Războiul nu are chip de femeie, Svetlana Alexievici

Războiul nu are chip de femeieRăzboiul nu are chip de femeie este un roman răvășitor, emoționant, care împletește într-un mod amețitor duioșia și cruzimea. E greu să descriu o carte care conține atâtea descrieri, mărturii ale femeilor care au luptat în Al Doilea Război Mondial. Mărturisesc, e greu și de citit. Pentru că e un roman dureros, sufletul cititorului este sfâșiat cu fiecare pagină.

”Al Doilea Război Mondial nu va ajunge niciodată să-şi dezvăluie întreaga grozăvie. În spatele faptelor de arme, al atrocităţilor şi al crimelor monstruoase comise împotriva civililor se ascunde o altă realitate. Aceea a miilor de femei sovietice trimise pe front împotriva inamicului nazist. Svetlana Aleksievici şi-a dedicat şapte ani din viaţă colectării mărturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul acela erau abia ieşite din copilărie. După primele sentimente de euforie, asistăm la o schimbare radicală de ton, pe măsură ce ajungem la încercarea fatală a luptei, însoţită de partea sa de întrebări şi de suferinţă. Abandonând tăcerea în care şi-au găsit refugiul, aceste femei îndrăznesc, în sfârşit, să prezinte războiul aşa cum l-au trăit.” — Vladimir Voinovici

Războiul nu are chip de femeie poate impresiona și pe cel mai insensibil cititor, este un roman tulburător. De fapt, aș putea spune că, în formă brută, nici n-am citit literatură ci un fel de istorie povestită. Pentru că nu este rodul unei imaginații și a unui talent scriitoricesc, ci este cruda realitate trăită de supraviețuitorii care au fost în stare să vorbească despre ororile îndurate.

Războiul nu are chip de femeie accentuează trăirile, lăsând în planul al doilea evenimentele. Pentru că despre evenimente s-a scris mult, și mai ales din perspectiva bărbaților, că doar ei sunt eroii, nu-i așa?

 “Știți cu ce gând am trăit, toți, pe front? Spuneam: «Ehei, băieți, numai să apucăm noi ziua Victoriei! După război, toți au să fie fericiți, iar viața – nemaipomenită! După câte au suferit, oamenii n-au cum să nu se iubească unul pe altul… Să nu le fie milă unul de altul. Or să fie complet schimbați». Nu ne îndoiam de asta. Nici o clipă.
Dar oamenii se urăsc în continuare până în ziua de azi. Se omoară iarăşi. Asta mi-e cel mai greu de înțeles… Și cine? Noi… Tot noi…”

Dupa ce citești această carte, trebuie să iei o pauză, nu mai poți citi altceva. Fiecare pagină vine cu un nod în gât. O lectură memorabilă, șocantă, dureroasă, adevarată. O altă față a razboiului. Citești o carte ca asta și începi să apreciezi cu adevărat viața pe care o ai acum… pace, liniște, siguranță.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.