Petrecerile surpriză chiar sunt o surpriză? Poate că da, dar sunt oare o surpriză plăcută?
Uneori se întâmplă să afli înainte, accidental, despre minunata petrecere surpriză ce ţi se pregăteşte. Pentru că, din sumedenia de prieteni implicaţi în prepararea ei, imposibil să nu fie unul mai găgăuţă care să “scape” secretul spre urechile tale. Şi-atunci, cu o politeţe complice, te prefaci că habar n-ai, iar la momentul 0 (zero) te arăţi foarte surprins şi emoţionat, cu un zâmbet mărimea XXL care-ţi uneşte urechile.
Alteori habar n-ai de nimic, însă cei care îţi pregătesc petrecerea se poartă bizar. Adică exact pe dos faţă de alţi ani sau ocazii similare. Amicii pe care te bazai să bei o bere cu ei sunt foarte ocupaţi fix de ziua ta. Partenera ta n-aduce în discuţie o nouă rochie, iar cei din jur şuşotesc tot timpul de parcă te-ar vorbi pe la spate. Ceea ce chiar se întâmplă.
Mai sunt cazurile în care nu-ţi dai seama de nimic, nu eşti atent sau nu-ţi pasă, dar în general urăşti surprizele. Şi deodată te trezeşti (filmat) într-un scenariu în care joci rolul principal dar nu ştii nicio replică. Toţi se uită fix la tine, cu zâmbete largi şi uşor tensionate, ţipând copilăreşte şi englezeşte “surpraaiis!”. Iar tu trebuie să te prefaci că-ţi place. Să-i pupi pe toţi şi să-i asiguri că asta e surpriza vieţii tale. Iar în gând, abia aştepţi să se termine bâlciul ăsta și să-ți întinzi oasele obosite în pat.
Deci, petrecerea surpriză este chiar o surpriză? Ok, o fi. Dar chiar e plăcută?! Sau e doar o altă modă împrumutată şi devenită clişeu? Ați pățit-o? 🙂
Imagine: Solandi & Midjourney
Nu am pățit în viața mea așa ceva. Pot să îmi imaginez cum ar fi totuși…pentru că am văzut o grămadă de filme. Sincer nu știu dacă mi-ar face plăcere așa ceva pe neve – deoarece mi-e îmi place să știu și să îmi fac planuri. Dacă totuși aflu, nu o să le stric cheful oamenilor și o să arunc un zâmbet din acela disimulat. Yeeeiiii
Eu spun totuși că unele petreceri surpriză ar trebui să fie interzise. Mai ales alea în care implică șeful și secretara 😂. Alea țin mai degrabă de ziua păcălelilor… că la final șeful ajunge păcălici.
Am fost la 3 petreceri surpriză în viața asta, dar una a fost de pomină 🙂
Când șeful meu a împlinit XY ani (schimbare prefix, chestii d-astea importante, da?), soția lui a complotat organizarea evenimentului. Eram toți angajații invitați la rest. X, în ziua de, la oră fixă – înaintea sărbătoritului, desigur. Meniu aranjat, angajații localului știau de eveniment, comadat tort de fițe de nu-știu-unde, d-astea…
Scenariul era ca soția să-l aducă cu mașina și fetele din dotare, așa, ”ceva simplu”, să-l momească la localul unde-l așteptam toți (cam înfometați).
Am aflt ulterior: după ce s-au certat ca chiorii în mașină că el vrea la alt local și ea la ăsta cu aranjamentul, au ajuns în parcare și lui i-a picat fisa – că-i surpriză. N-a coborât! N-a venit. Au continuat cearta și s-au întors acasă.
Și noi ce facem? – stăteam ca maimuțele la masă, așteptând să strigăm “surpraaiis!”
Ne-a transmis soția lui să ne continuăm petrecerea fără ei, că oricum erau toate plătite. Pentru noi a fost un chef foarte mișto. Fără nicio surpriză. A, ba da, surpriza a fost că n-a venit sărbătoritul 🙂
Ar fi chiar surprinzător să am parte de o surpriză ca asta 🙂 . Dar la o astfel de petrecere am fost invitat și a fost chiar fain. Sărbătorita împlinea 40 de ani. Cu artificii, cu norișori de-ăia de azot, cu tort imens…
@Laura am crezut ca o sa fiu prima care comentez, dar @BaGheRa mi-a luat-o inainte🤗.
Am avut o petrecere surpriza, bridal shower. Prietena care s-a ocupat a fost amazing, și ii mulțumesc pentru acel moment deosebit❤️, pentru toată logistica, a pus casa la dispoziție, mâncare, alcool, antren🥂. Totul a fost la superlativ. Când am întrat în casa la ea, sora mea vorbea via Skype, emoții, plansete…Mersi Pandi ❤️.
