Ce părere aveți despre turismul românesc? Indiferent că te duci la munte sau la mare, pe mine mă înspăimântă raportul preț/calitate din minunata noastră țărișoară. Mă nene, de cele mai multe ori plătești condițiile de afară și primești condițiile din România. Bine, mai sunt și cazuri în care plătești peste măsură prețuri de 7 stele și chiar primești condițiile de afară, dar ce mă miră este că, după ce că-i scump în draci, mai vine și lumea buluc ca la moaște! Și cică românii n-au bani.
În fine, am făcut această mică minunată introducere deoarece când eram eu mai mic, în vremuri demult apuse și nu cu atât de multă experiență ca acum, am fost și eu la munte, cu prietena din dotare de la aceea vreme, pentru prima oară ca doi porumbei ce eram noi. Domnișoara, frumoasă cu spume și contrar așteptărilor și fată deșteaptă, cică îmi face o bucurie și rezervă o vilă la Bușteni, că a mai fost ea cu niste gagici și e mișto. O întreb, mă, trebuie să dăm vreun avans, ceva? Ea, nu, că o cunosc pe gazdă, e super de treabă nu e nici o problemă.
Zis și făcut, când vine ziua respectivă de plecare, ne suim în tren, eu cu un rucsac în spate, ea cu ditai trollerul de ziceai că se mută. Bineînțeles, când ne-am văzut, ea a luat în primire pe semnătură rucsacul meu cu un trening, 5 tricouri, 5 șosete și 5 chiloți și eu a trebuit să car de baragladina aia de troller. Unde mai pui că se uita și toată lumea la mine ca la urs, că avea o culoare dubiosă – ca să îl recunoască mai ușor cică. Și nu stăteam decât două nopți!
În fine ajungem la Bușteni, îi zic fetei ”sună femeia ca să știe că venim…”. Ea, nu, că ne-a notat pe caiet. Am lăsat-o baltă – un bărbat adevărat știe când trebuie să renunțe în disputa cu o femeie.
Și ajungem la poarta vilei și da, pot spune că fata avusese dreptate, era o bomboană de vilă. Totul frumos, păsărelele ciripeau, furnicile dansau, îngerii cântau la harpe, se vedea de la o poștă că vila e nouă și aveam să petrecem două zile extraordinare!
O sună fata pe gazdă, care iese la poartă puțin nedumerită, că s-a trezit cu doi români pe cap și ne anunță sec că toată vila era ocupată. Pam Pam. Mă și vedeam călare pe troller, cum trebuia să bat drumul până la gară înapoi, să dau de ăia cu cheile zornăind în aer. Numai că femeia vine cu soluția salvatoare, cum că mai are o unitate de cazare pe o stradă paralelă, iar prima seară o să ne simțim ca un prinț și o prințesă deoarece urma să avem toată vila pentru noi. Fericire maximă și pe mine și pe gagică. Dacă și vila respectivă era ca asta, belea…
Așteptăm doamna să își ia repede ceva pe ea și mergem acolo. Mă nene, ditai vila ce era acolo, din aia făcută cu simț de răspundere, boierească, mare. Curte măricică pentru o vilă, iarbă verde, un leagăn, loc de grătar, un minifoișor, totul nu extraordinar dar la locul lui. Și am intrat în casă. Mă frate, o mobilă din aia de stătea să cadă, de la 1800 toamna, v-am zis că era casă boierească, v-am zis… podeaua guița din toate încheieturile, ușile scârțâiu, neunse de pe vremea lui tata-mare. Cred că dacă mai erau și pânze de păianjen, aia era casa Familiei Adams. Am urcat treptele și am ajuns în cameră: un pat, baie în cameră, o masă pe care se afla un televizor din ăla cu tub (în mintea mea, cine dreaq vine la munte să se uite la TV), vis a vis de camera noastră era o mini-bucătărie. Mda, un vis de cazare!
