Am fost la mdf (medicul de familie) azi. După 9 ani, că ultima oară am fost să iau concediul de maternitate la floarea aia mică. De câteva nopți mă jenează spre doare o ureche. Suficient de sâcâitor să vreau să ajung la un doctor. Nimic mai simplu, vineri încep să gugălesc consultații ORL… boy, oh boy, ce mai scoruri: 300-350-450 ron/consultația la privat. Îmi aduc aminte că sunt salariată, plătesc contribuții la stat, am drepturi bla bla. Coincidența face ca mama să umble brambura în zona policlinicii de stat, o trimit să vorbească la mdf de o trimitere. Îmi transmite asistenta că mă așteaptă luni dimineață. Păi, nu vin eu luni dimineață?!
Luni la 8.14 ajung la policlinică. O duzină de oameni pe scaune, întreb frumos cine e la mdf C., cutare și cutare. Medalie de bronz, opaaa, hai că e bine. Și stăm (am nimerit un scaun șubred, deci mă abțin de la mișcări). Și mai stăm. Vine un tip repezit, care vorbește tare și pe ton grăbit. Ne informează pe toți că el vrea „decât o adeverință”. Mă abțin să nu comentez că și eu vreau „decât o trimitere”. Dezamăgit de lipsa noastră de reacție, întră în rând și întreabă cine e ultima persoană. Zic „eu” și ridic mâna. Domnul de vizavi de mine se animă brusc și mă apostrofează cu precipitații: „vezi că e dânșii primii și apoi eu și ABIA DUPĂ MINE (aici a ridicat și mai mult glasul) ești tu!” Eu sunt într-un proces mental de a deveni o persoană mai calmă, așa că nu-i pomenesc tot neamul și adopt sistemul „Kill them with kindness”. Deci îi zâmbesc larg și-l lămuresc cu voce de domnu’ Trandafir: „Dumnealui a întrebat cine e ultima persoană și i-am răspuns că eu sunt”. Well, sistemul meu funcționează, îl văd cum face ochii mari și deschide gura ca peștele. Nu zice nimic, doar dă din cap. Zâmbesc și mai nesuferit, ca o fățarnică ce sunt.
Tipul repezit (are geacă de curier) se plictisește rapid, face 13-14 pe culoar și oftează des ceea ce înseamnă că timpul lui e mai important ca al nostru. Vine o doamnă, știe mersul lucrurilor, întreabă cine e ultimul la dr C. Curierul pufnește, dar nu recunoaște nimic. Eu îl arăt cu degetul și zâmbesc larg: „Dumnealui e ultimul”. Ea mulțumește, el iar pufnește în barbă: „Eu vreau decât o adeverință!” și continuă să bătătorească holul. Vine încă un nene, nici nu apucă să termine întrebarea cu ultima persoană că eu, ca un drac de om ce sunt, îl arăt tot pe curier: „Dumnealui e ultimul”. Fața lui e priceless, se gâtuie de nervi și strigă: „ba nu sunt eu, eu sunt după dvs. (opaaa, ce mai gentilom aveam acilea și nu știam) și doamna e ultima!” Zâmbesc iar ca o hienă ce sunt, mulțumită că și-a învățat locul, aproape că mă distrez și nici nu simt că trece timpul și asistenta tot nu ajunge.
Se face 8.30, noi ne înmulțim la ușa cabinetului. Curierul descoperă brusc orarul și izbucnește într-o strigăt nervos: „I-auzi, azi e program de la 6!” La vestea asta mă anim și eu, simt că încep să fierb oleacă. Fac exerciții de pufăit în capul meu să nu fac poc, e lume necăjită în jur, suferă destul. Câțiva îi țin isonul curierului, bombăne și aproape că pun de-o răscoală, când apare asistenta ca o zână. Răscoala se fâsâie brusc, doamna din pole-position e deja în ușa cabinetului cu un teanc de hârtii, domnul al doilea se ridică și el nu știu de ce, curierul profită și se așează pe scaun lângă mine. Eu îmi fac calculul în cap : doctorița nu e, deci asistenta îi va frunzări pe primii 2 numaidecât, iau trimiterea și apoi mai am de așteptat doar într-un loc, sunt acasă practic. Mustăcesc, încercând să nu mă bucur prea tare de teama scaunului beteag. Curierul încearcă o manevră cu mine, cu un zâmbet de-a dreptul libidinos: „Ia uite cât stau pentru o adeverință, nici măcar nu durează mult să mi-o dea…” Nu mai zâmbesc deloc, îi explic cu tonul ăla pedant al lu’ Stolojan: „La mine durează și mai puțin, imediat îmi printează o trimitere”. E jumate dezamăgit, jumate ușurat că nu așteaptă și după mine mult, totuși.
