Pornind de la articolul Băi!, (un apelativ uzual, dar nepotrivit folosit de un copil față de un adult străin de familie – vina mea că n-am fost mai explicit) aș vrea să vorbim despre telefoanele pe care le folosim în viața de zi cu zi.
Spuneam în articol că noi suntem generația care a prins nașterea lui Iisus în materie de telefoane în România. Eu, prima oară, am văzut un astfel de gadget abia în 1999 când unui tovarăș de-al meu i-a cumpărat mama lui un Nokia 5110 și am deținut pe persoană fizică unul abia în 2002 când am ajuns la facultate – un Nokia 3310 luat SH care a crăpat la propriu după un impact cu asfaltul. Că de, trebuia să fiu și eu în trend. Eram cam ultimul prost care nu avea telefon. Mi se pune pe față un zâmbet tâmp fix în aceste momente, când îmi amintesc de faimoasele bip-uri.
Acum, cu atâtea minute incluse, sms-uri și GB, pare că a trecut o veșnicie de la acele momente când, la țară fiind, trebuia să te cocoți (la propriu) într-un copac pentru a da un amărât de bip. Eu, unul, am făcut asta!
Timpul a trecut rapid și de la telefoane polifonice s-a ajuns până în zilele noastre când telefonele sunt niște mini-laptopuri, niște gadgeturi care pe mulți dintre noi ne ajută în viața de zi cu zi. Am trecut la smartphone relativ târziu, abia prin 2014, când Samsungul ajunsese la a 3-a generație. Un Galaxy S3 mini.
Și la viteza cu care evoluează tehnologia, nu pare prea departe un viitor în care vom avea telefonul și cardurile conectate la un cip implantat în mână (văzut în filme).
Majoritatea dintre noi, eu cel puțin recunosc, am ajuns dependenți de tehnologie și practic nu cred că ne-am putea întoarce vreodată la zilele în care un telefon era doar o unealtă de comunicare. Ce părere aveți? Dacă cumva ar pica internetul și nu ați mai putea folosi tehnologia, cum credeți că s-ar schimba viața voastră?
Foto: Pexels
Să pice Internetul pe vecie nu-mi pot imagina decât in niște scenarii cu sfârșitul lumii și din alea. Deci mai bine nu-mi imaginez. Altfel, cred cu tărie că minimum 6 luni eu aș putea trăi bine mersi fără tehnologie. Pe o insulă fără internet, de exemplu. Și să fie vară/cald, desigur!
@Anduță, muzică mișto în surdină, un hamac, un mojito rece lângă tine și o carte bună, plus doi negri, albi, chinezi, sau două amazoane pentru bărbați, whatever cu niste evantaie mari din alea de frunze – cui naiba i-ar mai trebui telefon. Așa mai zic si eu 😎
Pfff, aș suferi fără internet. Jobul e condiționat de internet, majoritatea plăților mele se fac online, verific în fiecare dimineață meteo pe telefon, ascult muzică 24/7, trăncăn pe wapp, mă uit la rețete și clipuri cu pisici când stau pe tronul reginei etc.
