Casa somnului, Jonathan Coe
Înainte de a-mi spune impresiile despre acest roman, îl voi cita pe Radu Paraschivescu din scurta lui prezentare afișată pe coperta IV a romanului Casa somnului: ”O universitate se transformă peste ani într-o clinică pentru insomniaci, ai cărei pacienți sau medici sunt studenții de odinioară. Locul se numește Ashdown.[…] Între zidurile sale trăiesc, în trecut și în prezent deopotrivă, Gregory Dudden, medicinistul riguros și vag dement care consideră somnul o boală ce ronțăie o treime din viața fiecăruia; narcoleptica Sarah Tudor, o ființă fragilă, dilematică, incapabilă să distingă între vis și realitate; Robert Madison, prietenul sfâșiat de iubiri nerostite și de drame identitare care-l trimit în cele din urmă pe masa de operație a unui chirurg specializat în schimbările de sex; în fine, Terry Worth, cinefilul împătimit și insomniac. Așa arată cvartetul pe care își sprijină Coe întreaga construcție.”... Continuarea ->
Sunt abonată la Netflix și, în general, îmi plac filmele și serialele difuzate de această rețea. Iar când petrec ceva timp vizionând filme am o singură pretenție: să rămân cu ceva în urma vizionării. Mai puțin mă interesează notorietatea actorilor sau a regizorului. Am văzut filme excelente cu actori obscuri și filme de Oscar care m-au călcat pe nervi. Toate astea, evident, după gusturile și așteptările mele – că nu-s vreo somitate în critică cinematografică.... 
Romanul Insomnia este un thriller SF, dar și o distopie scrisă de Charlie Huston, un tânăr scriitor american. Huston este printre puținii care au reușit performanța de a vinde drepturile de ecranizare ale primului său roman înainte ca acesta să fie publicat.... 
Exploatându-mi latura masochistă, m-am încăpăţânat să mai citesc încă o carte de Haruki Murakami, după “
Haruki Murakami se bucură de un succes extraordinar, nu doar în Japonia, ci în întreaga lume. Încep cu această frază pozitivă pentru a le scuza, cumva, pe cele negative ce vor urma. Pentru că Murakami este un scriitor apreciat şi lăudat, mă simt vinovată pentru că m-a dezamăgit cu acest roman. M-au încercat chiar complexe de inferioritate, oare nu-s destul de destupată ca să-l înţeleg şi sa-l apreciez? Totuşi, acest roman nu-i scris de Schopenhauer! Mi-am revenit din nefericitele şi dăunătoarele complexe când am citit o altă recenzie*. Chiar m-am bucurat, răsuflând uşurată.... 
Nici nu știu ce să zic despre această carte. Ori eu am devenit prea pretențioasă, prea selectivă – de la atâtea romane citite, ori am devenit insensibilă la dulcegăriile din unele romane de dragoste scrise în ultimii ani. Descătușarea este al cincilea roman (și ultimul) din seria Crossfire. Pe primele patru nu le-am citit, pentru că numai pe acesta l-am primit. N-am pierdut nimic și, oricum, dacă l-aș fi citit pe primul sigur nu mai ajungeam la al cincilea.... 
O carte de vacanţă pe care, citind-o, creierul ţi se relaxează. Scrisă iscusit, abordează tema familiei reuşite. In Privilegiaţii povestea celor patru Morey începe cu nunta părinţilor – Cynthia şi Adam – şi continuă cu drumul lor spre maturitate. Un drum lin, lipsit de obstacole sau lipsuri. Amândoi frumoşi, deştepţi, bogaţi. Cu profesii interesante şi posibilităţi nelimitate de a-şi spori averea, pe alocuri în mod ilicit.... 
Sau cum să-ţi iroseşti viaţa cu încăpăţânare… Dino Buzzati se numără printre clasicii literaturii moderne şi când am aflat asta din prefaţă, brusc m-am simţit datoare să-mi placă romanul lui. Dar nu prea m-a încântat! Deşertul tătarilor se citeşte uşor, iar la final rămâi cu două mesaje clare: primul – cum să-ţi iroseşti viaţa de-aiurea, cu bună ştiinţă. Şi al doilea – foarte mult frig în cartea asta. Atât de mult, că îngheţam sub plapumă, citind-o.... 