Calculul meu nu se adeverește, pacienții 1 și 2 întârzie în cabinet. Curierul de lângă mine vociferează și știu că asistenta îl aude prin ușă. Aproape că-mi doream să asist la un meci, dar nu mai apuc pentru că îmi vine rândul. Cabinetul e curat și frumos mirositor, pereții sunt albi, dr. se pregătește de Paște deja, a decorat cu puișori și iepurași… e o distanță de un secol între cabinet și holul întunecat, în care plutește mirosul ăla vechi și greu de spital. Un minut mai târziu ies cu trimiterea. 40 de minute la ușă, 1 în cabinet, afacere. Mă despart de colegii de așteptare de parcă ne știm de-o viață: sănătate, bravooo, la revedereeee, să fiți sănătoși, succes dincolo etc. Eu mă duc ‘dincolo’, mai pufăi în cap de pregătire și urc la ORL. Iar hol tenebros, iar lume pe la uși. Ochesc ușa ORL-ul și întreb cine e ultima persoană, ne lămurim și mă așez pe un scaun zdravăn de data asta. Nici nu apuc să pufăi de 2 ori că apare asistenta, întinde mâna și-mi ia trimiterea, m-a și speriat fmm. Îmi cere CI, card de sănătate, le dau, le ia, dispare. Rămân oleacă buimacă: oare să am atâta baftă să termin până în prânz?
Răspunsul este da. În nici 5 minute sunt poftită în cabinet, pe scaunul ‘gri’. Toate sunt gri, fml. Mă așez pe cel care arată ca alea de recoltare și o doctoriță la limita politeții mă chestionează cu ce gânduri pe la ea. Îi explic că mă jenează urechea în somn. Face o grimasă ca profa mea de mate din gimnaziu (adică ceva scary) când recunosc cu jumătate de glas că mă curăț cu bețișoare și o rog să mă lumineze cu ce pot curăța urechile fără să le agresez. Ridică arătătoarele la mine: „Le vedeți? Doctorii spun de 25 ani la tv să nu vă mai curățați cu bețe. Ați văzut pisica să se curețe cu bețe?” Încerc să îmi blochez creierul să divagheze în zona aia a pisicilor cu bețe în urechi și tac. Dr. îmi verifică rapid urechile și mă predă asistentei: „doar dreapta”. Mă lămuresc ce vrea cu mine când mă pune să mă așez lângă o chiuvetă, mă înfășoară într-o pelerină și-mi lipește o tăviță de gât. 3 seringi de apă caldă mai târziu și nemernica ce-și bagă bețe în urechi e eliberată de… de nu știu ce, că nu mă uit, dar mă simt ușurată, aud până și îngerașii aia chubby cum zgândăre la harpă. Primesc un șervețel să mă șterg, asistenta îmi întinde actele, spre cealaltă mână îmi întinde dr. o rețetă de Otipax (ca să știți și voi), pe care-mi zice să îl iau doar dacă mă mai jenează urechea. Și adaugă dezaprobator: „Și căutați un doctor pentru poziția cervicală proastă în care dormiți”. Bâigui mulțumesc și la revedere și încerc să nu fiu jenată de poziția mea de dormit.
Pe drum spre casă fac bilanțul dimineții: 2 ore pe drum/la uși, dar cu 3-4 milioane încă la posesor, urechi sănătoase și sfaturi sanitare neprețuite.
Foto: Solandi & DALL-E
„Ați văzut pisicia să se curețe cu bețe?” Apăi am văzut pisică să mănânce șoareci, asta înseamnă că trebuie să-i urmăm exemplul? :)))
@Anduța Mulțumesc pentru această nouă imagine mentală. O alătur celei de când am dus fetele la bazin și am obiceiul să mai trag oleacă apa din vestiarul fetelor cu teul (fac o paranteză să spun că găsesc foarte utilă această unealtă domestică, eficiență maximă pentru un design extrem de simplu) și am adunat un ghem de păr care arăta ca un șoricel. L-am înghesuit într-un colțișor din lipsă de coș de gunoi, dar au tresărit ceva copii și mămici deopotrivă la vederea ghemotocului. 😂
Noi ne intersectăm rar cu medicul de familie. Soția abonament baban de firmă la Sanador, eu la fel (patronul chiar m-a rugat să mă duc cât de des pot, că plătește o groază de bani la ăia și, din aproape 100 de angajați, nici dracu’ nu se duce p-acolo – îl înțeleg, e frate-miu, așa că profit 😁😁), deci sărim de obicei peste partea cu trimiterile și mergem direct.