Am participat și la o petrecere surpriza și a fost super!! Persoana respectiva nu a știut nimic, soția s-a ocupat de tot! Și chiar a ieșit o petrecere pe cinste.
@Zoe,
N-ai fost prima care ai comentat, dar cred că ești singura de pe aici care a avut parte de bridal shower 🙂
@Zoe, sunt pe modul uikend… de mâine la muncă, vă predau ștafeta!
Am pățit să fie ziua mea, într-o zi grea după care n-aveam chef de nimic și să-mi vină seara acasă soțul cu niște prieteni cu tort, cu lumânări, șampanie și cadouri, fără să mă anunțe. Adică n-au stat ei ascunși pe după canapele așteptând să vin, m-au găsit ei pe mine pe canapea. În pijamale, că de ce nu? A fost o surpriză, cum ar veni, și nu mi-a displăcut deloc, ba dimpotrivă. Altfel, pe la noi se practică făcutul de cinste. Adică sărbătoritul/sărbătorita invită oameni acasă sau în oraș, la masă și un pahar de vorbă. În trecut se mai practicau și zilele sărbătorite în club. Odată, de ziua mea, unul dintre invitați a înșfăcat nota și a plătit toată consumația. Mi-am strâns rapid mandibula de pe jos și am protestat, „nu se poate așa ceva, eu v-am invitat!”, dar n-a fost chip de dat înapoi – „E plăcerea mea, nu mi-o strica!”. Fără pic de considerație pentru stricatul plăcerii mele, da’ na, am zis să nu mă cert de ziua mea.
Totuși, voi cum credeți că e mai plăcut: „Hai să te cinstesc/cinstim de ziua ta!” sau „hai să te/vă cinstesc de ziua mea!”? Am deschis linia de vot! 😀
@Anduta, pe unde locuiesc eu se practica „hai sa te scot în oraș de ziua ta”, și nota de plata se împarte la căti participanți sunt mai puțin sărbătorita/ul, și toată lumea se da în bărci, iar nota de plata este mare😞. Mie personal îmi palce sa invit la party de ziua mea. Sa ne distram, sa dansam, sa bem și sa mâncăm. Poate sunt eu defecta?
@Anduța, la noi nu prea se practică faza cu hai să te cinstesc de ziua ta 😁. Mulți abia așteaptă ziua unuia dintre prieteni, mancare și băutură gratis 😎.
Am un singur prieten la ziua căruia mă duc de fiecare dată când sunt acasă. Dar nu pentru că dă de băut ci pentru că eu îl consider unul dintre prietenii mei cei mai buni. A fost cu mine la liceu, este un tip care este în cărucior de la vreo 12 ani, dar în ciuda acestei încercări este unul dintre cei mai de viață oameni pe care i-am cunoscut.
Mie-mi place ca de ziua mea și de ziua celorlalți, să fiu invitată și să plătească alții – nu mă interesează cine 🙂
@Laura, cine ține evidența la bani în familie: tu sau soțul?
@BaGheRa,
ăăă, niciunul. fiecare achita facturile (eu ale casei, el ale mașinii și piața). Când seacă portofelul și conturile, începem să chițăim, ne plângem unul altuia că-i scumpă viața 🙂
Cred că sunt echivalente cele două.
Adică, prietenii te cinstesc de ziua ta. Iar când e ziua lor, vei face parte dintre cei care vor participa la făcut lor cinste.
@Solandi, nush ce prieteni ai tu, dar eu am numai din ăștia care de ziua mea mă scot în oraș și eu achit nota la final. Și peste asta fumează numai țigări din alea smechere marca: N-am dă-mi tu!
Baghera, eu doar răspundeam la sondajul Anduţei. 😀
Da, am fost organizatoare, nici macar nu i-am spus LMA la prima ora, de fapt nici copiii nu i-au spus, de era extrem de amarat bietul meu sot. Surpriza? Cand a deschis poarta casei si tătă lumea a racnit ,,surpriiise”, era omu’ sa faca infarct, ca nu pricepea ce se intampla. Implinea 40 ani, varsta la care tatal meu murise, asa ca si eu eram la un pas de infarct. Da’ am supravietuit, amandoi , iar el reuseste din cand in cand si el cate o surpriza (aprope saptamanal, daca ma gandesc bine), de obicei cand isi lasa sosetele aiurea, si robotul meu inghite cate una si se blocheaza. Surpriza e de fapt pt Roborok.
N-am avut petrecere surpriza pentru mine si nici n-am fost la vreuna, bag seama ca oamenii din jurul meu sunt niste insensibili si neinspirati :)))
In schimb am avut diverse surprize la diverse petreceri, dar mai ales dupa cateva petreceri, cand te trezesti intrebandu-te unde esti, cine e ala de langa tine si cum ai ajuns acolo.