În ce privește telefoanele, sunt o relaxată și o norocoasă că n-am microbul gadgeturilor. Am cerințe limitate pentru telefon: apeluri, mesagerie, alarmă, timer, Youtube și apps financiare. A, și fac poze la care nu mă mai uit, doar le adun acolo. N-am cumpărat un telefon în viața mea, pe toate le-am primit. Primul a fost în facultate, de la frati-miu, un Samsung argintiu cu clapetă, ceva drăguț, așa, de fată. Pe urmă am avut un Blackberry, dar nu-mi plăcea sistemul neam. Apoi am trecut la Iphone-uri ‘hand me down’ de la soț sau prieteni. Cum își schimba vreunul telefonul în naveta spațială, eu primeam versiunea veche și tare bine am petrecut cu ele, zău. Am investit ocazional în baterii, încărcătoare și ecrane de protecție. Sunt așa frugală și strângătoare, că am și pentru fete câte un Iphone din alea vechi, cu manivelă. Pentru primul telefon, sunt arhisuficiente. O să dau de naiba când vor crește și vor avea pretenții nejustificate, dar mai avem până acolo. 😵
Legat de poze, fie-mea are telefon mobil, poate face poze gârlă cu el. Dar nu. A descoperit prin dulapurile bunicilor paterni un aparat foto din acela mai vechi, pe film. Prin vară i-am luat 2 filme, ia și fotografiază, mămică, să vezi și tu cum era „pe vremuri”. Săptămâna trecută am mers cu ele la developat. Evident, asta costă și nu puțin. Mai ales că am făcut și refill de filme, unul color și unul alb-negru. Și stăteam și ne gândeam apoi, pe sistemul: deci avem la îndemână, gratis, posibilitatea să facem mii de poze și să le și vedem imediat. Dar iată că alegem să plătim și să așteptăm și vreo 2 săptămâni ca să vedem pozele. Justificarea: ” ce să-i faci, știi că mie-mi plac chestiile vintage!”. Mhm, oare dacă i s-ar tăia internetul, ar zice la fel? Cred că numa’ după Spotify ar plânge cu sughițuri o săptămână. Saau, cine știe, se va reorienta la casete și discuri vinil! 😀
Dragii de ei, cum se orientează toți pe banii părinților! Așa-mi plac figurile astea pe burta goală, cum le zic eu. Mie-mi zice aia mică: ‘știi, vreau și eu pantofi sport șosetă’. Are pantofi sport clasici și tenișii de toamna trecută plus încă o pereche de teniși în cutie, noi nouți, toți inutili, că domnișoara nu suportă ca soră-sa să aibă ceva și ea nu. A primit ce și-a dorit, în spiritul egalității, să nu pornim război civil. Draga de ea dragă… 🙄
Vera, ăștia mici parcă s-au născut cu egalitatea și echitatea în gură, mai ales când e vorba de binele/folosul/plăcerea propriu/proprie. Fie, e ok. Pe de altă parte: Frate-tu/sor-ta a spălat vasele/a dat cu aspiratorul/ a pregătit micul dejun etc. Acum e rândul tău. Egalitate, echitate, pentru binele comun, păi nu? Păi da! Că altfel chiar că iese război și nu vrea nimeni asta! 😀
@Vera, deci ar fi gravă situația fără internet?
@Anduță, fotografiile cu un aparat foto „vintage” te forțează ca să dai totul din tine. Ai 32 de poziții și atât. Ai dat-o în bară cu un cadru, pa puiu… nu mai poți să refaci poza. RESPECT pentru fetiță! Tocmai am devenit fanul ei numarul 1.
@Vera, când sunt mici și nu înțeleg, figurile pe burta goală mai este cum mai este, dar am un coleg care are o fată de vreo 23 ani acum. Arată binișor fata și cred că face parte din grupa popularelor. Ține fata la imagine! Acum vreo 5 ani stiu că i-a cerut bani de iphone deși ăsta umbla cu un telefon normal. I-a răspuns colegul meu că atunci când el și-o lua iphone îi va lua și ei. Război civil în toată regula, dar copii sunt datori să încerce.
Când a aparut la noi telefonia mobilă, prin natura serviciului ni s-au dat telefoane mobile. Țin minte că am tras de timp cât am putut eu, refuzând să mi se dea mobil. Ideea că mă poate suna șefu oricând, oriunde aș fi, mi se părea un coșmar. Până la urmă l-am avut, m-am obișnuit cu ”coșmarul” și, desigur, am trecut prin toate etapele aparatelor: Philips, Nokia, Samsung smart…
Fără internet? Hmm, un timp, da, ar fi ok (încă mai am cărți necitite). Dacă, însă, ar dura mult pauza, probabil m-aș simți cam izolată de lume 🙂
Mama, era un timp când era o modă să ai telefon, mașină de serviciu… Le-am avut pe am2 no biggie. Cu mașina nu prea aveam pe unde să o parchez. Și cu telefonul trebuia să car mereu încă un telefon după mine și eu oricum aveam două telefoane. Deci și tu ai fi băgată în sperieți de lipsa internetului să înțeleg?
@BaGheRa,
Nu știu dacă chiar băgată în sperieți, dar nu mi-ar conveni deloc.