Dar….există o dată la trei luni o vizită la medicul de familie peste care nu putem sub nici o formă sări. O dată la trei luni piticul cu diabet merge la vizită la Budimex, pentru analize și rețeta de insulină și diverse. Pentru acea vizită este nevoie de trimitere de la medicul de familie, dar….. nu neapărat. Să mă explic. La acea vizită, printre altele, se stabilește și data următoarei vizite. Dacă data următoarei vizite la Budimex este în mai puțin de trei luni (chiar și cu o zi), nu mai este nevoie de trimitere. Ca un făcut, întotdeauna data următoarei vizite pica la o zi sau două peste acest termen, deci trebuie de fiecare dată trimitere. Inițial am crezut că doctorița diabetolog are ceva cu noi, fiindcă nu-i dăm șpagă, și d-aia ne pune pe drumuri. Într-un final am elucidat misterul. Să zicem că vizita este azi. Îi ia sânge piticului, vorbește cu el și cu părinții etc. etc. Dar rețeta nu o iei pe loc. Durează vreo două sau trei zile până o scrie doamna doctor sau vreun rezident, până ies și rezultatele la analize. Ei bine, programarea următoare este scrisă o dată cu rețeta, de aici zilele în plus peste termenul care ne-ar scuti de plimbare până medicu de familie pentru trimitere. Da, știu, e complicat, scărpinat invers, nimeni nu înțelege nimic. Dar ați prins ideea si ați observat și partea cu mers o dată cu copilul până acolo și mers a doua oară în altă zi după rețetă și rezultate, nu? Adică două zile pierdute o dată la trei luni pentru chestia asta. Doar două zile? Nooo…..trei, că se pune și aia de la medicul de familie pentru trimitere. 😁😁
La medicul de familie se întâmplă lucruri asemănătoare cu ce scrie @Vera mai sus. Ce a uitat ea să scrie (sau nu s-a lovit de așa ceva) e faza cu copiii. Copiii, în special bebelușii, și femeile gravide au prioritate, lucru cu care sunt perfect de acord. De aceea, nimic nu e mai mișto decât să stai la coadă în fața cabinetului cu alți minim 10 cetățeni, să calculezi cam cât ar dura până îți vine rândul pentru amărâta de trimitere (calcul făcut pe baza discuțiilor cu ceilalți, să afli cu ce treabă e fiecare p-acolo) și să apară un bebe cu febră. Sau cu tuse. Sau cu muci. Și apoi încă unul, eventual și cu un frate mai mare. Și apoi, dacă ai noroc, și o viitoare mămică care chiar refuză politicos să intre în față, dar noi „Haideți, doamnă, se poate? Intrați în fața, că doar știm cu e….” Știm pe dracu’. 🤣🤣
Și apoi se termină cu bebelușii, cu copiii și gravidele, și se pornește iar coada inițială. Și atunci apare cetățeanul de mai sus care vrea „decât o adeverință”. Și abia atunci regreți că n-ai popcorn la tine fiindcă show-ul care se dezlănțuie e de proporții biblice, de nu știe săracul ce l-a lovit. Ce sa-l lovească? Copiii și gravidele cu prioritate.🤣
N-am să înțeleg niciodată de ce morții mamii lor nu fac un sistem prin care medicul de familie să trimită în paștele mă-sii online pe mail, whatsup, mess, plm toate căcaturile astea de trimiteri, adeverințe și avize, mai ales cele unde nici măcar nu e nevoie de consultație. Și nu, nu e vorba că nu știu cu tehnologia, fiindcă în pandemie în lockdown unii țineau consultații prin zoom și teams. Deci se putea.
Am mdf diferit de al fetelor, asta a mea nu cred că vede și copii. Iar când mergem, rar, la mdf-ul lor, e decent la ușă, fiind toți copii, fiecare își păstrează locul. Și dacă am nevoie să-mi dea vreun sfat, îl abordez pe whatsapp (mdf-ul mamei mi-a dat rețetă pe whatsapp de câteva ori chiar).
Din fericire, fetele n-au mai avut nevoie de doctor/spital de vreo 5 ani. Și atunci am fost direct în Sanador (o amintire complet neplăcută legată de politicile lor de mierda, cu scrisul acela cu font mic care m-a costat niște bani anapoda… ducă-se pe pustii).
Uite, în cazuri ca al vostru sau ca al altora cărora nu li se schimbă diagnosticele de la an la an, nu văd de ce e necesară atâta birocrație. Citeam de oameni cu diverse dizabilități care sunt nevoiți să meargă cu nu știu ce frecvență la doctor să dovedească acea dizabilitate, de parcă le crește un picior sau un alt ochi într-o seară de iunie, pe răcoare așa.
