Mă îmbrățișează de cum apare în birou și mă identifică. Este foarte tânără și a venit în România din Columbia, pentru un schimb de experiență profesională. Este prima oară când ne întâlnim, prima oară când vorbim. “Oh, I’m a hugger, hope it’s ok”, îmi spune foarte dezinvolt.
Este ok, ba chiar mă amuză. Cumva mă așteptam ca o persoană cu latino spirit să fie mai exuberantă ca o persoană din balcani. Doar că eu aș fi mers pe strângere de mână. Cum se procedează pe la noi, nu?
Carevasăzică, aș putea spune că sunt “shaker”. Cred că mi se trage de la Codul bunelor maniere, combinat cu ce-am mai văzut prin jur. Concret, dacă e să facem cunoștință, eu ori o să întind mâna, ori o să aștept să o întinzi tu pe-a ta.
Adică, dacă ești copil, adolescent/ă, bărbat, femeie cam de aceeași vârstă cu mine sau mai tânără, jbam, întind mâna fără să mă gândesc. Dacă, să zicem, ești o femeie de 100 de ani, atunci o să aștept să întinzi tu mâna. Cum zice la Cod, păi?
Bine, mi s-a întâmplat de câteva ori ca persoane ce ar fi trebuit să-mi întindă mâna să…mă ia la pupat. Și atunci am reacționat cam urâțel. Dar, în apărarea mea, niciuna dintre cunoștințele kissere ale lui mamaie nu mi-a spus vreodată “oh, eu sunt o pupăcioasă, sper că e ok”.
Pandemia și regulile de distanțare fizică mi-au schimbat pentru o perioadă modul în care salut la prima întâlnire. Din shaker, am devenit neshaker. N-a fost bai, m-am adaptat. Dar acum am revenit la strânsul mâinilor.
Mai departe de Cod, mă întreb, însă, dacă pentru voi, cei care citiți, strânsul mâinii la prima întâlnire este deranjant. Că-i pe motive de pandemie sau din orice alte motive. De îmbrățișat și pupat nici nu-mi pun problema. Am eu un feeling că nimeni de pe aici nu e hugger sau kisser! Nu că ar fi ceva în neregulă cu asta. Dacă este cineva, o să zicem că are latino spirit 😀
Imagine realizată de Solandi cu Midjourney
Strangerea mainii e suficienta…
Marius, dar este necesară? Dacă ar fi să stabilești tu cum să se salute oamenii: I. strângere de mână vs II. orice altă formă de salut care să nu implice atingere fizică (zâmbet, fluturat de mână etc), cum ai stabili? Eu intuiesc că ai alege ceva de la II. Intuiesc bine? 😁
Pupacioaso!
Așa ceva… (hand) shaker is the new kisser, carevasăzici. 😱
În urmă cu vreo 12 ani am intrat într-o comunitate latino (dans, nu alte chestii dubioase) și am fost surprinsă că la fiecare întâlnire, toată lumea se pupa cu toată lumea – era o frenezie de pupături de-astea, de ”bun venit” și ”la revedere”. Mă zăpăciseră, cum apărea cineva în încăpere, dă-i cu țocăiala.
Nu era deloc genul meu de comunicare, dar cât să mă feresc? Deveneam ciudată…
Pandemia a pus lucrurile la punct, așa, vreo 2 ani, s-au potolit toți.
Acum e mai bine, zâmbetele largi sunt suficiente. Doar ăia cu spirit de aventură se mai aruncă la pupături.
Și mie mi se pare suficient să dai mâna și-atât. Și, desigur, s-o tragi înapoi după câteva secunde, că mai ai nevoie de ea.
Laura, cele mai pupăcioase contexte în care m-am aflat au fost nunțile sau botezurile. Ca să nu par ciudată sau să nu ofensez, m-am conformat. Dar, dacă ai ceva strategii elegante de fereală, zi și mie. 😀
@Anduța,
Pe naiba, strategie! Mă țin și eu așa, mai la distanță și flutur o mână ridicată, de ”salut”.
Mă scuzați, am mâncat ceapă + usturoi !!! Strategic poți recita din beneficiile consumului de asemenea legume + te plângi că ai avut o traumă stomatologică și n-ai mai dat pe la dentist de 20 de ani!! Pupsi 🤪🤭
La cât sunt de antisocial, pandemia a picat ca o mănușă. :)) Nu sunt hugger aprooape deloc, eventual cu vreo rudă sau prieten cu care nu m-am mai întâlnit de o sută de ani, iar kisser nici atât.
Și cu datul mâinii am o problemă. Adică dau mâna dacă e ceva oficial sau fac cunoștință, dar în rest prefer doar să o ridic, un fel de „Hi! Hello! Sal’tare”. Excepție fac cu copiii și adolescenții, fiindcă mi-aduc aminte că mie, în copilărie, mi se părea mare lucru când mă băga un adult în seamă și dădea mâna cu mine. P-ăia care mă pupau sau mă ciufuleau prietenește îmi venea să-i bat. Așa că dau mâna bărbatește cu băieții și protocolar cu fetele. Cu părinții lor merge și „Sal’tare”! :))
Ionuț, până la pandemie eu mă consideram o persoană extrovertă/socială/sociabilă. În timpul pandemiei mi-am dat seama cât de bine e cu zâmbetul și ridicatul/fluturatul ușor al mâinii. Vis, uneori. 🙂
Da, și eu consider că o strângere de mână e de-ajuns. N-am avut probleme cu gestul ăsta nici în pandemie. Aia cu pupatul e la alt nivel pentru mine. Nici la beție ( 🙂 🙂 🙂 ) n-am utilizat-o!
