Cele zece cărți ale scriitorului citite de mine până acum nu m-au dezamăgit, iar aceasta – Răzbunarea iertării – a fost pe măsura așteptărilor, adică excelentă. Cred că am avut norocul să nimeresc cele mai bune scrieri ale lui Eric-Emmanuel Schmitt, pentru că unele voci i-au criticat câteva nuvele, altele decât cele citite de mine. Răzbunarea iertării cuprinde patru nuvele, toate bine conturate, surprinzătoare, intens-emoționante, cu situații ieșite din comun.
Surorile Barbarin
Două surori gemene, identice ca înfățișare și total opuse ca temperament și atitudine. Lily este bună, veselă, generoasă. Moisette e posacă și invidioasă, și pentru că se simte eclipsată de sora ei, alege ca toată viața să și-o trăiască făcându-i rău surorii ei în toate modurile și pe toate căile posibile. Evident, pe ascuns, cu șiretenie și perfidie. Ajung amândouă la venerabila vârstă de peste 90 de ani și nici acum animozitățile nu sunt potolite. Una dintre ele o va elimina din această viață pe cealaltă. Dar care, pe cine?
Domnișoara Butterfly
Bunătatea, iubirea și sacrificiul sunt toate întrupate în Mandine, o păsoriță frumoasă, dar săracă și naivă. După ce sofisticatul adolescent William Golden o lasă însărcinată într-o vacanță de vară, soarta celor doi va fi pecetluită de James, copilul lor. O poveste tristă, emoționantă, în care mai întâi se sacrifică Mandine pentru a salva viața tânărului James, pentru ca mai târziu să se sacrifice William pentru a-i salva onoarea. Două destine total opuse, legate de al treilea destin care îi va conduce la sacrificiul suprem.
Răzbunarea iertării
Îți trebuie nervi de oțel ca să îl întâlnești pe violatorul și criminalul fiicei tale. Și nu doar o dată, ci săptămânal, prin vizite repetate la penitenciar. Scopul? Vrei să înțelegi ce este în mintea și în sufletul unui om care a comis 15 crime și pare a nu avea nicio remușcare. Elise, vizitându-l pe odiosul Sam Louis și conversând cu el în diverse moduri și pe diverse tonuri, îi aplică practic un fel de tortură psihică. Îi crează o dependență de aceste vizite, îl iartă și îl umanizează. Apoi îl părăsește. Replica de final e genială: ”să îl ajut să se integreze în umanitate…E tot ce îi puteam face mai rău. Acum, că a redevenit om… Bun venit în iad!”
Desenează-mi un avion
Cea mai duioasă nuvelă din cele patru. Cum altfel decât duioasă ar putea fi prietenia dintre o fetiță de 8 ani, Daphne, și un bătrân de 92 de ani, Werner? Aparent, Werner o învață pe Daphne o sumedenie de lucruri. Doar aparent, pentru că fetița chiar dacă are naivitatea celor 8 ani, deține intuiția și inteligența copilului modern frumos educat. Așa încât Daphne îl va marca în multe feluri pe bătrânul Werner și îl va face fericit în ultimele zile de viață. O poveste frumoasă, interesantă, în care îl întâlnim într-o situație inedită și pe Antoine de Saint-Exupery, autorul romanului Micul prinț.
