Se spune că poți trece prin 99 de evenimente pozitive și doar unul negativ și este de ajuns ca toți, inclusiv tu, să îți aduci aminte doar de cel negativ. Astăzi am să vă vorbesc despre peripețiile pe care le-am avut de-a lungul timpului, prin călătoriile mele, care nu sunt putine, dar din lipsă de spațiu și ca să nu plictisesc, voi povesti doar două dintre ele, pe cele mai recente.
Cea mai gravă a fost călătoria în care eu și bagajul meu ne-am despărțit pe Otopeni și fiecare a avut drumul său timp de 12 zile când ne-am regăsit și am intrat iar în posesia lui.
Am mers cu Lufthansa, de la București către Alger, via Frankfurt, fără a schimba avionul. Cel mai probabil, în Frankfurt, unde s-a stat 40 de minute, au debarcat toate bagajele și acolo au rămas. Vă dați seama că probabil au râs și ei de faza asta, dar noi, eu și colegul meu, n-am râs deloc.
Timp de 12 zile în am spălat zilnic singura pereche de chiloți și șosete pe care le aveam. Spălam și înjuram, cât de prost am putut fi, pentru că de obicei îmi pun în bagajul de mână câte ceva, tocmai pentru a preîntâmpina astfel de situații, dar pe acel zbor nu am pus nimic, nu știu de ce… în fine, dacă nu se întâmpla, nu mai aveam ce povesti acum vouă și nepoților mai târziu.
A doua călătorie cu peripeții a fost tot către Algeria. De data asta am zburat până la Hassi Messaoud, prin Madrid unde aveam o escală de vreo 8 ore. Fiind pandemia de covid, compania a decis să cumpere zboruri cu cât mai puține escale. Era un avion de „navetă” care făcea ruta Madrid – Hassi și retur odată pe săptămână. Cred că era un charter, pentru că nu apărea pe nici un site ca să poți cumpăra bilete și trebuia să plătești 1500 de euro per zbor.
Împreună cu colegul meu, ne-am făcut testele Covid în dimineața zilei de plecare, iar seara am plecat spre aeroport, să urcăm în avion. Am stat unul lângă altul, în aeroport mai o bere, mai o țigară, în avion, la fel. Colegul cu vreo 2 săptămâni înainte ieșise din carantină, și nu mare ne-a fost mirarea că lui i-a ieșit testul pozitiv. În Madrid în aeroport când am aflat, ăsta al meu să facă un atac de cord și nu alta, așa de greu respira. După ce că se simțea cam rău, cel mai tare mi s-a părut că nici un reprezentant din ăla de pe aeroport pe care l-am întâlnit și pe care l-am întrebat pe unde să o luăm ca să ajungem unde vrem, nu bunghea neam engleză. „lo siento no estoy hablando ingles” (sper că am scris bine). Odată, de două ori, pe ăsta îl apucaseră toți dracii, iar când îl apucă, nu vrei să știi ce este la gura lui.
Îi zic: frațioare, poți să mă lași pe mine data viitoare să vorbesc? La care al meu, plin de nervi: da ce mă, crezi că vorbești mai bine ca mine engleză, nu vezi că nici unul nu vorbește engleză! Răspund degajat: engleză poate că nu, dar cu siguranță, spaniolă da. A făcut al meu ochii ca la melci.
– Ai fost prin Spania?
– Nu!
– Și de unde știi spaniolă?
– De la telenovele!
Am întrebat, am reușit să ajungem unde aveam nevoie să mai facă local un test covid. Acolo, m-am băgat în seamă cu doamna de la aeroport, de mi-a povestit asta toată viața ei, despre copii, despre livada de portocali pe care vrea să o facă, despre câinele ei. Concluzia colegului: Bă, dar te-ai uitat destul de mult la telenovele! (știu destul de multe cuvinte, înțeleg bine, dar când trebuie să vorbesc, dacă nu e ceva uzual, procesez mai greu, n-am exercițiu).
Testul tot pozitiv a ieșit și al meu coleg s-a întors acasă, unde a mai stat 1 săptămână în carantină. Iar eu am continuat călătoria către Algeria, unde, din cauza lui, am stat în carantină timp de 3 zile.
Oare există persoane care să nu fi avut peripeții în călătoriile cu avionul?
Foto: Pexels
Recunosc perfect această tendință de a păstra cu mine mai degrabă negativele decât pozitivele. Inclusiv când e vorba de oameni. Așa că duc o muncă personală să echilibrez cumva lucrurile, să fac un pas în spate și să-mi reamintesc și pozitivele.