Ne-a lăsat doamna vreo 10 minute singuri, că avea nush ce treabă, ca să ne hotărâm dacă ne place sau nu. Mie mi-a plăcut foarte mult, aproape atât de mult, că i-am zis fetei să plecăm din prima, până nu vine gazda să ne transforme în gustarea de seară. Fata, foarte rușinoasă și cu accente de mironosiță, că se face de râs în fața doamnei, că nu mai poate să apeleze la ea – de parcă era singura unitate de cazare de pe toată Valea Prahovei. În sfârșit, ca un bărbat adevărat, am zis că dacă tot e să asculți de gagică, fii dreaq consecvent și fă-o până la capăt.
Și am rămas în vilă, m-am consolat că fiind o noapte doar a noastră, mintea mea a zburat prea departe… Am plecat puțin pe la munte să îl vedem, puțin pe la restaurant la un pahar de vin roșu și la vilă pe la ora 21. Când să fac și eu o mutare înspre frumoasa domnișoară cu care împărțeam minunata cazare, încep să se audă niște foșnete, niște trosneli, niște din astea de nu ți le poți explica, de-alea de-ți piere tot cheful… la intrare. Mă potoleam eu se potoleau și foșnetele, intram în demaraj și ele după mine… Păi nenicule, nu-i a bună, așa că am convenit amândoi că nu avem nici un chef de petrecut noaptea pe acolo și am plecat la discotecă. Unde am stat toată noaptea!
A doua zi am plecat învârtindu-ne, direct spre casă, cu banii de cazare dați și niciodată, dar absolut niciodată nu am mai vrut să aud de Zănoaga. Că ocazie am mai avut, tot la propunerea unei domnișoare care găsise ceva ieftin.
Voi ce aventuri ați avut cu turismul autohton?
Imagine: Solandi & Stable Diffusion
Aloo șefa (șefele), am primit plângeri de la abonați… că nu au primit notificare pe mail, deși s-au abonat!
Abonarea din dreapta merge (varianta pentru desktop) / respectiv în josul paginii (varianta site pentru telefon). Cu verificarea folderului spam în prima zi după abonare. Mailul va sosi la publicarea art. pe site.
_______________________________________________________
La abonarea de sus mesajele se trimit manual de noi.
Ideea este că sunt (erau) două pluginuri diferite acolo, cu comportament diferit. Se lucrează la acest aspect.
Later Edit: variantă eliminată.
@Solandi, mulțumesc frumos pentru răspuns, voi transmite abonaților să facă întocmai 🙋🏻♂️.
By the way, la tine turismul românesc a fost ca pe roate? @Mona văd că a băgat capul în pământ, m-a lăsat cu ochii în soare și a fugit 😁.
Turismul românesc nu mi-a făcut mari surprize în general. Că nu aveam pretenţii cine ştie ce de la el.
O întâmplare mai veche însă rămâne de pomină. Era anul 1990. Sora mea intra în ultimul an de liceu, eu terminasem de un an. Era final de vară și am mers şi eu cu clasa ei în tabără la Năvodari.
Cazare inedită la căsuţele din lemn. Erau ok, totul bun şi frumos. Se termină sejurul, ne întoarcem acasă. Începe şcoala.
Însă, ne cam mânca pielea. La propriu. Am ajuns în final la medic: râie. Şi eu şi sora mea. Ne-a dat ca tratament o cremă grasă şi urât mirositoare, cu sulf. Ne năclăiam cu ea seara şi hainele purtate le fierbeam, iar după ce am scăpat le am aruncat cu totul.
La şcoală sor-mea nu a spus nimic, de jenă. Până a fost în vizită la colega ei de bancă, cu care am şi împărţit căsuţa. La un moment dat vede pe masă crema cu sulf şi a izbucnit într-un râs isteric: Şi tu?!
Evident şi colega se ascundea de ea, fără să știe că amândouă erau la fel de râioase.
