.

    5
    2
    Reply
    1. Laura G.

      @Paco,
      Da, am gândit că ce simplu și elegant ar fi fost varianta ”cilindrică argintie”, dacă ortodoxia nu ne-ar spăla creierii. La catolici e cât se poate de firească varianta asta.

      Și am simțit ce simt în fiecare zi: mi-e dor de ei și, mai ales, de glumele lor. Tata era mare miștocar 🙂

      3
    2. Jack

      Apropo de ciocnit întru amintire. Acum câțiva ani a murit un coleg de serviciu, mergem la înmormântare, totul se desfășoară rapid, catolic, deh, plecăm de la cimitir. Unul dintre băieți zice, haideți să mergem să bem în sănătatea lui. Tâmpitule! E mort. Da, să bem în amintirea lui, atunci.

      1
      1
      2
    3. Akon

      @Jack, i-ați urat si LMA?

      Mai vad pe pagina câte unui cunoscut decedat cum îi urează cineva „multă sănătate „. Eu aș scoate optiunea aia penibilă de la FB care ii îndeamnă pe cunoscuți sa te bage in seamă

      2
      2
      2
    4. BaGheRa

      @Akon, am și eu un văr care a decedat în pandemie și am auzit de pe la rude că i se urează la mulți ani pe Facebook.
      În fine eu dacă aș fi Facebook, aș dezactiva (suspenda) contul dacă nu s-ar loga 1 an de zile sau ceva de genul.

      3
    5. Akon

      @baghera, am avut un tovarăș de luptă, american, care a murit înecat, tragedie mare din toată lumea am compus scrisori și am delegat un alt camarad care le-a citit live la memorial/înmormântare. In fiecare an, de ziua lui, intrăm la el pe pagină și îl comemorăm. Unii civili inca îi mulțumesc pentru ca a servit patria, deși decesul nu a survenit din pricina serviciului. Au trecut 15 ani de la deces…
      PS : speram să fii prin România 😭

      2
    6. BaGheRa

      @Akon, da atunci pare ok când e ceva de comemorare și mesajul reflectă acest lucru…
      Din păcate am stat doar două săptămâni acasă și am plecat înapoi

  5. BaGheRa

    Auzi @Laura, dar popa nu a avut și el vreun rol în toată povestea asta. Nu a citit și el nimic sau a luat lovele degeaba sub formă de taxă?

    4
    1
    1
    Reply
    1. Laura G.

      @BaGheRa,
      Cimitirul de la Brăila este păstorit de un preot (cred că e cimitir privat), el coordonează totul, numai cu el am vorbit. În schimbul taxei, măcar mi l-a dat pe Dumitrel, în rest n-a zis nimic de nicio pomenire. Nici eu n-am solicitat.

      La Constanța se face ceva pomenire dacă soliciți preotul (de la cimitir sau altul). N-am solicitat pentru că n-am terminat cu inscripționarea.
      Aș prefera, totuși, să dau de pomană (că mamele se mai ocupau cu d-astea), dar fără slujbe. Mi se par… horror (ca să nu zic mai mult).

      3
    2. Gia

      Chiar, pe preot nu l-ati adus în discuție. Mă interesează deoarece vreau sa strămut osemintele tatălui de la Buzău la Iași. Greu cu informațiile: costuri, e nevoie de preot,taxe, etc….

    3. Laura G.

      @Gia,
      Nu ești obligată să apelezi la preot nici la deshumare, nici la reînhumare, nouă nu ne-a spus/impus nimeni așa ceva.
      Costurile sunt (fără slujbe, preoți, pomeni):
      – taxa de deshumare
      – taxa de reînhumare
      – recipientele (cutie, sac)
      – drumul personal cu mașina
      – poate ceva la groparii ăia care manevrează, chiar dacă (teoretic) asta intră în taxele alea.

      Reține că fiecare cimitir are propriile taxe, cel mai bine e să dai telefon și să afli exact.
      De preferat ca totul să se facă într-o zi (am scris în text de ce).

      1
  6. Blanche

    Am citit și eu ultimele trei articole. Laura, ai povestit cu mult umor. La faza cu spirtul am râs de-a binelea, la fel aș face și eu. Am sticluță cu spirt în ghiozdan și în mașină… Când dă soțul mâna cu cineva și persoana se îndepărtează, îl pufăi cu o cantitate generoasă pe mâini (sper să nu mă dilesc de tot să îl pufăi de față cu persoana).
    Când a murit tata în iulie, sora mea cea mică și soțul meu s-au dus la pompe funebre și s-au ocupat de tot ce a ținut de înmormântare. Deși mă pregăteam de doi ani pentru momentul ăsta de când am aflat de diagnosticul de cancer de gradul patru, tot a fost cumplit de dureros. Și dorul parcă se acutizează. Eu cu tata vorbeam aproape zilnic la telefon despre copii, despre vreme, despre fotbal, știri…
    Este înmormântat în mormântul părinților lui care au fost deshumați și li s-a făcut o slujbă. (Taxa de deshumare a fost 800, fără nicio relocare.) Am sărit peste partea cu sărutatul mortului pe frunte în biserică spre dezaprobarea femeilor în vârstă. Care voiau să îi pună și pe copii să facă la fel. Vreau să ni-l amintim pe tata viu, tocmai de aceea am vorbit să fie acoperit cu un giulgiu. Îl visez des, în curte la Priboiu: hai, Simona că s-au făcut cireșele! 🙂

    1
    2
    2
    Reply
    1. Laura G.

      @Blanche,
      800 de lei?!! Ăștia-s nebuni, parcă-i învie, nu-i deshumează.
      Numa’ că, iată, n-ai încotro și-i dai.

      1
      1
  7. Ana G.

    @All, unde sunteți cu toții?! Că mi s-au lungit urechile așteptând articol nou!

    2
    Reply
    1. Laura G. (Post author)

      @Ana G.
      Lumea pune murături, n-are timp de articole 🙂

    2. VictorR

      Sau construiesc, repară… Suntem bine, cât de cât!

      1
      1
    3. Akon

      @anaG, scrie tu unul! 😜

      3
  8. Ana G.

    🤕 Vezi, @Laura, dacă eu nu-s gospodină…

    2
    Reply
    1. Laura G. (Post author)

      @Ana G,
      Nici ceilalți nu sunt, doar se prefac 😛

      1
  9. Ana G.

    @Victor, mă bucur să știu că sunteți bine.

    1
    Reply
  10. Ana G.

    @Akon, dacă m-aș pricepe…! Dar n-am talent. ☹️

    Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.