Cărți

Febra oaselor, de Val McDermid

Febra oaselor – un roman cu 590 de pagini trepidante şi captivante. Citesc pe coperta a IV-a despre autoarea acestui roman: “McDermid este o scriitoare de prima mână, aflata la apogeul carierei, aşa cum o dovedeşte cu prisosinţă în Febra oaselor” (The Express)... Continuarea ->

Cartea neagră, de Orhan Pamuk

Subtitlu: greu de citit…

untitledCartea neagră la fel de bine se putea numi “Cartea grea”. Nu numai că are 600 de pagini, dar ele sunt şi foarte greu de citit. O amestecătură de trecut cu prezent, de realitate cu ficţiune, de gânduri bolnave şi gânduri sănătoase ale singurului personaj activ – Galip. Omul ăsta bate câmpii şi la propriu şi la figurat într-un Istanbul întunecat şi asediat de zăpadă. Orhan Pamuk este lăudat ca fiind un scriitor de excepţie, ba chiar laureat al premiului Nobel pentru literatură în 2006. Ok, cunoscătorii ştiu mai bine, dar mie nu mi-a plăcut cum scrie. Are fraze lungi de câte 5-6 rânduri, iar în aceeaşi frază te plimbă de la istoria Turciei la fulgii de zăpadă şi cămaşa de noapte a Ruyei. Cine e Ruya? O nevastă care-şi părăseşte soţul scriindu-i un bilet cu 19 cuvinte. Multe, foarte multe! Şi astea neclare, ambigue. O carte plină de cuvinte care nu spun nimic. Adică nimic interesant.... Continuarea ->

Shantaram, de Gregory David Roberts

shantaram Mă simt binecuvântată că universul cărţilor mă plimbă prin lumi atât de diferite de a mea, atât de specifice şi de profund-vaste ale autorilor şi atât de fermecătoare prin cuvântul scris. După ce Khaled Hosseini mi-a arătat umbrele Afganistanului, după ce Isabel Allende m-a plimbat prin America Latină, iar Kenize Murad mi-a dezvăluit secretele sultanatului, iată că G.D. Roberts m-a adus în India. Cu câteva excepţii, acţiunea se petrece în Bombay – capitala comercială şi cel mai populat oraş al Indiei. Un Bombay ilustrat excelent şi fabulos de amănunţit, pe care cititorul îl percepe în final ca pe o bombă cu ceas.... Continuarea ->

Femei, de Charles Bukowski

Femei – carte pe placul barbatilor

untitledBărbaţilor le-ar plăcea la nebunie cartea asta a lui Bukowski. Practic, este transpunerea literară a unei reviste Playboy – în sensul cel mai bun. Nici femeilor nu le-ar displăcea să citească amănunte picante despre cum sunt ele văzute, apreciate, alese, iubite şi apoi părăsite. Căci despre toate astea povesteşte Bukowski în romanul sau Femei.... Continuarea ->

Istoria calviţiei mele, de Arnon Grunberg

istoria calvitieiPe cartea asta am dat banii degeaba, punându-mi mari speranţe în savoarea ei, după ce am citit recenzii laudative despre cât de minunată e. Partea cea mai interesantă a cărţii am aflat-o înainte s-o cumpăr, dar am insistat cu cheltuiala. Şi anume: autorul (Arnon Grunberg) – deja cunoscut pentru mai multe scrieri, a pubicat-o iniţial sub pseudonim (Marek van der Jagt). Cartea a primit premiul pentru cel mai bun debut. După un an s-a aflat adevăratul nume al autorului, iar Arnon Grunberg mai fusese o dată premiat pentru “cel mai bun debut” cand a publicat prima carte cu numele real. Distractiv este că un critic literar a afirmat despre Marek van der Jagt că “e mai bun decât Grunberg“! Şi uite-aşa, din laudă în laudă, se vând cărţile proaste. Sau, ca să fiu diplomată, cărţile banale…... Continuarea ->

Casa spiritelor, de Isabel Allende

casa spiritelorPe 8 ianuarie 1981, pe când mă aflam în Venezuela, am primit un telefon care mă anunţa că bunicul meu iubit era pe moarte. Am început să-i scriu o scrisoare, iar acea scrisoare s-a preschimbat în primul meu roman, Casa spiritelor, apărut în 1982“, avea să declare Isabel Allende două decenii mai târziu. Astfel s-a născut saga familiei Trueba, o familie nebună, cu nebunia obişnuită fiecărei familii – dacă ai răbdarea să scormoneşti în fiecare.... Continuarea ->

Onorată instanţă, de John Banville

Subtitlu: o aiureala…

onorata instantaN-am citit niciodată până acum un roman al carui erou principal să fie atât de păcătos. Un păcătos care-şi etalează toate defectele, în toată splendoarea lor. Şi sunt atât de multe, de mă-ntreb dacă are vreo calitate şi cum de l-a suportat universul până acum. Nu, nu e nici măcar un demon autentic, un diavol de speriat. Doar un mic găinar care toată viaţa a exploatat slăbiciunile celor din jur, făcându-i pulbere pe toţi, un nesimţit încrezut.... Continuarea ->

Cântarea asasinului, de M.G.Vassanji

cantarea asasinului O spun de la început: Cântarea asasinului nu-i o carte de vacanţă, pe care s-o răsfoieşti între un cocktail şi-o baie-n mare. Este cartea pe care ai citi-o în fotoliu, în zile noroase, când suntem predispuşi la reflecţii şi interiorizare. O carte “plină”, încărcată de spiritualitate şi de mirajul altor lumi, la distanţă de noi în timp şi spaţiu.... Continuarea ->

Încă o zi, de Mitch Albom

inca o zi Va suna morbid ce voi spune acum, dar poate ne trezim din iluzia de nemuritori în care ne relaxăm cu inconştientă. Nu acceptăm moartea, nu ne place gândul la ea, chiar fugim superstiţios de acest subiect. Ştim că există, dar este ceva ce li se întâmplă altora, nicidecum nouă. Şi amânăm manifestările noastre, cele mai intime şi mai frumoase, spre un viitor incert. Amânarea aduce la braţ cu ea şi regretele. Că n-am spus, că n-am făcut, că n-am simţit, că n-am gândit “atunci” şi, ca nişte veritabili restanţieri, ne mai dorim Încă o Zi!
Încă o zi până la plata taxelor, a ratelor, încă o zi până la examen, încă o zi de concediu, încă o zi cu cei dragi.... Continuarea ->