Am la activ câteva zeci de zboruri cu avionul, majoritatea ok. Din categoria „memorabile”, aș enumera:
– zbor de acum mai mulți ani, cu Tarom sau Aegean, nu mai rețin exact, către Grecia. La check-in, o tânără cu părinții. Părinții mă roagă să am un ochi pe copilă, deoarece călătorea pentru prima dată și era și singură. Țin minte că în avion a vrut ceai, i-au adus însoțitoarele din acela cu pliculeț. Pe care l-a luat, l-a rupt, după care se chinuia să scoată bucățelele alea mici din lichid, ca să-l poată bea. O fază înduioșătoare, din care eu mi-am imaginat că nu mai băuse niciodată ceai la pliculeț. Am rugat o însoțitoare să-i schimbe ceaiul și m-a iritat reacția ei. Părea nemulțumită, gen. Bilă neagră Tarom/Aegean.
-zbor din Amsterdam, cu KLM, tot acum mai mulți ani. Am ajuns la aeroport cu vreo 2 ore înainte, surpriză. Zborul era overbooked, câțiva am rămas pe dinafară, urmând să zburăm cu ceva escală prin Paris. Întârziere față de ora planificată de vreo 7 h. Ca să ne mai îndulcească spumegatul, compania ne-a oferit la fiecare câte un card cu 400 de euro pe el. Nu mi-a îndulcit nimic, am spumegat în continuare. Bilă neagră KLM.
-Zbor cu turbulențe urâte (nu mai țin minte cu ce și unde). Fix în timpul turbulențelor, o voce suavă ne spunea ce se întâmplă. Cu inima în gât, sperând în momentul cela de final când ni se mulțumește că am ales să zburăm cu compania cutărică, am șoptit către colega de zbor „Și vă mulțumim că ați ales să muriți cu compania noastră.” Bilă neagră aerului.
-Zbor către Tel-Aviv, prin martie. Zborul ok, dar foarte neplăcut interogatoriul celor de la Frontieră. Brrr. Bilă neagră mie. Deși eram pregătită pentru asta, tot am avut ceva emoții.
-Zbor cu Ryan air către Salonic, în weekendul de dinainte de Paște. Ar fi trebuit să fie un voting trip, dar alegerile se amânaseră între timp, așa că s-a transformat într-un pleasure trip de weekend. Mi s-a părut mie ciudat când mi-a zis soțul că n-a putut face check-in on line, dar n-am dat prea mare importanță, las’ că facem la aeroport. Tot la aeroport, s-a dovedit că el avea bagajul un pic mai mare decât regulamentar. Am plătit pentru check-in+bagaj cât dădusem pe bilete. Bilă neagră soțului. 😀
– La zborul de întoarcere, 3 scaune, eu pe cel din mijloc. Până să decolăm, îmi pică ochii pe ecranul telefonului pasagerului din dreapta Omul făcea sexting cu vreo trei doamne/domnișoare. Da’ din ăla greu, de nu se poate reproduce. Bilă neagră Ryan, înguste rău scaunele alea și prea apropiate! :))
Super tari aventurile… am și eu destul de multe episoade de genul. Dar fără bile negre date cuiva.
Îmi aduc aminte cu plăcere că pe un zbor KLM Amsterdam către București, m-am băgat în seamă cu o stewardesă. Mamă ce îi plăcea domnișoarei să vorbească 😁.
„cât de prost am putut fi”. Mie asta mi se cam pare o bilă neagră dată propriei persoane. 😛
@Anduța, nu este prima oară când s-a întâmplat să rămân fără bagaj și de când s-a întâmplat prima oară, mereu îmi puneam în bagajul de mână câte ceva șosete, chiloți și un tricou de schimb. Deci da o bilă neagră posesorului 🙈.
Faptul că astfel de lucruri se întâmplă și călătorii devin mai prevăzători nu înseamnă că nu rămâne 100% responsabilitatea companiei (mă rog, exceptând cazurile de forță majoră) de a se asigura că bagajul de cală ajunge la destinație în același timp (mă rog, plus minus câteva minute) cu pasagerul. Păi? Așadar, eu aș oferi o bilă mai neagră și mai mai mare companiei aeriene. Asta așa, for fun și amical, nu ca să-i dăm cu bila aia în cap sau ceva. Mă rog, nu mereu. 😀
@Anduța, sunt atât de multe bagaje pierdute în lumea asta… Cred că așa a fost să fie. Oamenii de la cală dau jos bagaje urcă bagaje nu sta nimeni să le sorteze… ăsta trebuie să rămână în avion.
Se mai întâmplă!
Am pierdut odata legatura din Praga catre Bucuresti, aveam 8 ore de stta in aeroport. am gasit o priza pe un hol, m-am asezat in fund si m-am uitat la toate episoadele din IT Crowd care aparusera pana atunci si pe care le primisem de la colegii cehi.