Ce e aia discotecă? 😃
Special pentru tine am scris așa, că de fapt am fost la club 😁 nu că așa se numea
@BaGheRa,
Sunt o specială, ce să mai! Mersi:))
@Mona, lasă vrăjeala și treci pe caterincă. Chiar sunt curios de nefăcute prin vacanțe… că doar mai trebuie și distracție nu doar muncă, muncă, muncă 💃
Am rezervat o camera la marea din munti, adica la Colibita. Cazare prin booking. Am plecat dis de dimineata , pt ca stabilisem ca inainte de cazare, sa tropaim prin nus ce rezervatie. Pe la ora 8 dimineata, ma suna proprietara sa intrebe daca venim. ,, Da doamna, suntem deja in masina catre dv, dar ajungem seara, 2 adulti si 2 copii”. Mboon, partea cu rezervatia a fo faina, spre seara (noapte chiar, era deja intuneric) am purces spre Colibita, si pt ca minunata cabana era pe partea cealalta a lacului, ne conversam la greu cu gazda , ca nu nimeream neam poarta potrivita, era bezna si nu existau indicatoare. Dar si cand am nimerit-o, in fata noastra s-a aratat o cabana din lemn, mare si extrem de frumoasa, cu multi brazi si cu lacul fix in fata cabanei. Surpriza cu care ne-a intampinat gazda a fost ,,stiti, e o problema, nu mai am camerele dv, sunt deja ocupate. Dar avem o alta camera pt dv. Si ne-a condus la ,,alta camera”. Practic cred ca facuse dintr-o debara aceasta ,,alta camera”. Avea un pat dublu, un pat supraetajat, loc de miscare zero, NU avea geam spre afara, dar avea un geam lipit de patul dublu ,care dadea fix spre scarile din pensiune. Adicatelea , de cate ori cobora cate unul,eu il vedeam dar mai ales il auzeam. Chit ca era ora 6 a.m. sau ora 24.Iar turistii urca-coboara la greu, indiferent de ora, vociferand, ca deh, esti in vacanta , si nu ai de unde sa stii ca niste fraieri dorm cu fata la picioare. Nu vreti sa stiti ce scandalau am facut. Replica gazdei ,,haideti, doamna, ca doar nu ati venit la Colibita sa va uitati pe geam ”. De unde stii tu mah, ce am vrut eu sa fac la Colibita? Si de ce mama naibii am platit 2 camere cu view ca sa imi dai o camera cu view la bocancii turistilor? Daca nu as fi avut minorii langa mine, cred ca as fi dormit in masina, dar asa, am fost nevoita sa inghit galusca. Banii erau incasati deja prin booking, eram extraobositi dupa o zi de colindat prin munti (copii mai ales), si eram la o distanta mare de alte locallutati datatoare de cazari, era ora 22.A 2a zi am aflat ca in camerele noastre cazase cativa turisti nemti. Lacomia specifica romanilor, idioata nu a putut sa rateze probabil banutii strainilor.Cand cucoana ne-a sunat in acea dimineata, probabil a sperat ca voi spune ca nu pot veni, nu pt ca nu mai putea de grija noastra. A 2a zi, nemtii au plecat, iar noi am intrat in posesia camerelor platite, care erau asa cum ma asteptam, mari, aerisite,cu balcoane generoase in care puteai sta sa bei o cafea/admiri peisajul, cu toalete incluse si cu lacul in fata ochilor.Desi cabana si exteriorul ei erau extrem de atent lucrate/ingrijite, cand mergeai la bucataria comuna (ah, am uitat, ni se spusese sa venim cu mancare la noi, pt ca nu exista restaurant si nici magazine in jur, astfel incat erai nevoit ca cel putin micul dejun sa t-il asiguri, restul meselor le mancam in alte locatii , pe unde tropaiam), era suficient ca un turist sa puna in priza sandwich maker-ul si unul sa isi puna cafetiera, ca sareau sigurantele in aer, si dura cca 2 ore pana se repara (nus sa spun, era pe un generator). Asa ca nah, a fo una dintre muitele incasate in turismul autohton. Desi ulterior am reclamat la booking, nu am rezolvat nimic in acest sens. Singura satisfactie a fost sa ii las un coment binemerirat pe booking. Degeaba ai avut bani sa iti faci o pensiune de 5* daca comportamentul tau e de -5*.