TOȚI cei cu dizabilități, pentru a primi certificatul de handicap, o dată la doi ani întocmesc un dosar cu diverse luate de la medicul de familie, medicul specialist, psiholog, școală (în cazul copiilor) etc. etc.. Se depune frumos dosarul, apoi are loc o programare la o comisie unde persoana cu handicap se prezintă ca să se vadă probabil, fix cum zici și tu, dacă nu cumva le-au crescut la loc membrele lipsă sau dacă nu cumva s-au vindecat bolile fără leac de care suferă, și apoi se eliberează certificatul de handicap. Da, și noi facem asta cu piticul o dată la doi ani. 😁😁
Noi am făcut dosarul acela an de an, nu o dată la 2 ani. Abia în 2021 am primit cu certificat valabil 2 ani de zile. E vorba de handicap grav, la copil.
Şi da, confirm. Trebuie mers, de fiecare dată, la n uşi şi luat toate acele hârtii de care spune Ionuţ mai sus, totul culminând cu depunerea lor la dgaspc şi aşteptat data la care se întruneşte comisia. Dar nu se termină aici, certificatul acela trebuie și el dus după aceea în mai multe locuri, pentru updatea datelor.
Ionut, îmi pare rău să îți spun, medicul meu de familie ne trimite rețetele pe email. Pt ca e boala cronica și nu e necesara consultația. Trimiterile într-adevăr, nu le poate da online, ceea ce e o tâmpenie. Una dintre multele tâmpenii din țara noastră.
În Ro se trăiește periculos, mai ales când depinzi de medici, birouri, funcționari, ghișee. Niciodată, dar niciodată nu știi dacă îți rezolvi problema în 5 minute sau în 2 ore. Palpitant. Și enervant.
Nu știu cum o fi pe alte plaiuri, dar la noi, când rezolvi repede o problemă, te simți norocos de parca ai câștigat la loto. La loteria timpului și a nervilor.
Fix așa m-am simțit eu pe drum spre casă: norocoasă. Și am tras concluzia că, de data asta, a fost mai bine la „stat”, că am împușcat 2 iepuri în aceeași locație și unul după altul. Dar în alte dăți nu am fost deloc norocoasă.
1. Recent a trebuit să le fac fetelor un set de analize uzuale. Ne-am dus la mdf-ul lor (altul decât al meu), luat lista de analize și apoi vreo 4 zile am căutat prin cartier și am sunat la diverse cabinete să ne primească. Am găsit printr-un noroc (așa am fost informată, că ni se face o favoare) la o clinică, unde, în prealabil făcusem o programare pentru peste vreo lună. Tărășenia m-a costat doar o ciocolată+lalele (era de 8 martie și mdf are asistentă și nah, nu mergi cu mâna în dos) + parcă 27 lei crema anestezică, să stea fleurșii la recoltat.
2. Îmi aduc aminte că acum 2 ani am avut probleme nasoale pe partea de neuro. M-a văzut o „cunoștință” de la un spital mare din capitală, mi-a recomandat RMN, EMG și alte acronime costisitoare + ulterior și medicamente. Mbuuun, fac devizul la final de tratament: vreo 11 milioane. De ce am plătit? Pentru că prin casa de asigurări, prima programare găsită la RMN a fost peste 3 luni. Și eu nu stăteam dreaptă…
Apropo de ORL. Am fost cu fiică-mea cea mare. Ceva probleme cu nasul, dar şi cu urechile. Şi, la fel, îi cere doctorița asistentei 2 seringi cu apă oxigenată sau ce or fi avut în ele şi tăviţa cu pricina. Ia din mâna asistentei prima seringă, o toarnă în urechea dreaptă a copilului, apoi trage de acolo cu o drăcovenie care aspira conţinutul. Dar, la a doua ureche uită efectiv de seringa a doua, pe care asistenta i-o întinsese, dar ea nu văzuse, căci se repezise deja cu aspiratorul ăla la urechea stângă. Şi dă-i şi trage. O vedeam pe fată că se cam strâmbă, fiind dureroasă procedura de data asta. Asta la clinică privată. Nu știu ce o fi fost în capul ei.
Cât despre aşteptat la cozi, să-mi vină rândul la medic, am stat acum câteva zile, cu fata cea mică, 1 oră şi un sfert după ora la care aveam programarea, la neuro, la stat, nu la privat. Pentru că înăuntru era o familie cu un copil mic şi nu mai terminau de povestit, când mama, când tatăl, despre ce face copilul. O oră şi 15 minute au stat de când am ajuns eu acolo, dar nu ştiu exact de când erau în cabinet, că eu i-am găsit înăuntru. Dr. începea cu formulări de încheiere, ăia iar îşi aminteau nu ştiu ce și reîncepeau să povestească. Şi ne duseserăm doar pt un update şi o reţetă dacă mai era cazul.
