Ce-am găsit al meu să fie, de Stephen King

ce-am-gasit-al-meu-sa-fieCe-am găsit al meu să fie – un alt roman al lui Stephen King pe care l-am citit cu plăcere. Este al doilea volum al trilogiei ”Bill Hodges” și chiar dacă n-am citit primul volum, cunoșteam personajele principale din ecranizarea primului volum, ”Mr. Mercedes”. Am un defect: după ce văd ecranizarea unui roman devine complicat să citesc cartea.

Încă o dată, Stephen King s-a întrecut pe sine oferind o poveste palpitantă, complexă, încărcată de suspans, aventură, încurcături și emoții. Este povestea unei obsesii literare. Interesant, nu-i așa?

Un romancier celebru se izolează la bătrânețe, dar continuă să scrie fără a publica, ascunzându-și manuscrisul într-un seif. Asta-i va fi fatal, pentru că un cititor înfocat al romanelor lui, Morris Bellamy, îl omoară și îi fură manuscrisul. Nu pentru a-l vinde, nu pentru notorietate sau avere, ci pentru ”simpla” plăcere de a-l citi. Iar aici își face loc obsesia. În goana de a scăpa neprins (crima rămâne crimă, indiferent de motiv), Morris nu apucă să citească din comoara furată, dar o ascunde bine într-un loc doar de el știut.

În mod stupid, înfundă pușcăria în următorii 30 de ani acuzat fiind de viol și alte fărădelegi făcute la beție. Toată viața lui din închisoare a avut o singură motivație: când scapă să citească opera nepublicată și bine ascunsă.

Credeți că am dat un spoiler până aici? Nu, deloc! Acesta este numai cadrul în care se desfășoară adevărata aventură a romanului. Pentru că în cei 30 de ani se întâmplă multe lucruri, iar Universul e potrivnic hoților și ucigașilor. Ce s-a întâmplat cu manuscrisul în tot acest timp, ce se întâmplă când Morris este eliberat din închisoare și cum viața și moartea unor oameni depind de o carte, aflați citind Ce-am găsit al meu să fie.

Simpaticele personaje (din ”Mr. Mercedes”): Bill Hotges, Holly și Jerome sunt prezente și aici, caractere excelent conturate de autor. Împreună cu ei, Morris Bellamy, Pete Saubes și familia lui trăiesc aventura obsesiei, a minciunii și a adevărului, a fricii și a secretelor. Un roman thriller bine scris, cu un subiect aparte, pe care-l citești pe nerăsuflate.

,,Un romancier bun nu-şi pune personajele să facă nimic. El doar se mulţumeşte să le urmeze. Un romancier bun nu creează întâmplări, ci e martor la ele şi apoi descrie ce a văzut. Un romancier bun înţelege că este doar un secretar, nu Dumnezeu.”

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.