@Mas, în primul rând bine ai venit alături de noi 🙋🏻♂️ că nu am apucat să spun asta oficial.
Da, din păcate, când unii se văd cu burta plină uită de unde au plecat și pierd cu timpul bunele maniere – asta este o problemă pe care din păcate am întâlnit-o doar la noi…
Am avut o perioadă când obișnuiam să merg la mare cu o prietenă, la doamna N. Prietena o cunoscuse pe doamna N într-o benzinărie. Au prins vorbă în timp ce așteptau la coadă la baie și au schimbat și date de contact. Doamna N închiria camere în casa sa din Năvodari și, când ne hotăram de pe-o zi pe alta să mergem la mare, pac, telefon la doamna și ne rezolva. Casa frumoasă, mare, curată, prețul bun. Ultima oară, ajungem noi la cazare, doamna N ne anunță că e cam aglomerată casa, dar că, în cel mai rău caz, canapeaua din living (living în care avea acces toată lumea) ne stă la dispoziție, gratis. Recunosc, la gândul de-a dormi aventuros într-un open space, a ieșit mironosița din mine. Să risc să mă trezesc cu mustăți desenate? Cât pe ce să-mi iau bocceluța la spinare și să fac cale-ntoarsă. În final s-a găsit o cameră și, nu știu de ce, dar țin minte perfect că m-am foarte bucurat că ușa avea și cheie.
@Anduță, ai ratat ocazia de a trăi pe pielea ta un film din ăla romantic, în genul că închiriază amândoi aceeași vilă și unul în living altul în cameră – bla bla bla – povestea avansează și devin soț și soție la final 😂
Cel mai nasol a fost pe la Băile Herculane, un fel de hotel antic și prăfuit, dar nu stăteam decât două nopți așa că…. Cazari mișto de tot am avut la Lacul Roșu și la Cisnădioara, am nimerit Intr o casa renovata tradițional dar supercurata și cocheta, bonus curte , la preț de doua camere. Dar cam majoritatea au fost ok.
@Mariuse, paradoxal cu ceea ce spui, deși îți dau dreptate, cea mai mișto cazare de care am avut parte a fost chiar la Băile Herculane, la Golden Spirit – vedere spre gârlă. Pe vremea când am fost eu era ăsta și Ferdinand mai de Doamne ajută, restul numai din astea de zici tu populate cu bătrâni aflați la băi 🙈.
Tot în zona aia am mai fost la Bozovici, o pensiune numită „Luiza” – belea! Și la o cazare și la alta m-am dus și m-am plimbat prin zonă de mi-a venit rău. Am ajuns chiar și pe la Timișoara într-una din plimbările alea.
Zona mișto tare multe lucruri de văzut pe metru pătrat!
Nu am prea avut aventuri de acest gen fiindcă, pe vremea când eram turist autohton, nu prea mă interesa unde și cum arăta cazarea. 🙂 Am dormit în cadă în baie, am dormit într-un fel de cămăruță fără geamuri și unde din ușă te așezai direct în pat iar wc-ul era în curte, am dormit în camere cu praful de trei degete pe absolut orice etc. etc. Eram în schimb al dracu’ de pretențios cu terasele și restaurantele și mă ridicam instant dacă simțeam că își bat joc de mine (și acum o fac dacă e cazul 🙂 ).
În anul de grație 2008 am mers pentru prima dată într-un concediu afară, la turci. Din acel moment nu am mai vrut să aud de turism în România, nici la mare, nici la munte. Cred că de atunci am mai fost de vreo două ori câteva zile la munte, în Poiana Brașov, mai mult silit (teambuilding, cantonament copii etc.), iar pe litoral niciodată, deși înainte mergeam anual.