Altă dată m-am dus fără programare, să iau reţeta. Doar eu, tot acolo. Şi s-a înfoiat asistenta la mine, că ,,cum vin fără programare”? Uite aşa, eram în zonă şi am zis să trec poate e liber şi să iau reţeta lunară. Nu era ţipenie de om acolo, adică nu aveau alţi pacienţi. Şi era în toiul programului, nu să zici că plecau şi o încuram eu. Mi-a trântit ceva gen ,,nu puteţi să o deranjaţi aşa pe doamna dr.” sau ceva de genul. Uşurel tanti, că dacă era aglomerat, plecam. Iar doamna doctor stătea şi se uita pe geamul de la cabinetul ei când am ajuns eu. Bine, doamna aceea dr. este o drăguţă, de fel, foarte amabilă. Asistenta era cea cu mofturile. O asistentă bătrână şi acră, care face şi ceva dezacorduri. S-a văzut şi ea stăpână pe ceva, pe programări probabil, şi o enervează când oamenii aterizează acolo şi fără (una dintre asistente, ca sunt două, cealaltă e ok).
Aşa că da, ţine de noroc. Tu ai avut o zi de luni relativ bună bună. 😁
Ooo, atunci să mă laud cu mdf-ul fetelor cu tot cu asistentă, care îmi zic să vin și fără programare că „vedem noi”. Numai să nu mă duc în primele ore, că e mereu aglomerat. La asta cu infoiatul așa mă ia cu greață, nu suport oamenii mici care fac abuz de putere pe un decimetru pătrat.
Aha, deci la privat îți bagă apă oxigenată. La stat e apă caldă de la chiuvetă, neaoș. 🤩
Am o japiță de asistentă care nu prea mă suportă. Bine a pornit de la maică-mea deoarece asta bătrână s-a certat cu ea de multe ori și uneori degeaba.
Odată mă duc la doctoriță, o bomboană de femeie, că răcisem și să îmi dea un concediu medical. Fiind mai pufos de felul meu nu prea răcesc de multe ori pe ani, dar când o fac sunt blană.
Mă ia asistenta că am venit fără programare. Îmi pare rău doamna Mona că nu v-am sunat cu o lună înainte că pe data X o să mă apuce o răceală. Puteați suna de aseară. Din păcate aseară mă simțeam bine, nu aveam nimic.
M-a primit dar tot m-a taxat pentru „consultație”…
@Vera, o întrebare: ce înjurătură este „fml”? By the way să știi că mi-ai stricat imaginea de înger care cântă la harpe – păr bălai, trup de zeiță… cu îngerii tăi chubby 🤓.
Ține pasul cu urban slang-ul, tataie!!! 🤭
@Vera, hmmm 🧐. Rămâne așa! 1-0 pentru tine… 🙋🏻♂️
Aici în sat avem doi medicfocker ( mdf) .Care lucrează pe schimburi.
Unul e spaniol și puturos și celălalt ceva sud-american și fără chef de lucru.
,,Mă doare în piept.,,
Data viitoare chemați salvarea sau mergeți la urgențe.
,,Mă doare iarăși în piept,,.
Mergeți la urgențe sau chemați salvarea.
Într-o sâmbătă seara, a venit medicul spaniol cu ceva amici la restaurant. Nu știa că dau acolo cu sapa.
S-au îmbătat ca niște maidanezi de tomberon.
Luni: ,,mă doare în piept,,.
Vai de mine, stai jos, luăm tensiunea, facem mâine dimineață analize și acum facem programare la cardiolog. Cu durerile în piept nu e de joacă, e și vârsta și arăți cam forjat….
Ia și rețeta asta, mergi la farmacie la Alfonso să iei pastilele ( alt bețivan) și grijă, da? Cu inima nu e de joacă… Așa-i ?
Dacă tu zici..
Sunteți cunoștințe d-acu, gata! 🤣
Sănătățuri la corazon! 🤗
Sănătățuri la corazon, zici?
Mori pe masa de operație.
( Am comutat pe modul hăndralău ).
Ajung în spital la oraș, cardiologia la etajul 25, culoarul 117 B, cabinetul 312 CX.
( Am băgat cardul de sănătate într-un bancomat la intrarea în spital, am primit un bon cu unde, ora și minutul ).
M-a ajutat să găsesc cabinetul un domn cu barbă, care mi-a spus că de zece ani tot caută în spital secția de psihiatrie.
Mă așez, mă gândesc să vezi ce mega profesor mă consultă. Din-ăla devastator de filozofic, doar cupe și diplome peste tot.
