Sub luna de șofran, Nicole C. Vosseler

șofranÎntre Orient și Occident, sub luna de șofran, Vosseler ne încântă cu o minunată epopee de familie, de la jumătatea secolului al XIX-lea. Acest roman de aventură epică despre un capitol puțin cunoscut al istoriei coloniale britanice împletește viața reală și călătoriile exploratorului Richard Francis Burton cu povestea fictivă a tinerei Maya Greenwood.... Continuarea ->

Viața secretă a lui William Shakespeare, Jude Morgan

viața secretaViața secretă a lui William Shakespeare este o poveste. Minunat scrisă, cu un titlu incitant ce stârnește curiozitatea, probabil minuțios documentată, dar rămâne într-o mare proporție o ficțiune. Cum poți ști azi secretele lui Shakespeare dacă nu se cunoaște prea bine nici viața lui reală? Și asta pentru că mărturiile epocii sunt fie inexistente, fie sporadice, sărace.... Continuarea ->

Castelul de sticlă, Jeannette Walls

castelulCititnd Castelul de sticlă  am crezut că e o altă poveste frumoasă, o ficțiune care te prinde, te fascinează. Da, lectura mi s-a părut fascinantă și m-a prins bine, doar că am fost șocată să aflu că este foarte reală, o realitate nebună în biografia autoarei. Jeannette Walls este o povestitoare grozavă, stilul ei narativ e autentic, simți în fiecare frază sinceritatea și franchețea, fără cosmetice literare.... Continuarea ->

O chestiune de viață și de moarte, Irvin Yalom&Marilyn Yalom

chestiuneCu romanul O chestiune de viață și de moarte am mers la sigur, pentru că mi-au plăcut mult primele patru cărți scrise de Yalom pe care le-am citit: Minciuni pe canapea, Mama și sensul vieții, Călăul dragostei și Privind soarele în față. Și da, romanul este răvășitor, excepțional scris și este despre viașă, iubire și pierdere. Nu despre pierderea iubirii, ci despre pierderea vieții.... Continuarea ->

Viața care i s-a dat, Ellen Marie Wiseman

viata careCitind Viața care i s-a dat, am fost uimită de bogata imaginație a autoarei. Da, știu, orice romancier trebuie să aibă imaginație, fără ea nu-i reușește nimic, deci nu mai e un romancier. Dar unele subiecte de roman sunt atât de surprinzătoare, încât nu pot să nu mă întreb cum de i-o fi venit așa o idee autorului? De data asta am aflat răspunsul dintr-un interviu în care Wiseman spune cum a apărut această poveste: „… ideea a început cu imaginea unei camere vechi ascunse în interiorul unui conac. Apoi mi-am imaginat o fetiță închisă la mansardă și oameni care ascund copii „mai puțin decât perfecți” într-un dormitor din spate”.... Continuarea ->

Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, Fredrik Backman

bunica mi-a zisPot spune că romanul Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău este unul sentimental, în cel mai bun sens al cuvântului. Pentru că nu puține au fost momentele în care am lăcrimat, emoționată de naturalețea, sensibilitatea și istețimea Elsei, fetița de ”aproape opt ani” care umple paginile acestui roman cu personalitatea ei.... Continuarea ->

Sexagenara și tânărul, Nora Iuga

sexagenara-si-tanarulCu acest mic roman-monolog am descoperit-o pe Nora Iuga despre care nu știam nimic. Mai întâi am aflat că Sexagenara și tânărul este un roman semi-autobiografic, ceea ce face lectura mult mai interesantă, ca să nu zic chiar picantă. Pentru că una e când cineva (autorul) îți spune o poveste imaginată cu talent și cu totul alta e când afli că autorul a trăit niște evenimente și le împărtășește.... Continuarea ->

Oameni anxioși, Fredrik Backman

Oameni anxioșiOameni anxioși este o nebunie de carte! :)  Da, cititorul trece de la o pagină la alta crezând inițial că este povestea unei spargeri bancare, apoi că e vorba despre o luare de ostatici, dar ajunge repede la niște sinucigași care se aruncă de pe un pod și în final nu este despre nimic din toate astea. Ci, despre noi, oamenii: despre caractere, rutine, iubiri, despre vorbe spuse prea mult sau nespuse deloc, despre sentimente și vieți ascunse în spatele unor comportamente bizare.... Continuarea ->

Jurnalul unei iubiri pierdute, Eric-Emmanuel Schmitt

jurnalul unei iubiriChiar dacă Jurnalul unei iubiri pierdute este a douăsprezecea carte pe care o citesc a acestui autor, mărturisesc că încă mă fascinează măiestria cu care E.E. Schmitt așterne cuvintele și frazele așa încât să emoționeze fiecare fibră a cititorului. Are el acest talent de a răscoli sentimente, trăiri, sensibilități.... Continuarea ->