Nu am avut șansa să particip la astfel de evenimente și nici nu m-a iubit cineva îndeajuns de mult să îmi organizeze o chestie similară.
De surprize la petreceri, zile de naștere sau alte motive de distracție, am avut parte.
Cea mai faină a fost la o ieșire cu băieții pe ,,burlăcie,, ( a doua zi era nunta) când la 9 dimineața ( ziua nunții ) nu îl mai găseam pe viitorul mire. A fost ceva variantă The Hangover, dar mai light.
@Paco,
Măcar omul a avut o ultimă tentativă, când s-a trezit 🙂
@Laura, tentativă de a schimba viitoarea soție.
Trei mașini de hăndrălăi au plecat la ,,cheful burlacului,,.
(Prin tragere la sorți, trei au fost sacrificați drept șoferi, deși pare de necrezut eram oameni responsabili).
După birturi și terase, Diavolul care nu se îmbrăca de la Prada, ci de la Zara când încă fabrica haine decente pentru bărbați, a venit cu mirobolanta idee să punem o frână înainte de a ne împrăștia pe la domiciliuri, la un club de striptease.
Bem o spirtoasă, ne clătim corneea și către casele noastre.
Pe rapid înainte, unul din trupă era prieten cu proprietarul clubului, nu a fost doar o spirtoasă, ci nenumărate.
Gravitatea problemei apare acum.
Una dintre domnițele care se unduiau pe bare era trasă la indigo cu fosta iubire a vieții lui viitorul mire.
Care a decis în lacrimi, că nu se mai căsătorește cu viitoarea soție, ci cu donșoara unduioasă.
,,Ieșim un pic afară, te mai aerisești și să vezi cum te răzgândești. Și nu mai plânge…Dar mă aștepți aici, mă duc să îți aduc un Red Bull, da?,,.
,,Da, aici pe bordură te astept,,.
Da, dar de unde.
(Omul avea cheile de la mașină la el, s-a urcat la volan a condus 20 de metri până după colț, a oprit mașina și s-a culcat).
Bun și noi ce facem acum?
Telefoanele noastre sunau în draci, unde dracu umblați, e opt dimineața, el nu răspundea la telefon.
L-am găsit într-un final…
,,Ști că azi te însori, nu?,,
,, Îhî…,,.
@Paco,
Grele astea cu ”cu fosta iubire a vieții” 😂 😂
@Laura, subscriu greli di tăt! 🙈
Nu sunt fan surprize și nu-mi aduc aminte să fi fost la vreo petrecere-surpriză. Maximul de surpriză pe care-l pregătesc e când pun decorațiuni prin casă. Chiar azi am luat câte ceva de la pepco: iepurași, coșuleț, ouă decorate etc., pentru că știu că se vor bucura copiii.
@Vera și mie îmi place decorez în casa în funcție de eveniment, Paște, Crăciun, de ziua recunoștinței etc. La propriu îmi sar banii din poșetă, ma rog de pe card, când vad câte decorațiuni mișto sunt si pe tematica. Noua ne plac la nebunie gnomii, asa ca am câte 2 pentru fiecare sărbătoare importanta 😊. Plus prosoape de bucatarie/baie☺️.
@Zoe, adică tu la fiecare sărbătoare scoți piticii aferenți sărbătorii respective? Și pe restul îi ții în beci?
Apropo, de Crăciun casele se decorează ca în filme? Cu reni, instalații electrice și tot felul de nebunii?
@BaGheRa, da😍. Dar pe cei de Crăciun i-am ținut pana pe 1 martie, și apoi i-am schimbat cu cei de Paste😊, ca vine primavara. Dar sunt mici, sa nu crezi ca sunt cine știe ce enormități. Stau pe policioara deasupra șemineului.
Sa știi ca aici este nebunie cu decorațiunile de Crăciun!! Unii duc la extrem nebunia!
Nu am avut parte de petreceri surpriză, nici nu am luat parte (activ sau doar invitat) la vreuna. Nici nu sunt prea sigur că se poartă pe la noi. Pare mai mult o chestie americănească.
În anturajul meu extins (familie, prieteni, rude) lucrurile se întâmplă și s-au întâmplat mereu după modelul „Hai, la mulți ani cu sănatate, forță și putere, dai și tu o bere?”.