Băbăieți și fete…
Cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut în viața asta îi deținea doamna doctor cardiolog. Bine, ochii întregeau peisajul complet.
Fast forward ,,tot timpul ați avut pulsul la nivel ridicat,,?
( Eu la bustul gol, culcat pe- o parte, doamna doctor călare pe mine, îmi plimba pă chiept camera aia video și se uita în străfundurile inimii mele ).
Nu, doamna doctor. Doar când stau culcat pe partea stângă.
Sănătate tuturor! (Că ce să mai și urezi oamenilor în situații d-astea? 🙁 ). Eu, pentru mine personal, n-am mai fost la ”vraci” de mult. Dar am fost pentru junior care stă în Cluj iar mdf-ul lui ( 😛 Ce acronim haios!) era aici și am fost să-i iau niște hârtii deși cică acele hârtii trebuiau să le plimbe medicii între ei. Juniorului i-a fost groază de lentoarea sistemului și atunci m-a rugat să-l ajut. Evident nici doctorul nici asistenta nu vin la timp (visez că-s cazuri singulare dar probabil că doar visez), e plin holul ăla de oameni necăjiți de toate vârstele. E trist rău de tot. Sper la mai bine…
P.S.: Salutări Vera! Felicitări pentru stil!
Medici care să ajungă la programul afișat pe ușa cabinetului? N-ai să vezi așa ceva!! Am vaga impresie că odată cu dobândirea diplomei de medic și-au pierdut toți ceasurile.
Mdf mea nici măcar n-a venit luni, d-apăi să întârzie… a întârziat asistenta 2 ore jumate. Bine, nu știu dacă era cineva la ușă de la ora 6 cum scria la orar, dar de la 8 sigur erau.
@Vera,
Pe ușa cabinetului scrie ora 6?! Cred că e la mișto, cine naiba mai începe un program la ora asta (dacă nu-i fabrică/uzină/spital)?
Așa scria, că a verificat de 2 ori curierul cel grăbit. Și mie mi se pare exagerată ora, e o policlinică din aia de pe vremea când mama lu’ Pazvante căuta mdf să-i dea adeverință de înscriere la școală lu’ fii-su.
Mi-e groaza de medici si de concluziile lor, asa ca ii ocolesc cu eleganta. Sunt dintre aceia care cred ca nu exista om sanatos doar pacienti care n-au fost investigati suficient.
Taman ce am aterizat acasă, de la mdf-ul lui taică-meu, care e nedeplasabil încă. Am fost pentru o trimitere și am avut baftă de baftă, 15 minute toată afacerea.
Eu sunt la al 3-lea mdf. I-am schimbat, vorba aia, ca pe ciorapi. Cum nu îmi convenea ceva, gen stat aiurea la rând ptr că înăuntru se vorbea despre vrute și nevrute, dus mașina în service sau alte bazaconii, pac, am schimbat medicul. Al doilea mdf l-am schimbat ptr că a avut neobrăzarea să îmi spună ce i-ați făcut, doamnă, copilului, de i s-a agravat starea? Traramentul TĂU, fmm de i#$tă. Și @Vera, eu am avut mereu mdf pe cel al lui fii-miu, am întrebat dacă se poate și s-a putut. Io m-am gândit că na, copil bolnav, concedii medicale, nu fac enșpe drumuri. Vezi și tu dacă merge.
Acum despre cerumen. Îți trebuie o seringă de 10, pe care o vei umple de mai multe ori cu apă călduță și îți vei curăța singură urechile, executând spălături fără risc, adică nu vâri adânc seringa în ureche, doar cât îți permite moțul seringii. În prealabil folosești sprayul de curățare Aurecon. Sprayul îl poți folosi săptămânal, spălăturile o dată pe lună ar fi, teoretic, suficient. La mine funcționează perfect povestea asta acum, după ce ani de zile am avut practic abonament la orl ptr că fac parte din categoria suflătorilor, așa mi s-a spus, ăștia produc mai mult cerumen ca omu’ normal la urechi. Și da, cred că e corect că suflu ceva foc pe nări, câteodată:))) Pentru simpla curățare e suficientă simpla dischetă demachiantă.
Meam, asta e viața mea acum: sfaturi de curățat în urechi și discuții despre cât stăm la coadă la mdf. Unde sunt tinerețile mele când ieșeam cu părul ud afară și ronțăiam gheață?! Aia e, văd că am companie distinsă, nu sunt singura tânără pensionară. 😅
Mulțumesc de sfaturi, Mona 🥰, cam pe la schema asta ajunsesem și eu după ce am gugălit un procedeu corect de curățare a urechilor.
