Cronica unui spectacol dansant are în vizor şcoala de dans Encanto Dance Academy.
Iar spectacolul anual al acestei şcoli a devenit deja o tradiţie – particip acum la a patra ediţie şi nu-s cea mai veche din şcoală…Pentru cineva din afară se vede doar spectacolul şi, eventual, aude despre pregătiri.
Pentru cei implicaţi (dansatori, profesori), acest spectacol începe cam cu o lună mai devreme decât reprezentaţia finală. Iar în săptămâna premergătoare se ajunge la un apogeu greu de descries în cuvinte.
Chiar şi imaginile, dacă ar fi adunate, n-ar putea reda pe deplin amalgamul ce se întâmplă la EDA, haosul “organizat”, zgomotul de melodii amestecate şi grupurile de dansatori care se antrenează pe fiecare metru pătrat al sălilor de antrenament. Uneori, în această săptămână “de foc”, sălile nu ne încap şi evadăm în holul clădirii. Este o nebunie! În fiecare an mă surprinde şi mă bulversează cum e posibil dintr-un aşa haos să iasă un spectacol de succes?!
Prima nebunie o reprezintă numărul participanţilor. Ceva între 80-90 de adulţi şi cam 40-50 de copii. Să pui în scenă atâţia oameni, iar la final să ai potop de aplauze, nu-i deloc uşor. Mie, simplu dansator, mi se pare o muncă de sisif.
De ce atât de mulţi? Pentru că Vlad Dumitrescu şi Mihaela Cândea – “vinovaţi” de tot ce se întâmplă la a lor academie de dans Encanto – vor să implice în acţiune pe toţi cursanţii care îşi doresc asta. Chiar şi un începător venit la cursuri de numai o lună primeşte toată atenţia şi respectul lor. Îl implică, îl antrenează şi-l încurajează. Fiecare cursant, indiferent de vârstă (de la 3 la 60 de ani), indiferent de nivelul artistic, este o “moleculă” importantă în acest organism dansant numit Encanto. Un organism viu, în continua mişcare – mişcare in paşi de dans
(va urma! că acum se scrie…)