În momentul în care am ales să vin aici, în Qatar, primul lucru care mi-a venit în gând a fost faptul că dacă o să am ocazia să văd cel puțin un meci de Cupă Mondială, nu o să spun pas indiferent cât de mult ar costa. Este o ocazie unică în viață și voi face tot posibilul să nu o ratez.
„Băi„, și am participat și eu la un meci, vă dau cuvântul meu că a meritat fiecare bănuț cheltuit. Rezultatul, practic, nu mai conta, deoarece o echipă era calificată și una era țara gazdă. Dar am fost acolo! Și experiența a fost una specială. Practic totul a fost la superlativ de când am plecat de „acasă” până când am intrat înapoi pe ușa garsonierei în care am locuit pe perioada evenimentului. Organizarea a fost ireproșabilă. Am fost pe un stadion la vreo 60 de km de Doha. Au existat autobuze și metrou care te duceau și aduceau moka, doar pe baza biletului la meci.
Dar nu asta e tema de azi, ci natura duală a omului.
Când a început Cupa Mondială, pe mulți dintre prietenii mei i-am auzit spunând că ei nu se vor uita la meciurile de Cupa Mondiala deoarece Qatarul a dat mită pentru a obține organizarea acestui eveniment și că, din cauza organizării lui, au murit peste 15000 de oameni (lucrători). Unii amici chiar m-au acuzat că și eu contribui la „bucuria unora, amărăciunea altora”.
Da, au murit oameni în accidente pentru acest campionat, dar când vrei să realizezi ceva măreț, mai sunt și chestii de genul acesta. Credeți că la construcții de genul Casei Poporului, care este ceva cu care ne mândrim, nu au fost pierderi de vieți omenești? Da, nu este normal să se piardă vieți omenești pentru o grandomanie, dar mai mereu când se construiesc chestii grandioase se întâmplă și lucruri nasoale fie că vrei, fie că nu. Nimeni nu vrea să se întâmple astfel de chestii, dar se întâmplă.
Faza urâtă a fost că, deși mulți revoltați au zis că nu vor urmări meciurile de campionat mondial, după finală toți se bucurau, extaziați pentru Messi, pentru Argentina și cât de tare a putut fi această finală de cupă mondială încheiată 3-3 după 120 de minute de joc. Au uitat brusc de morți, de mită, de tot ceea ce au spus înainte, practic un fel de… dacă arunc cu vorbe, chiar nu contează, trebuie doar să fiu în trend, să mă dau balenă în găleată, sunt doar vorbe. Păi ce făcuși Bobiță? Una zici și alta faci? Păi plm mea nu ziseși înainte de începerea grandiosului eveniment că nu te uiți? Ce plm s-a întâmplat între timp? Te doare în lupă acum de ăia 15 mii de morți?
Unora am vrut să le spun la un moment dat lucrul acesta. Pe urmă, mi-am dat seama că degeaba o fac, așa că mi-am văzut de treaba mea și am mers mai departe!
Voi cunoașteți astfel de persoane care au zis ceva și au făcut altceva, nu neapărat în contextul acesta?
O să încep eu: am spus că nu voi mai cumpăra de la Kaufland de când cu evenimentul acela cu micii și cu adresatul în limba maghiară. Și timp de ceva săptămâni, deși mergeam mai mult, făceam cumpărăturile de la un alt magazin. Faza e că pe urmă m-am întors la Kaufland, din două motive.
1. Mi-am dat seama că magazinul nu are nici o vină pentru faptul că unii dintre angajați sunt tâmpiți indiferent de nație.
2.Am realizat că în locul Kaufland putea fi orice fel de brand!
Odată ce mi-am data seama de aceste motive, m-am reîntors la prima iubire în materie de cumpărături. Acesta a fost exemplul meu de una zic și alta fac. Voi?
Foto: Pexels
Nu cred că știu foarte multe persoane care să facă tot ce zic că fac sau că nu fac tot ce zic că nu fac. Diferența o face gradul de (ne)respectare a vorbei. Adică, una e să-ți ții vroba în proporție de 80-90% și alta e să o faci în proporție de 10%-20%. Un exemplu personal: dacă mă întrebi ce fel de șofer sunt, posibil să-ți spun că unul care conduce frumos, civilizat, disciplinat, care respectă regulile de circulație și pe ceilalți participanți la trafic. Totuși, mai sunt situații când nu respect regulile și nici civilizată nu sunt. Aș spune că raport regulamentar/neregulamentar 90/10.