Am ras cu lacrimi siroaie, nu stiu ce impresie isi faceau cei care treceau pe acolo.
Altfel, am zburat cu un transatlantic de la Air France care s-a prabusit o saptamana mai tarziu, pe aceeasi ruta. Cam ramai tzeapan la faze din astea…
Am pierdut și eu de câteva ori avioanele dar cum erau a doua zi… am nimerit la hotel. Am stat într-unul, mamă nene erau camerele făcute pe economie și pe model japonez gen container.
Am avut și timp de așteptare destul de mare când mă duceam pe Rusia. Acolo toate zborurile domestice sunt pe seară. Am ajuns la 12 la Moscova și zborurile eraU noaptea.
Am avut doua astfel de situații una cu un avion pe Rusia și una cu un elicopter – bine elicopterul era acelasi model cu care am zburat nu era fix ăla. Nu e prea plăcut!
@BaGheRa,
Am o curiozitate: algerienii au penurie de chiloți și șosete? de ce n-ai cumprat câteva perechi de-acolo? 🙂
Asta m-am întrebat și eu când am citit. L-am întrebat, în glumă, pe chatGPT. El mi-a răspuns serios
Cred că a fost vorba de vreo conspiraţie Otopeni-Alger, aveau algerienii surplus în magazine. Şi au lăsat atât de mulţi călători fără chiloţi, cu destinaţia Alger, încât au secat stocurile în momentul în care a ajuns Baghera acolo. 🙂
@Solandi,
Ia întreabă gpt-ul dacă musulmanii cu ținută tradițională (rochiile alea lungi albe) poartă chiloți. Dacă nu poartă, cred că era surplus de marfă la raionul ăsta 🙂
@Laura, din Alger mai era încă un zbor domestic și nu prea era recomandat, în cazul nostru să părăsim aeroportul. Iar chiloți și șosete nu am găsit la nici un magazin prin aeroport.
În plus de pe următorul aeroport nu aveam voie sub nici o formă să părăsim aeroportul fără reprezentantul firmei. Și atunci când plecam către locația unde trebuia să ajungem – o făceam sub escortă militară, trei mașini una în față și două în spate ale jandarmeriei locale, cu oameni înarmați.
@BaGheRa,
La cum expui situațiunea de acolo, mă mir că nu spălai chiloții de 3 ori/zi… 🙂
@Solandi! Știi că de fapt mașinăria aia rece nu ti-a răspuns nimic concret, nu? E bună de politician.
Am zburat doar de 2 ori cu avionul, fără incidente. Dar e foarte util tot ce-am citit pana acum, mulțumesc tuturor care au scris azi.
@Laura, după atentatul din 2011 din In Amenas au luat măsuri de protecție draconice mai ales pentru expați. Știam unde mă duc, deoarece am mai fost acolo în trecut și nu m-am simțit deloc în nesiguranță. Problema a fost că am stat într-un camp asemenea unei închisori.
Victor, la așa întrebare, așa răspuns. Destul de bun și sincer, că nu are astfel de informații. Mai onest decât al unui un politician.
Dacă tot ai pomenit de Frankfurt.
Ieșim de la controlul de securitate (unde nu are rost să mai reamintesc că pe Doamna ca in oricare aeroport au testat-o de droguri) și mergem să ne îmbarcăm.
,,Mă scapă un pipilică, zic,,. Că am văzut toiletele pe dreapta.
Du-te, dar scutură cu viteză că suntem în întârziere, zice Doamna.
Mă întorc să o întreb ce-a zis că sunt surd de-o ureche și uit să mai fac câțiva pași, apăs pe clanța și nimeresc într-o cameră.
Cameră in care erau minim șase Polizei dotați cu veste antiglonț și mitraliere. Și care evident că s-au întors cu mitralierele îndreptate spre mine.
Am pierdut avionul, am plecat a doua zi.
@Paco, o singură dată, am fost băgat într-o cameră specială, pe vremea când făceam Olanda a doua oară pentru o perioadă mai îndelungată. Dacă nu mă înșel prin 2013. Aveam pașaportul plouat, umflat, într-un cuvânt făcut franjuri 😂.
Aterizasem pe Amsterdam și la vamă pe mine mă trimit la un ghișeu special. Mă duc acolo și ăla mă întreabă de unde vin, ce treabă am în Olanda, când am venit ultima oară și tot continua. Eram învățați să spunem că venim pentru kick-off meeting. Faza e că eu odată pe lună aveam mai mereu kick off meeting-uri 😂. Normal suspect. Mecla mea de bărbat bine nici nu prea mă ajută și uneori mai rău îmi face deoarece ai impresia uneori că stai de vorbă cu un infractor (cel puțin asta mi s-a spus).
