Podul de lut este povestea impresionantă a cinci frați orfani, la vârsta adolescenței, care se cresc unul pe celălalt după reguli de ei stabilite. Și-au pierdut mama și au fost părăsiți de tată. Casa lor e haotică – cum altfel ar putea fi o casă locuită de cinci băieți? Dar, în același timp, reprezintă căminul, acel cămin la care tânjește orice copil. Un cămin bine strunit de Mattew, cel mai mare dintre ei, un cămin în care frații se ceartă și se împacă, se maturizează, se protejează unii pe alții și se iubesc necondiționat.
Frații Dunbar sunt uneori contestați, dar de cele mai multe ori respectați de membrii modestei comunități aflate la periferia orașului Sidney, unde cei mici merg la școală, iar cei mari muncesc pentru a avea ce mânca. Lipsiți de părinți, ei sunt mai uniți decât multe alte familii ”complete”, iar viața îi obligă să trăiască prematur în lumea adulților.
Frații Dunbar duc împreună o imensă durere și o imensă frustrare. Durerea de a-și fi pierdut mama, bolnavă mulți ani de cancer. Și frustrarea de a fi fost părăsiți, în mod inexplicabil și misterios de tatăl lor, incapabil să gestioneze pierderea soției. Ei sunt bântuiți de amintiri superbe de când le trăia mama și de o nemărginită furie pentru tatăl care i-a părăsit în cele mai grele momente.
Tatăl apare. În mod neașteptat, ca să le tulbure iar viața. Tensiunea crește, chiar dacă e doar o scurtă vizită. Furia lor e nemărginită și aproape violentă. Tatăl le cere ajutor să construiască un pod care să-i înlesnească accesul la o locuința bântuită de toanele naturii. Dintre cei cinci frați, doar Cley acceptă. Fiind cel mai inteligent și mai subtil dintre frați, pentru Cley acest pod de lut înseamnă mai ales o punte între ei și tatăl lor, o reîntregire a familiei, dacă nu în plan fizic, măcar în plan sufletesc.
Podul de lut este legătura dintre trecutul familiei și viitorul ei, este împăcarea mult-dorită și-atât de mult întârziată, este iertarea greșelilor știute și neștiute.
Un roman marcat de durere și de optimism în egală măsură, profund uman, care atinge unele dintre cele mai sensibile corzi ale sufletului. Mi-a plăcut să-l citesc, m-a impresionat, chiar dacă stilul abordat de Zusak aici este mult diferit de cel din romanul ”Hoțul de cărți” care i-a adus celebritatea.