Auzi, dar tu de ce aveai 2 telefoane personale, musiu? 😉
@Laura, am de foarte mult timp două telefoane. De ce? De-a lungul timpului am avut unul pe cartelă deoarece aveam mai multe beneficii și unul pe abonament deoarece să nu rămân fără credit și să nu pot suna. În principal să nu rămân fără baterie.
Undeva prin 2004, făceam mici ghidușii cu aur, era o modă și toată lumea era ahtiată după aur și vreo câțiva ani, unul dintre numere îl foloseam exclusiv pentru afacerea respectivă. Aveam o prietenă care lucra la o casă de amanet a unui turc și aurul pe care nu îl mai revendicau oamenii, îl revendicam eu în locul lor și îl vindeam la țară. Am făcut bani buni amândoi fără ca turcul care avea casa de amanet să se prindă că noi îl lucram pe la spate. Bine probabil că îi convenea că el avea cash flow, dar putea câștiga mult mai mult dacă păstra aurul respectiv. Din această mică afacere mie mi-a rămas o brățară de vreo 11 grame, un ghiul de vreo 4 grame și un lănțișor de vreo 20 de grame cu tot cu cruciuliță.
Aute la el, nababul, și mai vrea să vândă peștii de sticlă. Unora nu le ajunge neam:)))
@Mona, îți dai seama când o să îi scot la produs… o să fiu peștele peștilor 😂. Fac și eu un upgrade la Loganul model 2006 pe care îl dețin 😎.
Am avut ceva pb cu plata unei facturi și mi-au tăiat aștia de la digi, telefon, net, tot, tot, preț de vreo 2 ore. Am fost panicată de-a dreptul deși la nivel teoretic aș declara că neah, m-aș simți super, nu am io dependențe d-astea.
@Mona, la nivel declarativ suntem mulți cărora ne place să ne dăm: balenă în găleată.
Din experiență spun asta 😇
Ținând cont că utilizez internetul din 2003, cu accesarea chinuitoare prin dial-up la viteza (teoretică) de 56 kbps, trebuie să recunosc că mi-ar fi greu. Greu de tot fiindcă e cum zice Vera: plăți, documentații, discuții…Jocurile și filmele ar fi ultimii parametrii din ecuația asta.
P.S.: Primul telefon mobil a fost un Philips Diga, second-hand. Aducea vag cu o paletă de tenis de masă 🙂
Primul meu telefon a fost un Ericsson, prin 1999-2000. Era ca o jumate de cărămidă, secționată pe lung. Ceva mult mai finuț, totuși, decât primul telefon mobil văzut de mine vreodată. Un Motorola. Ăla era fix ca o cărămidă cu antenă. :))
Mi-am adus acum aminte cum a pomenit Anduța de cărămizi cu antenă ( Motorola 8700, a fost primul meu telefon) cum am ,, pătimit,, două încercări de țepuire.
Prima cu un 8700 trimis din Statele Unite ( alea nu funcționau pe bază de SIM ) și a doua cu un Motorola Star Tac, la fel din Statele Unite.
Cum la vremea respectivă telefoanele mobile aveau niște prețuri indecente, baieții au vrut să facă o ghidușie și să schimbe telefoanele lor cu ce vindeam eu în magazin.
Norocul meu a fost că știam de prin oraș ce poame sunt.
Ultima oară ,,bă, dați-o dracu de treabă,,.
,,Hai bă c-am glumit, ți-am încercat vigilența,,.
@Victor, da vremea dial-up 🙈. Prietenul meu arogant, ăsta cu telefon în 99, a avut internet în 2003. Pe la 10 seara eram la el să verificăm mailurile și să intrăm pe mIRC. Eu la un moment dat, când a apărut rețeaua de cartier, le furam adresele MAC celor carora le rezolvam Windows-ul 😂😂😂. Și în timpul zilei când stiam că sunt plecați rupeam pe internetul lor 😎.
@Anduța, @Paco, pe barosăneală…
Fără tehnologie mă sinucid.
Unde conectez eu divaisul din hârtie și carton pe care iau comenzile, pixul meu ăla periculos de 64 de giga care scrie singur și șorțul meu de hangiu care se încarcă wireless că să mă mișc mereu cu talent.
