Un film despre fantomele trecutului și secrete nedescoperite, despre ura și resentimentele din micul oraș Dungatar, care înfloresc când apare fulminant de elegantă Tilly Dunnage. Dramele acelui colț uitat de lume sunt multe, dar niciuna atât de nedreaptă ca a ei. O tragedie veche de 25 de ani a îndepărtat-o brutal, aruncând-o în necunoscut. Întoarcerea ei răvășește întreaga comunitate ajunsăă în anul de grație 1951. La final (unul amar) s-ar putea spune ca Tilly a venit, a cusut, a cucerit… Dar până la final spectatorul vede un film excelent realizat și jucat.
Îmbrăcămintea, rivalitățile și ura conduc povestea. Iar actorii joacă personaje urâte, măcinate de bârfe, minciuni și schelete putrezite în dulapul din dormitor. Tilly este marcată de o copilărie amărâtă și, mai ales, de moartea năbădăiosului Steward Pettyman, scenă în care a fost implicată și care i-a schimbat viața. Tilly are multe polițe de plătit și revenirea ei în orașul natal răvășește vieți aparent bine așezate. Odată cu ea apar în decor: stilul, eleganța, independența și gândirea liberă, lupta pentru adevăr și războiul cu mizeria, mai ales cu mizeria umană (replica de final e superbă).
Distribuția este excelentă și o include pe extraordinara Kate Winslet acompaniată de Judy Davis, Liam Hemsworth, Rebecca Gibney, Julia Blake și Hugo Weaving. Filmul, cu setarea victoriană rurală, arată minunat, iar designul de producție al lui Roger Ford surprinde esența erei. Filmul are dinamism, culoare, un dialog inteligent – uneori haios, alteori dur – și schimbări de situație care surprind spectatorul.
The Dressmaker este o dramă ușor de urmărit, presărată cu destul umor, chiar dacă pe alocuri e un umor negru. Încadrat pe IMDB la secțiunile dramă și comedie, filmul are nota peste 7 ceea ce-l recomandă ca fiind unul bun de vizionat. Mi-a placut mult. M-a întristat, dar m-a și amuzat. Iar între noi, fetele, fie vorba, Liam Hemsworth (Teddy) arată în filmul ăsta într-un mare fel… 🙂
Mulțumim! Nu ne da prea multe informații, ci doar cât sa gustăm. Restul vizionăm noi. 🙂
N-am spus aproape nimic. Doar atât cât să trezesc interesul, pentru că merită 🙂