Sau timp de reflectat…
Uneori suntem prea nerăbdători să trecem timpul dintr-o săritură, fără să înţelegem că valoarea lui este dată tocmai de scurgerea lentă a limbilor ceasornicului.
Ne grăbim să ne trezim, ne grăbim să mâncăm, ne grăbim să iubim… şi uităm să FIM.
Undeva, pe parcursul traiectoriei noastre, am învăţat vina de a sta în liniştea firească a bătăii unei inimi aflate în pace… am învăţat ruşinea de a ne face nouă plăcere…am roşit când apusul soarelui ne-a găsit în ne-mişcare, în faţa unui ceai alături de cuvintele molcome ale vreunui prieten, la fel de atemporal ca şi noi.
Respirăm rapid, cu senzaţia că tot aerul se sfârşeşte dacă noi ne-am lăsa în voia gândirii deştepte a propriei noastre respiraţii. Şi apare, parşiv şi insidios, gândul: oare unde ne grăbim? Ce tren important tocmai pleacă din gară? Ce răsărit pot rata sau ce adiere va trece pe lîngă mine neştiută, dacă eu îndrăznesc să trăiesc în ne-gâfâială?
Mărturisesc că sufăr de boala cronică a vitezei, luată ca un virus din locurile unde mi-am tot căutat împlinirea socială. M-am străduit timp preţios să gândesc mai repede, să prelucrez mai repede informaţii, documente, task-uri şi alte asemenea şi ştiu cât de plăcută poate fi senzaţia de adrenalină pompată de termene în fiecare celulă… Şi acum, pod peste timp, îmi amintesc de oroarea care m-a cuprins când străzile Greciei se goleau la prânz, pentru o bagatelă numită de ei siestă!
Şi totuşi… oare ce s-ar întâmpla dacă într-o zi, într-o minunată oră, am putea cumpăra timp valoros pentru noi? Timp de plăcută reîntâlnire cu plăcerile vinovate, înlănţuite de rigorile unor norme? Timp de plăcută vină a mersului aiurea, fără ţel şi fără treabă. Timp de răbdare cu noi şi cu ceilalţi…
Dacă ar fi să primeşti un cadou preţios, timp neţintuit de nici o fibră ştiută… ce ai face cu el?
Foto: Pexels
Aici e un paradox, deși îmi dau seama că trebuie să apreciez timpul totuși îmi dau seama că el face tic-tac tic-tac și se duce. Și eu cu el, dar parca totuși mi e mai drag de mine decât de el. Și mă enervează maxim tic -tacul ăla așa că apăs din nou ,,accelerația” și cânt: cu ce m am ales în viataaaa, cu ce m.am ales în viataaaa, ce am mâncat, ce am băut și cu ce am strâns în brațe… ‘ zgura mă-tii de bou. Asta e.
Knock, knock, knocking on the Heaven’s door 🤪
Aș citi toate cărțile bune, aș vedea toate filmele bune, aș dansa și m-aș distra. Dacă ar fi reversibil, l-aș derula înapoi și aș petrece mai mult timp cu părinții.
Păi nu m-am trezit eu azi ca de obicei? Iau telefonul, văd că e oleacă trecut de 5, constat că suntem în 1, aha, deci să fac pontajul și apoi mă apuc de fișierul cutare… deja planul imediat era făcut. Mă ridic voinicește și îmi aduc aminte că azi e sâmbătă. Pfiiii, mă pun înapoi și dudui ca purceaua până la 7 trecute. Azi nu m-am grăbit cu trezitul deloc, na!
Dar deja mă doare cocoașa de câtă treabă prin casă am făcut în astea 4h trează, ufff.
Eu așa funcționez: titirez care zbârnâie, fac 36334 taskuri și apoi staauuu, șed și lenevesc. Acum gata, iarăși pe relax! 😀
Nope. Eu am lasat-o mai moale dupa ani si ani de bagat ca migu’.
Nu ma mai simt vinovata daca dorm mai mult dimineata, in zilele libere. Ani de zile mi s-a tot spus de catre diverse persoane dn familie ca „cine se scoala de dimineata departe ajunge” si aveam impresia ca daca nu ma trezesc sa fac ceva, eram lenesa. Well, m-am lepadat de filozofia asta si ma bucur de zile libere lenevind in pat dimineata sau pe canapea la vreun film/yt/carte cand, am zile cand nu fac nimic in casa pentru ca nu am chef. Asta mai ales de cand mi-a crescut copilul si isi face si singura daca e ceva. Ma bucur de stat pe afara cu ea uitandu-ne la stele si vorbind discutii sau de una singura cand ea nu serveste prezenta mea. Ma bucur de lucrurile mici si care pot parea neinsemnate. Cateodata ma opresc cu masina in fata marii si stau asa fara sa fac nimic, doar privesc, fac ordine in ganduri, ma bucur de priveliste. Separ lucrurile, fac ce am de facut, dar nu caut de facut peste. Ma bucur de timpul liber facand ceva ce ma relaxeaza sau nefacand nimic. Si nu ma mai simt vinovata pentru asta.