Vacanța, vacanța, a venit vacanța cu trenul din Franța. A venit sau a plecat? Nici eu nu mai știu exact cum sunau vorbele astea din copilărie. Ajuns, sper eu, la maturitate, încerc să analizez cam în ce moduri își petrec oamenii concediul de odihnă. Vorba aia românească ce face referire la cum își aștern și cum dorm.
Am identificat câteva criterii majore de alegere a destinației de vacanță și anume: costurile, condițiile de cazare, activitățile disponibile și mâncarea. Daaa, mâncarea … doar se știe că românul e mâncău, celebra lui foame zace-n ADN. Cât durează în medie concediul la români și unde aleg să și-l petreacă?
Am citit tot felul de statistici și studii. Toate posibil contradictorii sau cu elemente vădit eronate și modificate ca să hrănească ego-ul publisherului și contul totodată. Am încercat să mă uit în jur și am sumarizat câteva categorii:
- Oamenii ce își realizează un proiect major și își dedică concediul acestuia (zugrăvit, renovat, construit, agricultură, vreo nuntă/ cumetrie etc.)
- Persoanele care au planificat atent și până la ultimul detaliu încă de anul trecut concediul pe anul acesta și destinațiile turistice ce trebuiesc bifate.
- Indivizii cărora efectiv nu le pasă unde merg sau ce fac, ci doar să fie departe de muncă și cotidian constituie o categorie aparte de oameni destul de des întâlniți.
- Elementele „sociale” dependente de muncă care aparent sunt în concediu, dar în realitate sunt mereu conectați și interconectați cu slujba.
Mărturisesc cu oarecare rușinare că fac parte din această categorie. În concluzie, la dumneavoastră cum e cu vacanța și care sunt gândurile bune despre EA!?
Foto: Pexels
Daca zugravesti sau stai cu laptopul de serviciu in brate, aia nu se cheama vacanta. Prin definitie trebuie sa fie despre relaxare, indiferent ca este atent planificata sau luata asa, pe negandite. Muncim pentru weekenduri si concedii, nu are sens sa ne ascundem dupa deget. Nu ar trebui sa ne batem joc si de putinele zile din an in care putem face ceva pentru noi, pentru corpul si mintea noastra. Mai ales ca daca nu esti bugetar, probabil 4 saptamani de concediu e tot ce primesti pentru un an de munca.
PS da, din ultima categorie fac si eu parte, din pacate.
Într-o vacanță, mai ales una planificată și aranjată, nici telefonul mobil n-ar trebui să existe – sau în orice caz nu pentru a răspunde la apelurile de la serviciu. Concediul e sfânt!
Că eu, dacă am treabă la vreo administrație, vreun cabinet sau serviciu cu publicul și mi se spune ”X e în concediu, reveniți peste 1 săptămână” – aia e, mă conformez. Nu-l deranjează nimeni pe X să-mi rezolve mie problema.
Am învățat asta pe pielea mea când, în urmă cu vreo 12-13 ani, într-un trip la Veneția de 3 zile, o zi mi-au obosit-o unii cu telefoanele de la job. Am jurat atunci că nu mai răspund la apeluri de serviciu când sunt în vacanță.
Se oprește pământul în loc din cauza asta? Deloc! Dar pentru mine contează enorm relaxarea aia pe care aș sacrifica-o pentru alții.
E greu să ai dileme legate de vacanță când nu-ți permiți una. Problem solved! Vă anunț când o să am dileme de genu’ și eu, momentan lucrez all year și ies prin oraș cu fetele în weekenduri. 🤷🏻♀️
Marea o am la 87 de kilometri distanță, munte în spatele casei. Mai zi ceva.
