Pentru copilul meu

Pentru copilul meu, un OM plin de putere!

copii-adultiPentru noi, părinţii, vine o zi în care, miraţi şi în egală măsură speriaţi, privim la copilul nostru, transformat peste noapte în FEMEIE sau BĂRBAT. Şi acea zi ne debusolează, ne trimite în afara obişnuinţelor noastre afective, pentru că nu-i uşor să-ţi aranjezi din nou ţinuta şi vorba pentru a se potrivi cu noua fiinţă pe care o avem în faţă.... Continuarea ->

Onorată instanţă, de John Banville

Subtitlu: o aiureala…

onorata instantaN-am citit niciodată până acum un roman al carui erou principal să fie atât de păcătos. Un păcătos care-şi etalează toate defectele, în toată splendoarea lor. Şi sunt atât de multe, de mă-ntreb dacă are vreo calitate şi cum de l-a suportat universul până acum. Nu, nu e nici măcar un demon autentic, un diavol de speriat. Doar un mic găinar care toată viaţa a exploatat slăbiciunile celor din jur, făcându-i pulbere pe toţi, un nesimţit încrezut.... Continuarea ->

Implantul de fericire

fericire De acasă până la birou, nu am de parcurs mai mult de jumătate de kilometru. Proximitatea mării mi-a determinat paşii să parcurgă această distanţă pe jos, lucru rar înţeles de presiunea timpului unic direcţionat. Am lăsat maşina să se odihnească un timp în garajul sigur, pentru ca eu să profit de micile întâmplări care îmi ies, de neunde, în cale în fiecare zi. Frânturi de viaţă, frânturi de destine, din care mintea mea dornică să lucreze mereu poate scoate poveşti, lecţii, metafore . Astăzi, altă lecţie…
În curgerea lină pe străzile citadine, îmi plimb privirea peste clădirile noi sau vechi, peste spaţiile care te invită să le închiriezi, peste firmele care îşi laudă cât mai frumos afacerea: “birou de mediere“, “magazin alimentar“, “instalaţii electrice” …multiple faţete ale unui oraş în plină mişcare.
Număr până la birou 6 saloane de înfrumuseţare. O clinică dentară. Multe bănci. Două oficii poştale. Toate acestea îmi bucură mintea, în saltul către un viitor în care iată, banii nu uită să circule.... Continuarea ->

Cântarea asasinului, de M.G.Vassanji

cantarea asasinului O spun de la început: Cântarea asasinului nu-i o carte de vacanţă, pe care s-o răsfoieşti între un cocktail şi-o baie-n mare. Este cartea pe care ai citi-o în fotoliu, în zile noroase, când suntem predispuşi la reflecţii şi interiorizare. O carte “plină”, încărcată de spiritualitate şi de mirajul altor lumi, la distanţă de noi în timp şi spaţiu.... Continuarea ->

Încă o zi, de Mitch Albom

inca o zi Va suna morbid ce voi spune acum, dar poate ne trezim din iluzia de nemuritori în care ne relaxăm cu inconştientă. Nu acceptăm moartea, nu ne place gândul la ea, chiar fugim superstiţios de acest subiect. Ştim că există, dar este ceva ce li se întâmplă altora, nicidecum nouă. Şi amânăm manifestările noastre, cele mai intime şi mai frumoase, spre un viitor incert. Amânarea aduce la braţ cu ea şi regretele. Că n-am spus, că n-am făcut, că n-am simţit, că n-am gândit “atunci” şi, ca nişte veritabili restanţieri, ne mai dorim Încă o Zi!
Încă o zi până la plata taxelor, a ratelor, încă o zi până la examen, încă o zi de concediu, încă o zi cu cei dragi.... Continuarea ->

Cel care mă aşteaptă, de Parinoush Saniee

cel care ma asteapta Am mai citit câteva cărţi cu aceeaşi tematică – condiţia femeii în cultura islamică. spre deosebire de Cel care mă aşteaptă, toate celelalte aveau caracter autobiografic.
Parinoush Saniee nu-şi povesteşte propria experienţă, ci, mai important, în virtutea profesiei de sociolog, se bazează pe statistici reale din Iran.
…nu doream să îmi prezint munca drept un şir statistic, …Aşa am ajuns să îmi pun cercetarea într-o formă ficţionalizată şi să aleg un simbol pentru fiecare factor de schimbare.” – afirmă ea într-un interviu [sursa:bookmag.eu]... Continuarea ->