Poate așa o fi și cu boicoturile. Sunt oameni fierți pe boicot, cum sunt eu pe șofat. Dar na, în 10% din cazuri, ceva se întâmplă și nu boicotează regulamentar 100%. :))
Ooo, daaaaa, ce se mai dădeau cu fundul de pământ celebrii reprezentanți ai blogosferei și vlogosferei și alte asemenea neamuri de așa-ziși influenceri, ce campanie anti Mondialul din Qatar, ce au mai banat la „followări” care nu înțelegeau ei cum stă treaba cu drepturile omului, ce s-au mai burzuluit la lume, ce au stat ei cu boicotul în gură, boicot în sus, boicot în jos, ca să arate cât sunt de verticali și de principiali…. Și după ce a început Mondialul, ce vioi au supt-o pe peste tot, „vai, ce meci interesant”, „uau! Ce rezultat surpriză!”, „Voi cine credeți că va câștiga finala?” etc. etc. Ipocriți e puțin spus. Mai degrabă niște muiști inutili pentru societate.
Da, am avut și eu cunoscuți care au boicotat Mondialul sau au declarat că l-au boicotat. Și m-a durut în cot. Oamenii sunt liberi să facă și să spună ce vor, inclusiv să fie muiști.
Acu’, ca să mă întorc la subiect, eu, în general, încerc întotdeauna să las loc de întors. Sunt radical cu anumite chestii, dar mai mult principiale gen nu votez psd, nu țin cu fcsb, d-astea, dar la cele practice, tangibile, care mă ating și mă afectează direct devin mai maleabil.
Nu m-a atins acest subiect spinos din online pe tema Mondialului… 🙂 Dar mă deranjează în general ipocrizia oamenilor. Am o fostă colegă de liceu care răspunde la complimente pe fb cu „te îmbrățișez cu drag și dor”. Poate nu m-ar deranja atât de mult efuziunile ei sentimentale daca nu aș ști că bârfește pe oricine (ne-am reunit de câteva ori în ultimii ani împreună cu alte colege).
Mai mă deranjează și cei care spun că le-ar pune piedică în restaurant copiilor neastâmpărați și pe urmă declară cu alte ocazii că animalele și copiii sunt subiecte sfinte. Măcar individa care a scris inepția asta nu avea copii, dar cei care au dat like/râset aveau. Știu, au trecut câțiva ani, dar încă mă irită.
Uăi … am cetit pă diagonală, da’ cam și pe lângă subiect, la mine s-a manifestat vizavi de o comentatoare treaba asta cu suceala – am zis că nu mai comunic cu dumneaei, da’ drept urmare încă o fac : Bună, Anduța! 🤪🤭
Apropo de Anduța, cine-și mai aduce aminte ce nesuferită eram eu cu ea la început? Și ulterior să realizez că Anduța e om fain și eu o tăntăloaică. 🤪
În ce privește vorbitorul stricat, se întâmplă la toate casele. Eu am o listă luuuungă de oameni cu care nu mai vorbesc. Și n-a căzut nimeni de pe planetă, ce chestie!
@Vera,
În privința Anduței, mulți am fost nesuferiți (mai direct, mai aluziv) și apoi (eu) am realizat că ea ne-a dat clasă. În decență, inteligență, exprimare și consecvență.
@HM, vrei nu vrei, tu ești pe parapsihologie și parastase
cu deducere de TVA.
Dar eu ?
Cum deduc din decență și exprimare ?
( @ Anduța, să nu te bagi că
eu sunt porc până la moarte. Vreau să constat dacă @ HM are sau este . Cojones sau indulgență ) .
Noi doi mai avem diverse de divizat. Gen păreri sau opinii.
Eu și Anduța.
Bună, Habare! 😛
Vera, Laura, dacă aș avea câte un bănuț pentru fiecare „la început nu te puteam suferi”, aș avea de ceva provizii de ciocolată. 😀 Pe de altă parte, la un concurs de cea mai nesuferibilă persoană, cu destul de puțin efort aș putea lejer prinde un loc pe podium. :-))
Paco, șăd cuminte și tac mâlc. :))
Mi-am adus aminte un banc, cu un nene, pe patul de moarte, despre bani: eu, în viață, dacă am zis că iau, am luat. Dacă am zis că dau, am zis. Parafrazând: dacă am zis că boicotez, am zis.
@Anduța.
Orice spui zâmbind dureros, trece mai ușor.
Așa-i ?
Dacă aș avea un ban pentru fiecare dată când una am zis și alta am făcut, aș avea mulți bani. Și dacă aș pierde câte un ban pentru fiecare dată când zic că fac ceva și nu-mi ies din cuvânt, atunci din banii aia mulți n-ar mai rămâne nimic. În concluzie, sunt falimentară. Sau, to look on the bright side, sunt echilibrată.
La Mondial m-am uitat cât am putut, n-am băgat de seama controversa cu sacrificiile construcției (nu mă pot abține de la paranteză: nu am mai urmărit de mulți ani fotbal internațional și credeam că e mare treabă, dar am constatat că e cam treaba mare. Echipă mai parșivă și mai fake ca Arg mai rar… trag nădejde.)
