Din fericire, uit. Uit multe rele care mi se întâmplă. Cum ar fi gafele. Mai ales pe-alea de le fac eu. Până-mi iau vreun trigger și-mi dau seama că n-am uitat, ci doar că amintirile s-au pitit în vreun colțișor din cap.
Mă întâlnesc cu o cunoștință de la sală. Nu ne-am mai văzut de ceva timp, dar asta e ceva normal, că fiecare e cu programul ei. Ne intersectăm când și când și mai și sporovăim. Dar observ acum din prima că e vizibil mai slabă. Știu că lucrează întru silfidificare, arată foarte bine, așa că: “Wow, da’ ce frumos ai slăbit!”.
Doar că slăbitul cel frumos nu se datorează lucrului la sală, ci a fost cauzat de lucrul vieții. Care viață i-a luat mama recent din această lume, după cum am aflat ulterior. Facepalm, da, știu. Mai ales că nu e prima oară când fac așa gafă.
Acum mai mulți ani, altă întâlnire. Tot așa, cu o cunoștință, la distanță mare de la ultima întrevedere. Am observat că nu mai avea părul castaniu și de lungime medie, ca în celelalte 2-3 întâlniri. Acum era scurt – periuță și mov. Îi stătea foarte bine, așa că “wow, ce bine vă stă noul look!”. Noul look fiind unul post-cancer, după cum am aflat apoi.
Din fericire, momentele povestite n-au fost pe cât de stânjenitoare ar fi putut fi. Nu vreau să-mi mai amintesc și alte gafe, că na, una, două, parcă treacă-meargă. De pe la a treia ne supărăm. Eu cu mine și pe mine, adică. Și nu vrem asta.
Așa că o să las gafele mele la locul lor călduț, în uitare, și o să vă întreb pe voi dacă faceți gafe. Și dacă da, do tell! Dar maximum una-două gafe, dacă e. Sau bine, mai multe, dacă nu vă știți supărăcioși/supărăcioase 🙂
Gafe, mai ales de-astea de vorbire, am făcut mai multe, dar ultima m-a cam bântuit ceva vreme, chiar dacă mă pufnește râsul de câte ori îmi amintesc: eram la o băută cu niște cunoștințe vorbitoare de altă limbă și comunicam în engleză. Engleza mea e cam șchioapă în conversații, iar la un moment dat ne întreabă amicii unde locuim.
Mă reped eu cu explicațiile și în loc să spun într-un ”condominium”, am spus ”condom” – apăsat și convingător.
Pe moment nici nu mi-am dat seama de ce s-a făcut liniște brusc, nici de ce se uită bărbată-miu la mine cruciș.
Acu’ mulți ani, urma să-l întâlnesc pentru prima oară pe tatăl iubitului. El vorbitor exclusiv de greacă, așa că mi-am zis că ar fi frumos să-l salut in limba sa, cu echivalentul lui “bună seara”. Își amintește și acum cum am dat mâna și l-am trimis voios să se culce, deși planul era să ieșim in oraș toți trei. Căci nu știu cum mă învățase iubitul, dar in loc de “bună seara-kali spera”, i-am zis “noapte buna-kali nihta”. Noroc c-am avut pe cine da vina! 😁
Da, da, am d-astea. Nu multe, e drept, dar m-am umplut de glorie cu ele. Și am avut și frigiderul plin :)))
Mă întâlnesc cu o amică, printr-un supermarket. Nu o văzusem de ceva vreme, helău, helău, una alta. Iarnă, șube pe noi.
– Te-ai mai împlinit, fată, îi zic. Ai o față ca o lună plină. (în apărarea mea, nu îmi permit faze de astea cu oricine)
Tipa își injectase nițel hialuron, pe ici, pe colo. Io atât am putut 🤣
Am o prietenă bună, stă în alt oraș. Mai facem din când în când, câte un video-call. La unul, mă ia direct:
– Ce vezi mișto la mine?
Mă uit.