Dar, ca să revin, întotdeauna m-am adaptat la condițiile de cazare existente, de aceea probabil că nu le țin minte p-alea nasoale. O mai fi și varianta că, după destul alcool la bord, orice hazna ți se pare paradis… 😀
@Ionuț, adevărat, mai ales când ești tânăr, singur și cu gașca după tine nu prea te interesează unde dormi 😂.
Concediile am încercat până anul trecut să le fac în România… deoarece fiind plecat foarte mult timp parcă nu mai vreau să plec, pe avioane, trage de bagaje… dar cred că o să încep și eu de anul acesta pentru că prețuri foarte mari și condiții nema.
Următoarea vacanță am în cap, nu știu dacă o să ajung, dar vreau să mă duc în Albania! Am avut niste colegi albanezi cu care m-am înțeles super bine și mi-au zis numai lucruri bune!
Pe partea de turism autohton mi-aduc aminte că la Băile Herculane ( era un pic după revoluție) , administratorul de la un hotelul unde eram cazați cu școala avea un BMW, un E21. Cu jante în spițe, drăguță mașină . Și îl ținea parcat pe un loc special, cu un gros lanț pe sistem de barieră. Dar avea lăsat și lacătul. Și cheia în lacăt.
Și pentru că sunt cum sunt, m-a gândit să îi leg lanțul de roata din spate, să închid lacătul și să arunc cheia. Într-o râpă. Acțiunea a avut loc la unul dintre hotelurile aflate in partea de sus în Herculane, parcă Minerva, Afrodita, nume din-astea de manechine martaloage.
La Eforie Nord am dat foc la mocheta din cameră ( era mic Juniorul și aveam un termoplonjon să-i facem diverse) a bubuit termoplonjonul, a luat foc mocheta. Am mutat toată mobila să răsucim mocheta. A fost frumos.
De alte autohtone nu mai îmi aduc aminte.
Pe extern am mai multe, m-am pierdut prin munți în Croația, fugărit de Poliție în Austria ( dracu știa că-s milițieni, credem că fac concurs cu mine), blocată ieșirea intr-un parking subteran în Elveția dimineață la opt ( nu am înțeles unde se grăbeau toți, dar în fine) și mai multe.
Așa începe orice poveste bună …
Odată m-am pierdut în munți …
Copy Paste mode ON
Un tanar reporter se duce intr-un satuc de munte sa ia un interviu unui batran care isi sarbatorea a suta aniversare.
Reporterul :
– Ati putea sa ne istorisiti care e cea mai frumoasa amintire a dvs.?
Mosulica se scarpina in cap si zice
– Cum sa nu, o data femeia unui vecin s-a pierdut pin munti. Ne-am adunat cu totii, am plecat sa o cautam, am gasit-o, am venit inapoi, ne-am imbatat ca porcii de bucurie si am fu***-o, tot satul.
Reporterul schimba fete fete, opreste magnetofonul si zice:
– Tataie, nu pot sa pun asa ceva la radio, o luam de la capat, dar cauta alta amintire.
Mosulica se gandeste el ce se gandeste, deodata se lumineaza la fata si zice:
– Alta data, capra unui vecin s-a pierdut in munti. Ne-am adunat cu totii, am plecat sa o cautam, am gasit-o, am venit inapoi, ne-am imbatat ca porcii de bucurie si am fu***-o, tot satul.
Reporterul zice:
-Nu, nu, nu, e si mai oribil, o lasam balta cu amintirile frumoase, mai bine ne povestiti cea mai urata amintire a dvs.
Mosulica, se gindeste si cu lacrimi in ochi incepe:
– Odata, eu m-am pierdut in munti…
@HM, pe aia cu ,,am pus o pulpă pe umărul drept și cealaltă pe umărul stâng și am început să-i dau,, presupun că o cunoști, nu?