M-au ținut vreo oră și ceva până când au stabilit că pașaportul meu este legitim. Faza e ca la final mi-au zis că data viitoare să îmi fac un pașaport nou deoarece cu acesta nu mai pot intra în țară. Când mi l-am preschimbat, m-au amendat și ăștia de la pașapoarte, deoarece nu am avut grijă de un document oficial. Măcar polițista era simpatică foc.
,,Mecla mea de bărbat bine nici nu prea mă ajută și uneori mai rău îmi face deoarece ai impresia uneori că stai de vorbă cu un infractor (cel puțin asta mi s-a spus).”.
Adică infractorii sunt bărbați bine?
@Solandi ,, Adică infractorii sunt bărbați bine? ,,
Dacă mă iau după Ocean’ s Eleven cam da.
Și noi alegem ca fraierele bărbați cinstiți 😁
@Laura: lasă că vă scoateți voi pârleala pe urmă, pentru eternitate! Până când moartea vă vă despărți. 😀
Ia să mă uit și eu la Ocean’s Eleven ăla, nu știu filmul. Să pot vorbi în cunoștință de cauză.
1960 sau 2001? Care-i mai bun?
Solandi, pe cel din 1960 nu l-am văzut nici eu. Dar le-am văzut pe cele trei Ocean’s cu George Clooney. Acu’ nu știu care-o fi mai bun, ca film, dar în Ocean’s, mai ales în Thirteen, sunt tipologii de infractori pe alese. Practic, dacă ne-am lua după acel film, cam orice bărbat ar putea fi suspectat ca „infractor”. :))
Bagă 2001 pe urmă să te uiți și la 12 și la 13. O droaie de actori cu nume pe metru pătrat! Dacă nu mă înșel s-a lansat unul și cu gagici.
De se făceau avioanele cu torpedou, chiloți care chilotează împărțeau chiloții care se pătează!!
Oare de ce nu se fac avioanele cu torpedou ? 🤪
@HM,
Dar tu de unde știi că avioanele n-au torpedou? Că doar nu ești chilot care chilotează 🙂
Dacă nu îi dedic ceva lui @HM, fac în noaptea asta preinfarct sau ciroză.
,,Fiind pilot, aeropoarte cutreieram
și mă culcam ades pe după rezervor,
s-aud cum kerosenul sună încetișor.
Un freamăt îmi trecea din geam în geam.
Sclipiri pe cer, văpaie peste nori
Părea c-aud venind în cete
Mulțimea de provocatori,,.
Mulțumesc, senor Paco 🤗
Stewardez cu fruntea lată,
Ce poet erai odată!
Sănătos să fii, măi tată!!! 🤪
Zborul lin să-ți fie tare,
Ai grijă la aterizare 😝
@BaGheRa, dar ce zici când bagajul tău ajunge înaintea ta la destinație, și cu alta linie aeriana? Next level! 😜
@Zoe,
Asta-i chiar fain, sună a SF 🙂
@Zoe, adevărat, asta da Next Level!
Totuși eu încă mai sper că o să prind porți din alea intercontinentale sau inter țări. Aștepți să îți facă semn să treci prin poartă și ai ajuns în USA.
@Laura, suna a SF, dar este realitate. Anul trecut am venit din Ro în US via Paris, cu Air France și Delta. Am plecat la timp din București, dar pana în Paris, Air France a trimis email cum ca zborul spre US pleca cu 1.5 h întârziere. Ok, era timp sa îmi iau bagajul, sa trec peim vama și ma duc la porta de unde luam zborul intern care era cu Delta. Dar dupe ce ne-am îmbarcat spre US din Paris, am mai stat 2 ore pe pista pana a decolat avionul. Și am pierdut zborul intern cu Delta. Primesc alt email de la Air France ca m-au mutat pe alt zbor dar cu Air Alaska. Ajung în US, îmi iau bagajul, trec prin vama, sprint pana la locul unde trebuia sa las bagajul, alt sprint pana la poarta de îmbarcare, unde am ajuns cu 5 minute înainte de a închide boardingul, și nu m-au mai lăsat sa trec. M-au mutat pe următorul zbor😢 tot cu Air Alaska. În final ajung acasă, dar fără bagaj, care ajunsese deja. Pe bagaj era eticheta inițială cu Delta. Am mai povestit pe aici ca zborul cu escale cu tot a durat 32 de ore. Și nu o să mai zbor cu Air France niciodata😈😈.
@BaGhera ce speri tu este SF::))).