Dacă mi s-ar organiza o petrecere surpriză aș fi deosebit de surprins și chiar m-aș bucura. Sau, dacă aș afla înainte, aș mima surpriza și bucuria ca să nu stric cheful oamenilor. Și tot m-aș simți bine. Cum să nu te simți bine la o petrecere, chiar și surpriză fiind? 😁
„Cum să nu te simți bine la o petrecere?” – întreabă el. Păi dacă ești o babetă obosită care vrea doar să vadă un episod amânat deja de 5 zile și să doarmă de la 21.00, dacă ești o cinică ce nu poate să mai vadă familii ‘perfecte’, dacă ești un Matusalem fără toleranță pentru zgomote și chirăieli, dacă nu mai suporți să schimbi amabilități de dragul decenței sociale, apăi nu te simți bine la o petrecere. Persoana de față se include. E exclusivitate, de fapt. Ca să nu se simtă vizată vreo altă babetă. 🤪
Offtopic:
Am revăzut zilele astea un video și am râs cu sughițuri. Cine-și aduce aminte de clipul ăla cu un cuplu la o discotecă de Crăciun și un reporter o întreabă pe ea ce a primit de la Moșu?
Ea: cele mai multe cadouri
Reporter: cum ar fi?
El (suflându-i gentil): un benveu, fă!
Ea: un bebeu… un benveu.
Azi la un magazin, un cuplu cam ca cei sus menționați:
Ea: și să îmi iei și mie * (n-am înțeles ce)
El (fix ca ăla din video de gingaș): păi nu ți-am luat, fă?
Nimic mai real azi, zău.
@Vera,
”dacă ești un Matusalem fără toleranță pentru zgomote” – recent, cineva apropiat și-a serbat ziua la un club. Fix din motive de club și zgomote nu m-am dus.
A doua zi sun și… abia vorbea. Puținele vorbe pe care a reușit să le spună la petrecere, de fapt le-a răcnit, că altfel nu se înțelegeau nicicum. Asta nu seamănă a petrecere, ci a chin 🙂
N-am avut, facut, participat, nu-s genul. Stiti filmarile alea cand el/ea deschide si intra grabit si dupa ușa fwte o bășină de clampane geamurile, apoi aprinde lumina si în jur is toti cu coifulete in cap si strigă gâtuiți de miros: surpraise. Eh, cam pe acolo mă vad.
Nu e nevoie de petrecere surpriză pentru așa ceva..
E de-ajuns să deschizi ușa de la intrare, să o detonezi și apoi după ce faci trei pași în stânga până în sufragerie să o saluți pe Doamna și pe cele două prietene cu un cordial,, ce face fetele,,?
( Doamna a zis ulterior că au făcut liniște când m-au auzit că vin, ca să mă surprindă).
A participat fii-miu la o petrecere din asta și partea cea mai grea a fost aia cu băgat motive de refuz când îi tot invita sărbătoritul la un pahar. Îmi povestea că i se rupea sufletul când îl vedea pe prietenul lui cum se ofilește când auzea că ăla e la team building, ăla are nu știu ce urgență, ăla o vizitează pe bunica, ăla face ore suplimentare etc etc. În final a fost super faină surpriza!
@Mona,
Da, cred că asta e partea cea mai grea, să ții secret și să găsești scuze 🙂
Nu am participat niciodată la o petrecere surpriză și nici nu mi s-a făcut vreuna. Nu cred că m-ar deranja atât timp cât nu s-ar ține la mine acasă. Să îi văd pe toți încălțați la mine în sufragerie, quelle horreur! 😬 La un restaurant oarecare ar fi perfect, dacă m-aș simți prea obosită aș putea sa plec oricând. Dar mie îmi place să petrec dacă e muzică bună. Exclus lăutărească, populară, house… oricum ar trebui să o aleg eu daca sunt sărbătorita, nu?! 😁 Anul ăsta iar avem o nuntă (anul trecut am avut trei, doar una mi-a plăcut, cea de la Botoșani, am povestit la articolul lui Victor) și am emoții în privința muzicii. Pentru că de regulă e atât de tare încât nu poți schimba două vorbe cu „mesenii”. 🙄
@Blanche,
”încălțați la mine în sufragerie, quelle horreur!” – priceless 😅 😅
@BaGheRa, pai tu fumezi?? La valoarea ta ar trebui doar narghilea și trabuc😊.
Nu îmi plac surprizele, nu îmi plac petrecerile, drept urmare nu îmi plac nici petrecerile surpriză 🤪
Încă din adolescență eu eram ăla care alegea paiul scurt și avea grijă de ceilalți ca să supraviețuiască și după chef. Cu toate astea sunt deseori sufletul petrecerii dacă cunosc cel puțin jumătate dintre participanți. La fel mă dau în stambă și dacă cunosc doar unul 😂.
O surpriză memorabilă a fost un party incognito cu necunoscuți de diferite naționalități și culori, chiar și culturi. Participam la un târg internațional și după ce s-a închis șandramaua pentru publicul larg am mai rămas o sumă de oameni ce ne-am chefuit până târziu în noapte. Once in a life time 😉
@HM,
Deci a fost o surpriză cheful ăla. Și ți-a plăcut 🙂
@HM, dar a fost cea mai tare petrecere?
Aproape că s-a ridicat la înălțimea unui priveghi de demult ☺️