( Nu ați știut că port la muncă șorțuleț din-ăla de crâșmar bătrân, este ? )
Cum am mai scris, am avut telefon mobil din Jurassic. Nu am trăiri speciale la ultimul model de Ping, Phong, Iphong.
Am vrut să îmi iau ultima oară un Nokia cu butoane.
S-a ajuns la înjurături, amenințări cu despărțire, cianură presărată pe felia de pâine cu untură, căzut în mod dubios de pe geam.
Mi-am luat cel mai ieftin smartphone.
La asta cu picat internetul, cred că e destul de groasă cam pentru toți care îl utilizăm.
@Paco, o făceai de râs pe @Doamna și ti l-a aruncat pe geam? 😂😂😂😂.
Auliooo … Anduța … altul cu șorțuleț 🤪
Adică să pice de tot, gen apocalipsă aşa? Eventual şi cu ce va zombie ca în Walking Dead? Atunci cred că tehnologia ar fi ultima grijă, importantă ar fi supravieţuirea. Cioc-cioc-cioc (să batem în lemn).
Iar dacă e vorba doar de o retragere într-un loc în care nu ajunge net-ul şi nu e nici telefonie mobilă sau fixă… ei, probabil că aş rezista juma de zi inspectând pe acolo, dar le-aş simţi lipsa când m-aş opri să mă odihnesc. Mi-aş aminti că nu am şi m-aș resemna pe moment, fără plăcere, că n-am încotro. Dar, cred că la un moment dat m-aş plictisi de stilul acela de viaţă. Iar ,,la un moment dat” cred că ar fi ,,de a doua zi seara sau la prânz”.
Revenind la realitatea de azi, eu am ajuns să mă simt inconfortabil dacă îmi uit telefonul acasă. Iar dacă îmi amintesc asta când sunt relativ aproape de casă, mă întorc şi îl iau. Dacă sunt mai departe, urgentez ce am de făcut ca să ajung cât mai repede înapoi acasă, la telefon. Aici ar fi bun un ceas smart. Pentru că în situaţiile pomenite, nu net-ul îmi lipseşte, ci imposibilitatea să sun pe cineva dacă ar fi cazul.
@Solandi, nu ar fi apocalipsa, dar nici un loc remote unde stii că te duci și ești conștient că pentru X zile rămâi fără net. Dar da înțeleg ceea ce spui.
Treaba asta cu dependența de tehnologie e într-adevăr cam nasoală. De vreo două ori am ajuns în ultimii ani în zone cu acoperire foarte proastă, a trebuit să stau vreo câteva zile acolo, și m-a salvat doar faptul că eram totuși la curte și mai roboteam câte ceva p-afară. Altfel m-aș fi urcat pe pereți.
Acu’, ce să zic, dacă-mi dai o minge și vreo câțiva prieteni, cred că aș rezista fără telefon și net câteva ore pe zi. Dacă mai pui și o băută lejeră după, tot fără tehnologie (nu prea avem obiceiul să stăm pe telefoane când ne întâlnim la bere), aș scoate-o la capăt pentru o zi.
Dar, tot așa, depinde și din ce cauză pică netul. Adică, pică și televiziunea? Și restul? Că ma mulez pe orice program și orice mizerie de la tv extrem de rapid, cum făceam înainte de net și smartphoane. Mă duc pe la meciuri de diverse pe peste tot, ies la o bârfă la bloc în fiecare seară, e ok, găsesc ce să fac fără. Eu îmi aduc aminte cum era viața înainte de internet și smartphoane, și nu era tragedie mare totuși. Dacă pică din cauze nasoale cred că lupta pentru supraviețuire va anula din start orice altceva. Bănuiesc că ucrainenii care stau sub bombe numai chef de jelit lipsa internetului în momentele astea.
@Ionuț, cu siguranță că ar fi foarte nașpa… pentru foarte mulți dintre noi deoarece tehnologia a avansat foarte mult și nici nu ne dăm seama cum ar fi. Dar după cum i-am spus și lui Solandi mai sus, când am scris articolul nu m-am gândit la apocalipsă sau la ceva pentru care oamenii s-ar lupta pentru supraviețuire.