– Nimic. (tot întru apărarea mea, am vrut să zic „nimic neobișnuit”)
– Ia mai vezi, dar cu atenție, continuă X.
Mă holbez, nimic. Ca să nu par fraieră, zic:
– A, te-ai tuns!
– Ești chioară rău, fată, îmi zice. Mi-am băgat niște hialuron! 🤣
Le-am terminat ziua, ce să mai. Un fel de: știe țăranul ce e șofranul!
@Mona,
Astea-s dureroase rău. Să dai o grămadă de bani și să nu obții efectul scontat 🙂
Slăbisem mult după prima naștere și eram super incântată, că nu făcusem vreun efort special pentru asta. Până mergem in vizită la niște prieteni și el mă ia din usă “Văleu, fată, ce-i cu tine? Mai mănâncă ceva, arați ca dracu’!” Unul dintre cele mai frumoase complimente primite vreodată! 😅
Cea mai recentă: astă vară.
Eram, împreună cu fiica cea mare, la o clinică, la coada pentru analizele necesare în vederea obţinerii permisului de conducere.
Deşi făcuserăm programare, cred că ne dăduseră aceeaşi oră la toţi, fiindcă eram vreo 20 de persoane acolo, lângă clădire, aşteptând să fim chemaţi.
La un moment dat, în spatele nostru apare, cu chiu cu vai și abia mergând şi tremurând, un bătrân. Era însoţit de o persoană mai tânără care l-a lăsat la rând şi a plecat să ia ceva de la maşină.
Pentru că nu credeam că cineva atât de în vârstă şi vizibil cu probleme de sănătate a venit pentru reînnoire permis, am intrat în vorbă cu el şi i-am sugerat să intre in clinică şi să meargă la ce specializare are el nevoie, deoarece unde stătea acum era coada doar pentru permise.
Ei bine, mare mi-a fost mirarea când am primit replica lui senină: ,,La reînnoire permis stau, m-au trimis să-mi schimb ochelarii şi să vin înapoi pentru restul stampilelor.”
Nici nu ştiu dacă a fost o gafă, pentru că el părea că nu a sesizat unde băteam eu cu remarca mea. Însă eu m-am simţit ca şi cum făcusem una.
Fiind vreo 2 ani de cealaltă parte a baricadei (aka dintre ăia cu ştampila), pot să-ți garantez că omul nu a perceput-o ca gafă. Pentru că din păcate sunt puține clinici care fac examinările alea pe bune, vin foarte mulți „cu un picior în groapă” să zic aşa, ce au pretenția să-şi prelungească permisul fără probleme. A trebuit să dau oameni afară din cabinet cu forța pentru că încercau să-mi împingă plicuri. Până la urmă am renunțat, nu mai aveam nervi pentru circul făcut de toți inconştienții care nu vor să accepte că n-au ce căuta la volan.
Da, aşa e, referitor la clinicile care fac examinările pe bune. Cea la care am fost nu cred că le făcea. Decât la oftalmologie, din ce mi-a spus după aceea copilul. Iar cu noii ochelari, cred că bătrânul acela şi-a primit ştampila lipsă pe fişa lui.
Solandi, Ametist,, m-ați făcut să mă teleportez in viitor, la momentul când va trebui sa renunț la permis. Mă văd făcând asta pe la 90-100 de ani. Abia aștept să gafeze cei din jur. 😂
Şi eu fac gafe, evident. Nu-mi prea vin în minte acum, probabil fiindcă încerc să le reprim 😀 totuşi îmi amintesc una, mai benignă aşa. Eram în concediu, timp în care 2 colege aveau examenul de specialitate. Când m-am întors am felicitat-o plină de entuziasm..pe cea care picase.
GEOGRAFIE clasa a VI nu știu ce dreaq zice profesoara și eu mă trezesc în gura mare în timp ce mă ridic în picioare mândru de mine:
– Americaaaaa!
– Cristofor Columb stai jos că spui prostii!