Cuvinte fluide este cartea care n-ar trebui să lipsească din nicio casă. Pentru că Daniela Tudor scrie despre noi, despre trăirile fiecăruia, despre momentele mărunte şi aparent banale ale vieţii de zi cu zi. Spun aparent banale, dar ele sunt importante pentru că ne definesc şi definesc relaţiile noastre cu cei din jur. O scriere interesantă în care se îmbină fericit profesia ei de psiholog și măiestria cu care așterne cuvintele. Autoarea pune mereu în opoziție ce se vede și ce nu se vede. Iar acest ”ce nu se vede” are două valențe: nu se vede pentru că nu permiți să se vadă sau pentru că cei din jur nu vor să vadă. Exteriorul epatant și interiorul fragil…
Cititnd Cuvinte fluide, n-ai niciun moment de plictiseală! Chiar dacă este o carte cu însemnări și reflecții, găsim în ea mult dinamism, acțiune, personaje și situații concrete. Fără morală, fără teorii, fără atenționări – doar o nobilă intenție de a-ți ajusta sufletul.
In cele aproape 140 de pagini găsim 40 de scurte povestiri şi cititndu-le, în ele ne regăsim fiecare dintre noi – momente mai bune sau nu, trăiri interioare, atitudini exterioare, abordate direct sau metaforic. Cuvintele fluide povestesc despre copii şi relaţia lor cu adulţii, despre adulți și relația lor cu divinitatea, despre responsabilitatea de a fi părinţi, despre povara amintirilor şi prospeţimea prezentului, despre natură şi, mai ales, despre natura umană. Toată scrierea Danielei Tudor este blândă, calmă şi caldă. In paginile carți ei am găsit o gândire inteligentă combinată minunat cu multe trairi, emoți, ironie, autoironie, presărate toate cu o doză potrivită de umor.
Chiar şi-atunci când se revoltă (în scris, desigur), Daniela Tudor o face cu eleganţă şi delicateţe. Cuvintele ei fluide sunt ca un balsam pentru nevrozele noastre. Dacă nu mă credeţi pe cuvânt, citiţi cartea şi veţi avea dovada că ce vă spun acum e adevărat.
Avanpremieră – scurt fragment din perioada adolescenței cu poreclele ei:
„Tocilara” m-a urmat cuminte, studioasă, până pe la liceu, răzbătând cu greu și prin prima iubire cu un coleg cam slab la carte, însă tare popular. Relația a rupt gura târgului, pentru că și părinții mei și ai lui erau cunoscuți în oraș. Eu cunoscută, el așijderea… Eu cuminte, el cam derbedeu. Eu silitoare, el…cam corigent. Eu deșteaptă, el musculos. Oripilarea s-a prelins într-o zi din biroul directorului, care m-a chemat și mi-a împărtășit opinia lui că două lumi diferite nu se pot apropia, chiar dacă oamenii trăiesc în aceeași clasă, curte, stradă, oraș. M-a mirat… și am acceptat. Peste timp, am auzit că acea lume diferită a corigentului musculos e la fel ca a mea, că el a reparat cu mâinile lui de doctor mulți profesori, fără să-i întrebe din ce lume vin ei.”
Găsiți Cuvinte fluide aici