@Paco, cum a luat mă foc mocheta 😂😂😂😂 și mai ales pe ce motiv te-ai luat cu poliția la întrecere?
@BaGheRa, mocheta a luat foc că a explodat termoplonjonul sau cum plm îi spune, au căzut pe jos bucăți din el și a început să ardă mocheta.
Și la faza cu polițiștii austrieci ei erau în mașină civilă, neinscriptionată și cred că au rămas fără curent în girofar, că doar dădeau din mâini. Eu cu Opel Omega 3000 V6, ei cu o căzătură de Audi A6. Păi ce facem, ne fugărim sau mergem la consum?
O aventură horror am avut prin anii ’96-’98, precizez asta pentru că atunci încă nu intrase internetul în Ro, rezervările se faceau prin telefon sau porumbel voiajor.
Vreo 17 ființe, din care 2 copii, ne-am organizat un revelion la Bran (pe vremea aia era în mare vogă și dezvoltare). Am plecat pe 29 dec., pe șosele înzăpezite când la radio se țipa să stăm acasă. Ajunși seara, constatăm că rezervarea noastră (si platită în avans din octombrie) era într-o casă neterminată. Adica n-avea (încă) acoperiș, geamuri și uși.
După un scandal monstru cu amenințări că poliție, că ziare, tv, am obținut tot atunci banii dați si am cautat din casă în casă unde sa dormim macar o noapte, sa ne intoarcem a doua zi acasă.
Și acum mi se pare incredibil ce baftă am avut: am gasit o vilă cu 18 paturi! Excelent amenajată și nepopulată – fusese rezervată de o bancă din Brașov și anulată rezervarea cu 1 zi inainte. Ne-am cazat (culmea! la un preț mai mic) și am petrecut acolo niște zile și un revelion de pomină.
@Laura, presupun că ați rămas în relații bune și ați mai fost. Așa se păstrează legăturile 😁.
Am facut Tramsalpina intr-o vara cu o alta familie care avea tot un băiat. Mai mare decât fii-miu cu vreo 2 ani. Planul a fost foarte clar: fără planuri. Adică fără cazare programata. Mergem pe unde vrem și ne cazam zilnic în alt loc. Alt loc însemnând unde găsim. Am luat-o prin Alba Iulia și cum eram acolo am zis să vedem cum se schimba garda la Palat. Și am văzut, si-am tot văzut pana s-a facut seara. Când ne-am dat seama că se întunecă și că avem și doi copii cu noi, am decis sa ne cautam cazare. Bine, noi am decis, dar n-am găsit nimic pe net. Așa ca am început să batem la porțile localnicilor: bună seara! Nu va supărați, aveți unde sa ne culcați și pe noi 6?! Ok. Dar nici 4? Ca doi pot dormi în mașină. Nu? Super, ce să zic.
Pana am ajuns la un palat d-ala de neam prost, cu turnulețe aurii, cu curte placata în marmura, curte în care sfaraiau 6 grătare. Capu’ familiei ne-a zis ca are „logondă” cu fata cea mica, că i-a venit neamurili dă pă Spania, italea și Anglia și n-are unde sa ne culce. Dar, sa mâncăm la el și după aia ne duce la varu’ care are cazare la marginea orașului. Am mâncat, am băut și hai la văru’. Bre, în primul rand am intrat intr-o recepție în care pereții, canapeaua, pernuțele de pe canapea, toate erau din catifea roșie. Îi zic lu’ barbata-miu: ia-i o camera separata copilului ca rosul asta m-a excitat. A dat cu ignor la replica mea, ca are ariciul în buzunar și el nu fwte banii aiurea. Și ajungem în camere. Toți pereții erau pictați, în ulei, cu femei dezbrăcate. Dezbrăcate și cu picioarele crăcănate. Leagă copilul la ochi! Da-i telefonul și scoate-l în curte! Stinge lumina! (Trage cortina și sui-te pe ea!). N-a avut nicio reacție nici de data asta.