Voi reveni cu un scenariu care mie mi s-a întâmplat anul trecut și timp de două săptămâni am rămas complet izolat fără net.
Anul trecut am avut un proiect în Algeria. Locuiam într-un container, în desert, nu aveam voie să ieșim în timpul liber, eram duși cu escortă militară, eram păziți de oameni înarmați, cam cum vedeți prin filmele cu închisori (inclusiv gardurile erau duble și de vreo 3 metri lungime cu sârmă ghimpată deasupra) și cam tot ce făceam era dimineața trezire, la muncă (nu obișnuiam să mănânc dimineața), la 12 veneam la masă, o oră pauză de somn după masă, apoi la muncă iar și seara după masă mai pierdeam vremea pe net, pentru că din fericire aveam conexiune la internet, conexiune care făcea ca timpul să treacă mai repede. Mai un Netflix, mai un YouTube, mai o vorbă pe acasă.
Timp de două săptămâni a picat netul și eram practic ai nimănui. Conexiune la telefon ciuciu – telefonul îl țineam pe modul avion pentru că acolo Digi nu avea semnal. Cred că au fost cele mai groaznice două săptămâni din viața mea. M-am apucat de sală, am început să alerg pe terenul de sport, mă plimbam prin locație ca să fac pași 🙈. Norocul meu a fost că am primit o cartelă locală la un moment dat și am putut să mă conectez la net și s-o anunț pe mama că nu mai am net și nu am cum să vb cu ea, dar că sunt bine.
Ideea articolului de aici a plecat de la asta și mă gândeam ce naiba ar face oamenii aceștia care produc bani strict din internet (OnlyFans, videochat, influenceri, vloggeri, bloggeri etc) dacă odată s-ar trezi fără el cum mi s-a întâmplat mie în Algeria pentru două săptămâni.
@BaGheRa,
Nu lor le plângem de milă.
Exxistă o largă categorie de oameni care lucrează online pentru a asigura tot ce înseamnă internet/IT, servicii, magazine, bănci etc. Îți închipui că dacă ar fi o dispariție a la long a internetului, toți ar rămâne fără job.
Mno … un bun prilej să ne apucăm de crescut și dresat porumbei voiajori și comentatori 🤣
Parcă îl văd pe BaGheRa cum dresează un vultur să poarte articolul în cercuri prin ceruri 🤣🤣 fâl-fâl 🤪
@Habare, voi de ce toți aveți porumbei și eu am vultur?
@BaGheRa, primul meu telefon mobil a fost un Ericcson T, nu mai știu exact modelul. Dar foarte mult timp eu am fost pe principiul telefonul este pentru comunicare, aparatul foto pentru poze etc.
Exact ca și @Vera, smartphones pe care le-am avut și pe care îl am în acest moment, nu au fost /sunt noi. Soțul își schimba telefonul cam la 2 ani, și asa am mereu un smartphone mai bun😂😂. Bine, îl schimba ca apar oferte foarte bune!
Acum recunosc sunt dependenta de internet, lucrez de acasă, ma conectez online, comunic online. Dacă rămân fără net o zi sau 2 este ok, dar mai multe zile chiar este o problema. Dacă sunt în vacanta este ok, am întotdeauna cu mine cărți de citit.
@Zoe, îmi aduc aminte de primul telefon Ericsson pe care l-am avut. Eram cel mai tare din cartier. Am fost primul care a avut telefon color din cartier. Sony Ericsson T610. Ulterior am avut un T810. Bune telefoane la momentul respectiv.
Deci trag concluzia că nu ne-am putea întoarce, sau nu ne-am putea imagina cum ar fi o perioadă mai mare de timp fără internet.
@BaGheRa, imi este greu sa imi imaginez ca ne putem intoarce in anii 2000, cand accesul la internet reprezenta ceva avangardist. Societatea evolueaza, omul se adapteaza noilor cerinte. Aici nu vorbim despre accesul la internet pentru Insta, FB sau alte platforme asemanatoare.
Sunt de acord fara internet, sau acces la internet in vacanta. Nu ma derajaza. Multi ani la rand am fost in Republica Dominicana, si nu aveam acces la internet decat in lobby, sau daca plateai. Am zis, nu platesc nimic, avem ce face si fara internet!