Gânduri

Valul schimbării

Lăsaţi-vă purtaţi de valul schimbării!

schimbare2 Aveam o maşină cam veche, un Renault care a trecut prin multe peripeţii la viaţa lui. A fost maşină corporatistă (de-aia o iubeam aşa mult), apoi maşina mea personală care se potrivea perfect modului în care eu şofez (lent, bineînţeles).
Apoi, la un moment dat, am hotărât să o înlocuim cu o alta nouă, mai performantă. E drept că începuse să mă deranjeze lipsa aerului condiţionat în zilele toride, sau faptul că avea un consum dublu de carburant. Eram mulţumită cu ea.... Continuarea ->

Femeie invizibilă

femeie invizibila1 Mi-am cumpărat o rochie. Încă una. Nu din lipsă, nu din nevoie. Ci din convingerea că rochia asta va fi ACEEA. Cea specială, magică, unică, ce mă va ajuta să devin vizibilă. Înconjurată de ţesătura diafană şi foşnitoare, mă voi putea defini pe mine din nou, ca atunci, cândva demult, ca femeie…vizibilă. Nu ştiu cum, nu ştiu când, vocea mea nu s-a mai auzit, gesturile mele nu s-au mai văzut şi fiinţa mea nu a mai putut fi definită. Trecător invizibil pe lângă ceilalţi. Nici măcar prin ceilalţi…ci aşa, nălucire distantă şi distanţată, la doar o aruncătură de braţ de semenii mei care nu mă aud….Rochia fluidă mă leagă din nou de speranţă.... Continuarea ->

Unghiile mele roşii

unghiile De multă vreme, purtată de noile tendinţe la modă, m-am aliniat şi eu, în calitate de beneficiar, noii tehnologii de unghii cu gel. Ani de zile am purtat cu mândrie nedisimulată podoaba sângerie a terminaţiilor mâinilor, unghii lucioase care îmi colorau zilele şi degetele. Întâi, am refuzat această tehnică, principiul meu de “autenticitate“ a avut de suferit în ziua în care stilista m-a convins să-mi acopăr unghiile rozalii-copilăreşti, cu gelul roşu aprins, atât de departe de inocenţa copilăriei! Uau! Rezultatul m-a fascinat, prin calitate şi…senzualitate. S-a ascuns adânc în mine nevoia de a fi EU, cea cu unghii boante, fiind lovită puternic de luciul irezistibil al reflexelor moderne.... Continuarea ->

Temă de reflectat…

timp1Sau timp de reflectat…
Uneori suntem prea nerăbdători să trecem timpul dintr-o săritură, fără să înţelegem că valoarea lui este dată tocmai de scurgerea lentă a limbilor ceasornicului.
Ne grăbim să ne trezim, ne grăbim să mâncăm, ne grăbim să iubim…şi uităm să FIM.... Continuarea ->

Dans sincron sau…

dans sincronsingurătate în doi ?
Suntem eminamente ființe sociale, născute singure dar definite prin prisma contactelor sociale pe care le realizăm. Și toată valoarea noastră este dat de calitatea cu care reușim să creăm și să menținem relații.
Încă de la primele pași, facem tot ce ne stă în putință (sau în energia vocală) să atragem atenția celor din jur și numai așa învățăm că suntem parte componentă dintr-un complex de joc.... Continuarea ->

Intoxicaţie socială

intoxicatie-sociala1Crăciunul e minunat, toate sărbătorile sunt faine. Însă abia aştept un 10-15 ianuarie, să se termine cu aceasta intoxicaţie socială, cu potopul ăsta de gingăluri, reclame stupide, moşi crăciuni, tichii roşii, fundiţe, globuleţe, crenguţe, pomişori, fulgişori, pupicei şi urări comerciale. Mă tem că fac urticarie!…Mi-e groază şi de asta; mai nou şi medicamentele îţi urează diverse chestii bune – am văzut într-un clip publicitar.... Continuarea ->

Iubirea, între agonie şi extaz

iubire extazFiecare dintre noi am experimentat perioade de maxim extaz, când existăm numai pentru celălalt, când lumea întreagă se restrânge la o singură persoană, când respiraţia încetează odată cu separarea la mai mult de 1 metru faţă de persoana iubită.
Senzaţie de abis infinit, măsurată în sus, când trupul devine imponderabil şi ştii că oricând ai vrea, poţi zbura în înaltul cerului, numai acolo iubirea ta imensă ar putea avea loc.... Continuarea ->