@Vera, dacă nu te descurci, vin la tine și te ajut. Așea, sâmbătă seara, ca fetele, ne curățăm urechile :)))
Râzi tu râzi, dar planul tău sună mai atrăgător decât o ieșire în oraș. Mi-a luat 2 zile să revin la fusul orar de găină după o seară la stand-up. Nu pentru că s-ar fi terminat târziu, ci pentru că eu, de frică să nu picotesc p-acolo, am băut un triplu espresso și ăl cu coarne a mai dormit in seara aia că io nu. 😂
Am fost de atâtea ori la mdf de când am copii încât am pierdut șirul. Mă bazez pe faptul că seamănă cu bărbată-miu care a fost foarte bolnăvicios când era mic, iar acum nu se prinde nimic de el. Gen eu și copiii bolim, el e floricică. Până acum doi ani am avut mdf în satul socrilor pentru că acolo am stat la începutul căsniciei. Doctorul mai era cum era, dar asistentul sub orice critică. Ne certaserăm puțin când avea fii-mea câteva luni. 😁 I-am pus o întrebare inocentă, zic eu: de ce îi faceți vaccinul numai în același picior? O amică avea fata de-o seamă cu a mea, la alt doctor, îi făcea alternativ. Mi-a răspuns: c-așa vreau eu. Nu am mai zis nimic. Am zis bogdaproste în gând că nu au avut copiii niciodată reacții adverse după vreun vaccin, doar cate o febră ușoară.
Acum doi ani, pentru că trebuia să iau mereu scutiri pentru școală ne-am mutat toată familia la o doamnă mdf din oraș. Asistenta cu aceeași meteahnă cu programarea, Solandi. Nu se poate fără chiar dacă holul e gol. În rest, destul de amabile amândouă. Doctorița nu prescrie antibiotic pentru aproape orice ca doctorul celălalt (pe care nu-l luam decât după ce mai ceream o părere la privat). Are mulți pacienți. Așteptăm mult la ușă chiar și cu programare. La fel cum a zis Ionuț, dacă se nimeresc trei bebeluși și o femeie însărcinată, avem de stat, nu glumă.
Am fost și eu la ORL acum două săptămâni. Pentru gât. Fac amigdalite recurente. Se pare că nu sunt suficient de recurente ca să le scot. Trebuie de 4-5 ori pe an nu de două ori. Mi-a dat și niște sfaturi că doar decartasem 190 de Ron. Mi-a ieșit exsudatul negativ ultima oară. Am început să iau miere de Manuka preventiv.
În rest, mai merg și la mdf lui tata care a fost mdf meu până la 32 de ani și e cel mai dulce doctor cu cea mai dulce asistentă. Inconvenientul e că are cabinetul in celălalt capăt al orașului, altfel m-aș fi mutat de mulți ani înapoi. Și mai merg și la dr. oncolog al lui tata la un cabinet privat, dar care are contract cu statul. Și în spital când îl duc pe tata la chimio la trei săptămâni… Well, aproape am devenit imună la cozi. Aproape! 🙂
Mda, asta cu cozile e superbă, ce să zic. Una e să stai solo, mai te și amuzi cu prietenii pe wapp, le faci un live texting (că asta am făcut eu, 80% din articolul de azi e din wapp) și alta e să lustruiești săli de așteptare în mod regulat și să te mai și izbești de oameni mici! Sănătate vă urez! 🤗
@Laura
Pentru că manierele mele lasă de dorit, dar nu-s inexistente, măcar la ceas de seară vreau să-ți mulțumesc pentru găzduire. 🍟🍫
@Vera,
Cu plăcere! (era să zic ”cu drag”, dar mi-am amintit de un articol în care sintagma e controversată 😅)
Eu mulțumesc pentru contribuția ta 🙂
De ce a făcut Vera ?
Ați făcut o seară de fete și a spart din greșeală peștele de sticlă de pe televizor?
Era cadou de la o mătușă și a ,,contribuit,, să-l dai pierdut.
,, Am lăsat matușă geamul deschis două minute și a zburat peștele. Îi era dor de mare,,.
@Vera, te mai așteaptăm și cu alte articole.
„Băi” (😁) nu știu cum sunteți voi, dar eu sunt deja pe modul weekend 💃🥃.
Eu azi, toată ziua, am fost convinsă că e vineri…
@Solandi, eu chiar sunt pe modul weekend la propriu. La arabi săptămâna de lucru este duminică – joi. Vinerea și sâmbăta este weekend.
@Paco,
Dacă-i vorba de peștele de sticlă de pe televizor, nici nu-mi trebuie ajutor. Îl arunc rapid și o recunosc mătușii cu orice risc: ”eu l-am aruncat, dă-l naibii de pește, că te râde tot internetul”
@BaGheRa,
Te caut duminică… auci, tu ești la muncă 🙂
@Laura, să mai zic că pe 22 martie a început Ramadanul și că până pe 20 aprilie lucrez doar până la 12? Avantaje și dezavantaje! Trăim cu ele!
