Casa somnului, Jonathan Coe
Înainte de a-mi spune impresiile despre acest roman, îl voi cita pe Radu Paraschivescu din scurta lui prezentare afișată pe coperta IV a romanului Casa somnului: ”O universitate se transformă peste ani într-o clinică pentru insomniaci, ai cărei pacienți sau medici sunt studenții de odinioară. Locul se numește Ashdown.[…] Între zidurile sale trăiesc, în trecut și în prezent deopotrivă, Gregory Dudden, medicinistul riguros și vag dement care consideră somnul o boală ce ronțăie o treime din viața fiecăruia; narcoleptica Sarah Tudor, o ființă fragilă, dilematică, incapabilă să distingă între vis și realitate; Robert Madison, prietenul sfâșiat de iubiri nerostite și de drame identitare care-l trimit în cele din urmă pe masa de operație a unui chirurg specializat în schimbările de sex; în fine, Terry Worth, cinefilul împătimit și insomniac. Așa arată cvartetul pe care își sprijină Coe întreaga construcție.”... Continuarea ->
Abia am terminat de vizionat cele 6 episoade ale serialului Years and years (Ani și ani) și nu-mi vine să cred ce spectacol extraordinar tocmai am văzut. Producția HBO nu este doar un film excelent, ci mai ales este un mesaj foarte serios și un avertisment despre ceea ce ne așteaptă în viitorul foarte apropiat. Un viitor incredibil de credibil al acestei lumi devorată de o propagandă inumană.... 
Regele, înțeleptul și bufonul sau “marele turnir al religiilor” cum este subtitlul cărţii. Titlul pare de poveste, dar nu este decât o metaforă. Conţinutul este interesant, pe ici-pe colo cu accente vesele şi mai frecvent cu informaţii utile.... 
După “Prizonierii timpului” n-aveam prea mari aşteptări de la acest roman. Poate tocmai din acest motiv m-a surprins plăcut. Mi s-a părut mult mai bun decât primul.... 
Dificil să scriu despre acest roman. Mi-a plăcut mult, da, dar nu l-am citit cu ușurință. Tot ce se întâmplă în povestea cărții mi s-a părut răvășitor, apăsător, intimidant. O filozofie politică îmbinată minunat cu iubire, multă iubire.... 
Onoare – încă un roman despre condiția femeii musulmane, oriunde ar trăi ea pe mapamond. Pentru că, nu-i așa?, religia nu are granițe. Și dacă ea determină mentalități și destine, nu contează că femeia musulmană trăiește la Londra sau într-un obscur sat kurd.... 
După romanele Tatianei Țîbuleac în care acțiunea se axează pe relația copil-mamă, am ajuns la Fiul cel bun – roman autobiografic al lui Pascal Bruckner, în care relația fiu-tată este un cumul de conflicte izbucnite de-a lungul a peste 60 de ani și nicicând aplanate. Autorul mi-e tare drag și nici acum, citind al cincilea roman al lui, nu m-a dezamăgit.... 
La numai un an după apariția romanului 
Sunt abonată la Netflix și, în general, îmi plac filmele și serialele difuzate de această rețea. Iar când petrec ceva timp vizionând filme am o singură pretenție: să rămân cu ceva în urma vizionării. Mai puțin mă interesează notorietatea actorilor sau a regizorului. Am văzut filme excelente cu actori obscuri și filme de Oscar care m-au călcat pe nervi. Toate astea, evident, după gusturile și așteptările mele – că nu-s vreo somitate în critică cinematografică.... 
Un roman de actualitate, chiar dacă acțiunea lui este o împletire a două timpuri: 2009 și 1242. Și, contrar aparențelor, în 1242 găsim multe potriviri cu zilele noastre. Elif Shafak – scriitoare de origine turcă – ne încânta sufletul și mintea cu două povești diferite, dar legate între ele.... 