Un blog pentru cei inteligenţi şi relaxaţi
Încă un roman despre condiția femeii musulmane, oriunde ar trăi ea pe mapamond. Pentru că, nu-i așa?, religia nu are granițe. Și dacă ea determină mentalități și destine, nu contează că femeia musulmană trăiește la Londra sau într-un obscur sat kurd.... Continuarea ->
După romanele Tatianei Țîbuleac în care acțiunea se axează pe relația copil-mamă, am ajuns la Fiul cel bun – roman autobiografic al lui Pascal Bruckner, în care relația fiu-tată este un cumul de conflicte izbucnite de-a lungul a peste 60 de ani și nicicând aplanate. Autorul mi-e tare drag și nici acum, citind al cincilea roman al lui, nu m-a dezamăgit.... Continuarea ->
La numai un an după apariția romanului Vara în care mama a avut ochii verzi, Tatiana Țîbuleac ne încântă cu o nouă poveste: Grădina de sticlă. Le-am citit în ordinea apariției și, mărturisesc, mi-a fost un pic teamă că al doilea roman va fi mai puțin emoționant decât primul. Dar nu!... Continuarea ->
Sunt abonată la Netflix și, în general, îmi plac filmele și serialele difuzate de această rețea. Iar când petrec ceva timp vizionând filme am o singură pretenție: să rămân cu ceva în urma vizionării. Mai puțin mă interesează notorietatea actorilor sau a regizorului. Am văzut filme excelente cu actori obscuri și filme de Oscar care m-au călcat pe nervi. Toate astea, evident, după gusturile și așteptările mele – că nu-s vreo somitate în critică cinematografică.... Continuarea ->
Un roman de actualitate, chiar dacă acțiunea lui este o împletire a două timpuri: 2009 și 1242. Și, contrar aparențelor, în 1242 găsim multe potriviri cu zilele noastre. Elif Shafak – scriitoare de origine turcă – ne încânta sufletul și mintea cu două povești diferite, dar legate între ele.... Continuarea ->
O carte grozavă, cu o alertă ritmică, personaje unice și perfect creionate. O scriitură îndrăzneață, dureros de brutal, înțepătoare pe alocuri, tandră în altele, mereu o combinație perfectă între ultimele două. Acum, la câteva zile după ce am terminat-o și lectura sa așezat bine în capul meu, după ce am coborât definitiv, am senzația că autorul ar fi putut continua cu succes câteva capitole. Vara în care mama avea ochii verzi este un român abrupt, colțuros, care te lasă fără suflare de la primele fraze.... Continuarea ->
Cu ceva timp în urmă am citit romanul Fabrica de spioni, cu un subiect ușor șocant: după război, rușii au inițiat un program de formare a spionilor în condiții de ”laborator”. Practic, persoane bine îndoctrinate politic, din mai multe categorii sociale și de diferite vârste, erau pregătite luni, chiar ani, să aibă un comportament 100% american – alură, engleza vorbită perfect, eventual cu accente zonale sau argotice, obiceiuri, preferințe și o mare capacitate de disimulare.... Continuarea ->
Negru de corb este un thriller psihologic distins cu premiul Duncan Lawrie pentru cel mai bun roman polițist, scris de câștigătoarea Premiului Diamond Dagger pentru întreaga carieră. Un roman cu mult suspans, mister și intrigi mărunte provocate de prejudecățile puternice ale unor oameni ce consideră izolarea ca fiind o mare virtute.... Continuarea ->
Povestea lui O a fost mulți ani un roman controversat și mult timp după publicarea lui în 1954 s-a aflat pe toate listele de cărți interzise. De ce? Pentru că este un roman erotic, iar erotismul este gen BDSM. Și cum de-a lungul timpului tiparele mentale s-au mai lărgit și frunțile încruntate s-au mai relaxat, azi este un roman obișnuit, apreciat de unii și ignorat de alții.... Continuarea ->
Cine a citit Alchimistul lui Paulo Coelho a aflat că transformarea plumbului în aur este, de fapt, o metaforă ce ţine, mai degrabă, de latura spirituală şi nicidecum de cea materială. Paulo Coelho ne-a învăţat că alchimia înseamnă transformarea spiritului de plumb într-un spirit de aur, prin evoluţie personală.... Continuarea ->
Pentru unii dintre noi ar putea fi toate trei, pentru alții, niciuna. Scăpați de corvoada orelor de educaţie fizică din şcoală, câți dintre noi fac din sport un “must have”? Puţini, foarte puţini! Câţiva ani o mai ducem cu “sportul” de discotecă unde bâţâiala haotică ne mişcă mai mult tricoul decât muşchii. Urmează “sportul” gospodăresc – o alergare frenetică între piaţă, grădiniţă, birou, spălatul geamurilor, întinsul rufelor şi salvarea pereţilor de carioca micuţului.... Continuarea ->