Anyway, să revin cu exemple de suceală: am zis că nu le dau copiilor mei ciocolată. Nu le-am dat. În primii ani. Acum mănâncă zilnic. La fel ca mămica lor. 🤭
Am luat carnetul cu gândul că voi fi o femeie puternică și independentă. Am abonament pe toate liniile la STB, ok?
Am promis că ‘forever and ever’, m-am uimit cât de categoric am ajuns la ‘niciodată în viețișoara asta, fir-ar el al dracu să fie cu cine l-a îmbrăcat de dimineață’. 😅
Mi-am jurat că nu mai ajut la școală, cine e însoțitor pentru vizita la muzeu? 🙋🏻♀️
Ca în orice situație, este important contextul. Că mai are voie omul să se răzgândească și fără să fie considerat ipocrit. Ăștia din exemplele voastre (Alin și Ionuț) îs niște caraghioși. Dar n-au simțul decenței, deci nu vor percepe ipocrizia faptelor/spuselor lor.
Mă gândesc, mă răzgândesc, ca tot omu’. Pot lua decizii pripite pe care ulterior, gândite mai adânc, să le schimb.
Peste ce nu pot să trec, oricât aș vrea, sunt derapajele grave de caracter și mai ales la cineva despre care n-aș fi crezut că… [insert una, alta].
Nu mi se întâmplă des, dar se întâmplă. Până acum, doar de vreo 2-3 ori în viața reală și o singură dată (recent) în cea virtuală.
Astea sunt faze peste care nici nu pot și nici nu vreau să trec vreodată. Aruncate la ghenă forever 🙂
Eu vin cu … o completare, cumva. Dacă te cunoști ca nehotărât (exprimare decentă), nu vorbi. Nu te lăuda, nu adu la cunoștință nimănui ce crezi că vrei să faci. Așa nu te mai condamnă nimeni, că n-are de ce. Totul e doar în tine.
Asta cu boicotul…Și la mine e chestia asta dar cu cei de la Auchan. Doar că fiind client cu cont la ei, cu card de fidelitate, cu aia, cu ailaltă ei îmi trimit periodic chestionare pe care mă roagă să le completez. Care la final au întrebarea ”Ce vă nemulțumește la compania noastră?” De fiecare dată le scriu despre prezența întregului concern francez în rusia (cu ”r” mic), stat invadator și agresor 😛
Revin (că mi-am adus aminte târziu și nu mai merge să completez în primul comentariu): ”Dacă vezi, nu spune. Dacă spui, nu scrie. Dacă scrii, nu semna. Dacă semnezi să nu te miri!” Pam-pam! 😛
@BaGheRa, îmi place fotbalul la nebunie!!
Asa cum spune și @Ionut, am citit pe „anumite” bloguri despre cum sa boicotam noi Campionatul mondial de fotbal! 😂😂, ce gluma buna! Pai nene, boicotul trebuia sa înceapă în momentul în care s-a hotărât unde are loc campionatul mondial de fotbal. Nu când începe la TV.
Am văzut tot campionatul mondial de fotbal, dar pe Tele Mundo, canal de sport spaniol, și am trăit fiecare pasa sau goool la intensitate maxima. Am plâns alături de comentatorul de limba spaniola, de fapt argentinian la origini, când a comentat finala 😭😭😭. Și după fiecare meci, l-am sunat pe tata sa comentam rezultatul! Cu socrul meu comentam in timp real pe Whatapp 😀!
@Victor, apropo de nu mai cumpăr de la un magazin anume! Nu mai merg la magazinul rusesc/ucrainean din zona din pandemie, pentru ca nu vroiau sa poarte măști în magazine, când nebunia era la maxim, și peste tot anunțau la microfoane cum sa se poarte corect masca, iar toti rusii purtau maca la mișto, sub nas sau sub bărbie. Și am zis, eu la ăștia în magazin nu mai întru! Și nu am mi întrat! Sunt 3 ani de atunci.
La Transfăgărășan s-a luat in calcul, încă din faza de proiectare, pierdea de vieți omenești
Una dintre cele mai optimiste perspective citite pe subiectul „drepturile lucrătorilor din Qatar” a fost una în care autorul zicea că datorită scandalurilor și atenției internaționale pe subiect, s-a înregistrat o evoluție semnificativă privind respectarea drepturilor muncitorilor acolo. Începând cu dreptul la viață/siguranță. Greu de digerat, că trebuie să moară oameni pentru asta. La fel cum e greu de digerat că au murit oameni pentru ca norma legală de muncă de acum să fie de doar 8 ore. Asta că tot se apropie 1 mai și sărbătorim chestii.