Victor, stai așa, că la tine trebuie să armonizăm salutul verbal proaspăt stabilit „Rotite-ai bine!” cu o mișcare fizică. Parcă nu merge strângerea de mână, ci o piruetă sau o tumbă, nu? 😛
Eu nu ma pup cu necunoscuti/necunoscute. Am o educație mai spartană așa, dată de tata.
Dacă ma deranjează strânsul de mână? Nu, cu o singura exceptie: când îmi dai la strâns o mana d-aia lesinata de abia reușesc sa-ti ating degetele. Măi, deci în momentele alea mă schimb la față, de zici c-am mâncat un vagon cu lămâi.
Elena, știi faza din filmul „300”, cu Leonidas și „This is Spartaaaa!”. Ei, când am de-a face cu mâini întinse lenșinate, urlă sufletul în mine: „This is Hand Shake!” 😀
Nu îmi plac îmbrăţişările, mă îngrozesc pupăturile. Când eram copil, la ţară la bunici, unde am crescut, toată lumea sărea să pupe copiii. Cum vedea careva un copil, zbang! ștampila şi îmbrăţişarea. Şi ne ţineau mult în braţe, nu mai scăpai uşor. Se uitau la tine, te analizau, că ce mare te-ai făcut, că semeni cu mama sau cu tata sau cu strămoșul din partea mamei. M-au prins de câteva ori când eram prea mică să realizez ce se întâmplă. După aceea nu mă mai prindea nimeni. Eram în gardă mereu. După o vreme nici nu mai încercau, doar râdeau că ce sălbatică aş fi fost.
Cât despre dat mâna, foarte rar. Eu nu întind niciodată mâna. Doar dacă cineva o face, dar mi s-a întâmplat rar.
Solandi, ah, plus ciupitul de obraji. Aveam obraji care invitau la ciupit, cică. Brrrr! Am cochetat de câteva ori cu ideea să întorc gestul. Îmi pare așa de rău că n-am făcut-o! :-))
La spanioli pupatul cu persoane de sex opus e sport național.
,,Ea e mama, sora, verișoara, colega,,.
Tzuc, tzuc, vai cât mă bucur să te cunosc!
La arabi e o formă de apreciere și de prietenie să te pupi de trei ori pe obraz între bărbați.
La sârbi la fel, mă refer la prieteni buni, te smocăie ăia de n-ai treabă.
Eu cum arăt bine, pe mine vrea toată lumea să mă pupe, deci poate sunt un caz special.😉
Paco, păi și, reușește toată lumea să te pupe? 😀
@Anduța, în ultima vreme s-a mai potolit lumea, am barbă.
Am decis să fac o schimbare de look la îndemnul Doamnei.
,,Cum mintea ta e de nivelul unui preșcolar, măcar păcălești vizual că pari un om matur,,.
În general sunt shaker, nu am vreo reținere. Mă enervează cei care prelungesc mai mult de 3 secunde treaba asta sau te zgâlțâie bărbătește. Însă mi s-a întâmplat să îmbrățișez o persoană, imediat după ce am cunoscut-o, dacă am avut o chimie bună. Foarte rar, e drept, că eu cu chimia am fost mai mereu codașa clasei. Dacă ar fi să aleg ca normă de conduită aș prefera un salut și o aplecare ușoară a capului, mai ales la sindrofii din astea, gen nunți, unde și o strângere de mână devine mult prea mult.
Mona, între hand shaking și head shaking, dacă ar trebui să aleg, aș fi cam 50-50. Sau 49-51. Dar și 51- 49 sună bine. 🤔
Nu suport când cineva se repede la mine să mă pupe sau să mă îmbrățișeze. O strângere de mână e suficient. Și să fie fermă și scurtă.
Jack, deci no latino spirit nici la tine. 😀
Cred că mă încadrez la toate trei și chiar și mai mult:
Cu mama în special, sau cu gagica dacă nu ne-am văzut de mult îmbrățișare – hugger
Cu sor’mea, sau cu rude mai apropiate de sex feminin pupici – deci pupăcios familial
Cu bărbați noroace românești – shaker.
Cu nepotul meu din partea surorii mele – am un salut special ce implică mai multe atingeri de mână.
Oricum ar fi cu gagica mereu – I kiss better than I cook – kisser
PS. În funcție de cum strânge mâna în caz de noroc cu bărbatul din fața mea îmi fac o impresie despre cum este el ca și caracter. Nu e general valabilă, dar de multe ori s-a dovedit a fi adevărată.
Aline, stai că m-ai încurcat. Cu gagica mereu kisser, dar hugger dacă nu v-ați văzut de mult? S-o luăm cu începutul: la prima întâlnire? 😁
@Anduță, prima întâlnire de obicei este cea mai ciudată, la început nu fac nimic, nici îmbrățișare, nici hand shake, nici pupici sărut… după părerea mea ăla este cel mai ciudat moment al unei relații deoarece nimeni nu știe cum să reacționeze. Și în mod cert adopți o poziție neutră. La sfârșit însă… merge un sărut așa mai șmecherește să testezi terenul.
Aha…acu niste mulți ani, merg in Francia la niște prieteni. Intamplarea face să prind o adunătură la ăștia acasa pe motiv de Seară Românească. Prietenii mei, un cuplu din Craiova, un portughej si vreo 6 franțuzoaice,colege de-ale prietenei mele. Bă… La cum m-au pupat ălea de bun venit, am zis ca sfarsesc sultan 🤣🤣🤣
Și … ai sfârșit … hand shaker d’ăla ?
:))))))))