Premiul Nobel pentru literatură? Serios?! Asta mi se pare jignitor pentru o mulțime de scriitori străluciți care chiar scriu literatură și pentru milioanele de cititori. Mi se pare jignitor chiar și pentru Bob Dylan. Acest premiu îi jignește inteligența (și da, Dylan este un tip foarte inteligent!) considerându-l un geniu al literaturii când de fapt nu e. Și nu se poate ca Dylan să nu realizeze acest adevăr.
Cât despre Cronica vieții mele, ca roman, da, e interesant de citit pentru că e al lui Dylan, dar doar atât. Dacă același text ar fi fost scris de cineva fără notorietate, n-ar fi fost publicat în veci. În opinia mea, cartea are valoare literară zero și valoare biografică strict dependentă de notorietatea cântărețului.
Bob Dylan și-a povestit viața cu pasiune și sinceritate, romanul se citește ușor, mai ales dacă poți face abstracție de un șir interminabil de amici, prieteni, cunoștințe (unii deveniți celebri), și un alt șir lung de locuri, cluburi, străzi, studiouri – detalii absolut inutile și obositoare pentru cititor. Artist neînțeles (bine, toți artiștii îs neînțeleși), Dylan rămâne totuși un tip modest, de bun-simț, cu principii sănătoase, autodidact și cu ambiția de a cuceri publicul prin forțe proprii.
”Niciodată nu mi-am dorit să mă mișc în sfera acțiunilor de mare impact și nu-mi plăcea ce se-ntâmplă. Eu nu mă simțeam maestrul de ceremonii al nici unei generații și voiam ca această idee să fie smulsă din rădăcină.”
”N-am putut niciodată să stau într-o cameră goală și să cânt de unul singur. Aveam nevoie să cânt pentru oameni, tot timpul. Se poate spune că repetam în public și că întreg destinul meu devenea ce repetam.”
Ca muzician și compozitor, în 2004 a fost trecut pe locul doi în lista celor mai mari artiști ai tuturor timpurilor în revista Rolling Stone, iar contribuția lui în muzica americană este uriașă. Deci Bob Dylan este un artist complet, de necontestat, înțeles și apreciat de întregul mapamond. Însă de aici și până la Premiul Nobel pentru Literatură oferit „pentru crearea de noi expresii poetice în cadrul marii tradiții a cântecului american”… Ce legătură au noile expresii, fie ele și poetice, în cântecul american cu excelența în literatură? Un ”ceva” îmi spune că nici el însuși nu-și recunoaște meritul pentru acest premiu. Poate de-asta nici nu s-a prezentat la ceremonia de înmânare a premiului?