Pe scurt, toată noaptea s-au auzit zgomote de mașini în parcare, uși deschise și închise, și gemete d-alea de eleve și doctorițe din filme porno. Dimineață am fugit de acolo cu nor de praf în urma noastră, fericiți ca nu ne-a violat nimeni, si ne-am dus sa-l vedem pe Decebal sculptat în stâncă.
Haoleoo Praleoo … deschide camera ha bună că a venit doamna Helena la noi 😜🤪
Vezi ce pățești dacă nu știi cu cortul, ajungi să te cazezi la cortorari 🤪
O singura data m-am cazat la cort. Undeva mai sus de Sinaia. Nu e de mine. Și în general nicio cazare unde nu-mi pot face cafeaua în primele 30 de secunde de la trezire, nu e de mine.
@ElenaP, ăsta putea fi lejer un articol. Am râs cu gura până la urechi.
Referitor la o petrecere din asta, vă aduceți aminte că v-am zis că am vorbit la un moment dat cu o „româncă” din asta,
Prima oară când am ajuns la ea în casă, m-a luat tată-său deoparte și mi-a spus că să am grijă de nuca fetei că dacă se sparge mă însor 🙈.
Pot să afirm că atunci când oamenii se pun pe petrecere păi știu să se distreze…
Cât despre locație… mă într-un bordel sau casă de plăceri din astea nu am ajuns niciodată. Bine că ați găsit ceva unde să dormiți sau măcar să încercați!
@Habare, cort de asemenea not for me… dar la ce prețuri am văzut la unele cazări parcă nu ar fi o idee rea!
Se întorc Moromeții de prin țări străine, adică noi și încă o familie de prieteni, deciși să înnoptăm în Oradea, că era târziu de-acum și mai aveam ceva până acasă.
Bărbată-miu zice: vă duc io la un hotel clasa întâi, am dormit acolo când aveam cinșpe ani și eram în cantonament. Hai, zic, că aveam încredere 100% în omul meu.
Ajungem, hotelul cam ros pe dinafară, o fi mai bine la interior, să nu disperăm totuși. Frate, horror. Băile mai purtau julituri cu vechea vopsea email verde brotac, apa era pe sistem picurător, să nu sperie gândacii, așternuturile te zgâriau, sumbru de tot. Fii-miu se așează pe marginea căzii și cu ochii bulbucați îmi spune: mami, chiar trebuie să dormim aici, am cheltuit tot tot? Încredere, încredere, dar până la copil. Coane, îi spun lui bărbată-miu, rezolvă problema că dacă nu te paște o eliminare.
Plecăm rapid. O luăm spre centrul orașului, nu tu waze, nu tu internet, nici o amărâtă de hartă nu aveam. Să ne luăm după lumini, era singura opțiune. Adică unde erau lumini multe se chema că e centru, nu? Și în centru or fi și hoteluri, nu? Foarte corect. Găsim unul luminat bec, pomișori, o alee cu dale (lux pentru anii ăia). Se duc bărbată-miu cu amicul, să verifice dacă au camere libere. Erau. Taman în după amiaza aceea îl deschiseseră, eram primii oaspeți. Se întorc ăștia doi cu veștile, chirăială generală, hai să ne cazăm în hotelul nou nouț. În recepție, pe o canapea erau instalate 2 blonde, numa zâmbete și craci, care s-au transfigurat la vederea bagajului celor 2 căutători de camere. Când le-au căzut ochii pe noi cucoanele, le-a pierit zâmbetul iar când au apărut și prichindeii guralivi, s-au înnegrit. Tati, tati, vreau cu liftul, tati, unde mi-e mașina roșie, vreau un suc, ai întrebat dacă au televizor, pot să mă culc mai târziu etc etc etc. Până am completat hârtiile, damele s-au evaporat. Ghinion. (BaGheRa, dacă întrebi de ce se completau hârtii, o incurci).