PS. Am doi pești din ăștia acasă la mama. Cred că dacă mai avea televizor din ăla pe care să încapă peștele, tot acolo era regulamentar pe mileu 😂.
De aruncat nu o să îl arunc niciodată! O să vină vremurile în care un pește din ăsta o să coste o cârcă de bani. Cine o să fie milionar pe urmă?
@BaGheRa,
Adică tu peste 500 de ani? :)))
@Mona, ce… nu ai mai văzut mumie milionară până acum? 😁
Îți dai seama ce d’alde Bianca Drăgușanu vor roi în jurul meu… ca muștele nu alta 😂
Probabil mai mult muște dar asta este altă discuție
Trimite un selfie, da’ peste vreo sută de anișori … ani, nu kile😝
Mă scuzați, m-am băgat și io ca musca-n discuție la spartul târgului, pardon, peștelui de porțelan al viitorului meleonar 🤭
@HM, daca tu vorbești de spartul târgului, eu ce sa mai zic 😂😂. Ca sunt ultima care citește, și ma gândesc ce rost mai are sa comentez, ca nu mai citeste nimeni ce am scris😂😂.
@Vera, felicitari pentru articol ❤️.
Programarea la MDF se face online. După ce ne-am mutat, ne-am ales MDF-ul, care este un el, și este un tip extraordinar. Prima programare s-a făcut telefonic sa vedem dacă accepta asigurarea noastră medicala. Apoi ne-am facut conturi on line și totul este online. Știu exact când trebuie sa prezint la controlul anual, când trebuie sa îmi fac analizele medicale anuale, ce controale preventive trebuie sa fac, și ce vaccinuri. Dacă sunt probleme minore și nu vrem sa mergem la MDF, avem posibilitatea sa apelam la telemedicina care este gratuita. Orice vizila la MDF, în afara celei anuale se plătește.
Mulțumesc! 🤗
Aha, deci ești într-o țară cu apă caldă în cealaltă emisferă? Și dacă ai nevoie de mdf random în afara vizitei anuale, îl plătești? Te doare o ureche, ai nevoie de ORL, te doare cârca și vrei la neuro – mdf-ul te poate trimite gratis la clinică/spital pt investigații?
Apropo de programări online, am încercat să folosesc un sistem al unei mari rețele din Ro. Nu-s chiar ultimul neuron din cerebel, dar tot m-am împotmolit în căsuțele și ferestuicile acelui sistem. Verificați-vă mamaile, dacă nu le găsiți, sunt la Ducesa în sistem, rătăcite printre click-uri și pop-up-uri.
@ Vera, apa calda este peste tot, la unii mai multa, la alții mai putina 😞. Este un pic mai complicat cu asigurările medicale aici. Dacă ma doare urechea sun direct la telemedicina, ca este gratis și îmi trimite rapid reteta online la farmacia pe care mi-am ales-o, adică cu preturile cele mai mici la medicamente. Dacă sun la mdf pentru aceeași problema, sa ma trimita la un specialist plătesc. Vreau sa merg la specialist plătesc $150 pentru vizita. Totul depinde de asigurarea medicala. Și mi-am luat-o în freza cu mamografia😂😂.
Știu ce spui de programarea on line in Ro. Am încercat sa o programez on line pe mama la Cardiologie și am crezut ca înnebunesc!! Tot telefonic pana la urma s-a rezolvat.
@Zoe, din ce îmi aduc eu aminte poți lua doar de la farmacia din proximitatea zonei în care locuiești. Nu alergi de la o farmacie la alta cum este la noi.
@BaGheRa, nu este adevărat. Tu îți alegi farmacia pe care o dorești. Aici toate lanțurile de supermarketuri, gen Walmart, Target au farmacii. Poți sa îți faci și vaccinurile la ei dacă vrei.
Wow, ce poveste! Felicitari pentru ca ai luat initiativa de a merge la medicul de familie si ai avut puterea sa treci peste toate spaimele si ai descoperit cat de departe se poate ajunge folosind bun simtul si rabdarea. Este cu adevarat inspirator sa vezi atat de bine cum ai rezolvat situatia aceea incomoda cu inteligenta si umorul tau.
Mulțumesc, chiar așteptam ca cineva să aprecieze trimful meu asupra acestui morb modern zis și fobia mersului la mdf ! Mai am în lucru un articol despre călătoria cu tramvaiele Imperio și oscilez dacă mă apuc în paralel și de fiasco-ul numit ‘șireturile de silicon’. Te aștept cu drag să revii să mă citești!