Casa somnului, de Jonathan Coe

casa somnuluiÎnainte de a-mi spune impresiile despre acest roman, îl voi cita pe Radu Paraschivescu din scurta lui prezentare afișată pe coperta IV a romanului Casa somnului: ”O universitate se transformă peste ani într-o clinică pentru insomniaci, ai cărei pacienți sau medici sunt studenții de odinioară. Locul se numește Ashdown.[…] Între zidurile sale trăiesc, în trecut și în prezent deopotrivă, Gregory Dudden, medicinistul riguros și vag dement care consideră somnul o boală ce ronțăie o treime din viața fiecăruia; narcoleptica Sarah Tudor, o ființă fragilă, dilematică, incapabilă să distingă între vis și realitate; Robert Madison, prietenul sfâșiat de iubiri nerostite și de drame identitare care-l trimit în cele din urmă pe masa de operație a unui chirurg specializat în schimbările de sex; în fine, Terry Worth, cinefilul împătimit și insomniac. Așa arată cvartetul pe care își sprijină Coe întreaga construcție.”

Și-acum, având această prezentare seacă, la ”rece” (apreciez că R. Paraschivescu nu s-a lansat în laude ipocrite), să-mi spun părerea despre Casa somnului.

Un roman interesant ca idee, dar cam dezlânat. Multe paragrafe de umplutură care nu contribuie cu nimic nici în desfășurarea acțiunii, nici la conturarea personajelor, adică pot lipsi lejer fără a afecta narațiunea. Un personaj degeaba: Terry Worth. Omul ăsta în studenție își impunea să doarmă 14 ore pentru ca după vreo 15 ani să nu mai vrea să doarmă deloc. Se fâțâie de colo-colo prin carte, fără niciun rost, încurcându-i pe alții.

La început, povestea m-a prins, curiozitatea a dat pagină după pagină, până am ajuns la plictiseală. De la un moment dat mi s-a părut că autorul a adormit și și-a lăsat personajele de izbeliște. Sarah trăiește într-un haos emoțional total, Robert crede despre ea că e lesbiană (nici mie nu mi-e clar dacă e sau nu) și cum nici el nu-i tocmai un exemplu de echilibru, își schimbă sexul ca să se poată apropia de ea. Serios?! Asta sună ca un banc prost. Iar Gregory e o caricatură de om malefic, cu obsesii bizare. Multe aspecte din carte mi-au părut neverosimile.

Casa somnului are paragrafe care merită atenție, dar și multe paragrafe stupide ori inutile. Una peste alta, nu mi-a plăcut. Poate titlul mi-a creat așteptări prea mari…

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.