Domnul de la recepție, foarte amabil, ne dă un mănunchi de chei și zice: astea sunt de la etajul 1, verificați și alegeți ce cameră vreți. În timp ce urcăm, îi spun lui barbata-miu, dă cheile încoace că io aleg, tu ai condus paișpe ore și ești obosit. Intru în prima cameră, frumos, curat, totul țiplă. Caut bine peste tot de blonde, brune sau roșcate, nu găsesc nimic, asta rămâne! Lăsăm copilul în cameră și hai să returnăm restul cheilor la recepție. Când ne întoarcem, îl găsim așezat turcește în mijlocul patului, cu tot ce găsise în minibar. Desfăcuse toate pungile cu alunele, crănțănele și ce naiba mai era pe acolo. În fine. A doua zi dimineață hai să pornim la drum, bărbată-miu rămâne la recepție pentru decont. Se întoarce cam palid așa și îmi șoptește: cred că ieșeam mai ieftin cu o blondă decât cu minibarul lui fii-tu :)))
Când treabă e groasă, Doamna se adresează către mirifica mea persoană tot cu un cuvânt care începe cu Cuoa, dar nu se încheie cu
ne.
Acuma nu mă bag eu în viața oamenilor, dar mie când îmi gâdilă timpanele adresarea asta delicată, iasă rău.
(Nu pentru Doamna, evident. Ea mereu îmi atrage atenția că să îi lovesc mai cu delicatețe, că las urme).
Voi femeile sunteți doar pe dramă. E chiar așa greu să apreciați un pumn în meclâ dat cu simț de răspundere unui
nesimțit/ cocalar/ ?
@Paco,
Acu nici să vedem drame unde nu e cazul. Zic și eu.
,,Ești un pămpălău. Vai de capul tău,
dacă nu eram eu… îți aducea maică-ta un pai să bei supa. Supă făcută de mine, mototolule că maică-ta nici supă nu știe să facă, doar mie zile grele.
O dramă trăiesc cu tine, și nimic altceva….,,
(Mi-a ieșit spontan, jur că nu m-am inspirat din ceva serial de succes.)
@Mona, anul de grație 2021, Călimănești pe valea Oltului, am completat hârtii de mă durea mâna…
Mă mir că nu ți-ai luat soțul la întrebări: ia stai așa de unde știi tu tariful unora ca blondele de aseară? Aaaai? Zi?
@Paco,
Atâta vreme cât vorbim, e comedie. Abia când Doamna ta tace, începe adevărata drama, io așa zic :)))
@BaGheRa,
Sunt plină de surprize, este?
Nu îmi amintesc cazări dezastruoase pe la noi. Nici măcar la mare în copilărie.
În schimb am avut unele interesante (în sensul bun). De 2 ori în Sibiu, în Piața Mare, respectiv în apropierea autogării de la stadion. Case vechi renovate, cu mobilier specific anilor 1800. Dar totul curat și confortabil.
Anul trecut am stat la Timișoara la un hotel relativ ok, partea sanitară era mai ciudată: de o parte și de alta a holului de la intrare erau 2 încăperi minuscule: wc-ul cu chiuveta și dincolo dușul, în care trebuia să te urci. Eu de abia reușeam să-mi salt picioarele, darămite altcineva cu probleme articulare. Plus grija să nu aluneci și să cazi din el. Până la urmă am căzut în altă parte, împiedicându-mă de o terasă de lemn și tăindu-mă la genunchiul stâng. Să vedeți atunci distracție cu făcut manevre în baie… bine că era ultima seară!
P.S. am lăsat review legat de treaba asta, nu mi-a răspuns nimeni, dar măcar citesc alții și știu la ce să se aștepte.
@ametist, cred că tu ești genul de persoană care căută și se documentează înainte. Probabil ăsta este și motivul pentru care nu ai găsit cazări pe principiul pe afără vopsit gardul înăuntru leopardul 😁