În prima categorie clar nu intru. Poa’ să se dărâme casa pe mine, eu tre’ să stau cu burta în sus undeva măcar câteva zile pe an, altcineva să-mi facă curat în cameră, altcineva să-mi facă de mâncare și să mă servească. Zugrăvit, renovat, agricultură? Sigur, c-o să le iau cu mine în mormânt. Nunți, cumetrii? Sunt antisocial, cam tot anturajul a avut deja nuntă și/sau botez, la obligații nu merg.
A doua categorie sigur nu, că ne trezim întotdeauna târziu, luăm last minute-uri, fiindcă nu ne hotărâm. Nu avem locuri de bifat neapărat, dar nici nu mergem la plesneală. Mai e și faza cu neprevăzutul și accidentele care la noi funcționează de minune, așa că nu ne planificăm cu mult timp înainte fiindcă sigur sigur nu mai ajungem.
A treia categorie…nu. Am trecut de vârsta când luam un rucsac în spate și ne uitam pierduți pe tabelul de Plecări din gară ca să alegem încotro s-o luăm. Cum am spus mai sus, vrem condiții mai mult decât decente, minim două mese pe zi (nu pâine cu salam pe marginea drumului sau conserve), vrem să se aibă grijă de noi.😁
A patra categorie…..Hell, no! Am avut o perioadă când urcam pe vârf de munte cu telefonul la ureche cu job-ul în telefon sau stăteam pe prosop la mare cu laptop-ul în brațe. Nu, mulțumesc! Dacă sunt atât de important la job încât să nu se poată fără mine atunci să mă plătească greutate mea în aur și muncesc de oriunde. Dacă mor de foame, atunci n-am ce căuta în concediu. Orice altă alternativă în afară de astea două iese din discuție.
Deci eu sunt cumva în altă categorie: oameni care au nevoie de minim un concediu pe an, nici la plesneală, dar nici planificat cu doi ani înainte, unde să se simtă bine și să facă ce le place.
Acestea fiind zise, vă salut din Cipru unde abia am ajuns ieri. 😁 Apa mării e caldă, mâncarea bună, nisipul fin, șezlongul comod, femeile frumoase, copiii (mei) în continuare la fel de enervanți, fix vacanța care-mi place. 😁 Vă doresc și vouă același lucru (adică vacanță frumoasă, nu copii enervanți 🤣🤣).
Săptămâna trecută am fost liber… practic nu am muncit 1 secundă și m-am întors la muncă abia marți, teoretic perioada asta trebuia să o muncesc. Dar cum am un șef cur sucit, m-au anunțat în ultima zi că nu voi munci, așa că nu am putut să vin acasă. 2 weekend-uri plus o săptămână între ele ar fi fost parfum acasă – să mănânc toată ziua numai roșii.
M-am uitat ca să îmi iau bilete de avion… mi-au picat plombele din gură… aia este rămânem cu un gust amar că m-a futut șeful, dar măcar lenevesc.
Menționez că dintre toate în mod sigur nu mă încadrez la zugrăvit și la planificare. Dependent de muncă nu am fost niciodată așa că nu îmi rămâne decât punctul 3. Pentru mine perioada de aici este o continuă vacanță, nu simt că muncesc, iar unde stau și facilitățile pe care le am aici sunt unele la care doar visam să se întâmple. Și cu cateva excepții totul e moka! Mancare asigurată, băuturi alcoolice asigurate seara timp de două ore. Clar perioada asta din viata mea nu o voi uita niciodată! Sunt și minusuri că nu sunt cu… familia, etc… dar nu le poți avea pe toate în același timp!
Exclus punctele 1 și 3!!
Pentru u mine vacanta inseamnă planificare, asta dacă nu mergem la un resort în Republica Dominicană. Și neapărat ALI, nu vreau sa îmi bat capul cu ce mănânc la prânz sau seara, dacă vreau înghețată sau cafea, și sa nu duc lipsa de apa.
Dacă merg sa vizitez, totul este planificat.
Anul trecut a fost primul concediu în care nu am bifat punctul 4☺️.
Republica Dominicană 😍.