Un blog pentru cei inteligenţi şi relaxaţi
Începutul romanului promitea, dar pe parcus m-a pierdut. Cotloane întunecate îmi pare a fi un roman despre oameni proști înfățișați de Ruth Rendell ca fiind caractere interesante. Ei bine, nu-s decât proști.... Continuarea ->
Acolo unde cântă racii este un roman interesant, chiar foarte! Multă dramă, ceva aventuri, un strop de mister, multe investigații juridice în partea a doua a lui și… un final surprinzător, uluitor. Peste toate astea, este un roman dedicat singurătății. Singurătatea este personajul predominant. Iar personajul principal este Kya, Fata Mlaștinii – așa cum o numește comunitatea săracă din preajma ei.... Continuarea ->
Nu credeam că de la banala brutăreasă Sage Singer dintr-un banal orășel al Americii se poate ajunge la Auschwitz. Da, Jodi Picoult are acest talent, de a spune povești frumoase și triste – în același timp. Mi-amintesc câtă emoție mi-a provocat O viață de rezervă. În romanul Povestitorul, multe pagini de început nu prefigurau nicicum intriga acțiunii.... Continuarea ->
Parisul nu are sfârșit este o lucrare autobiografică fictivă a marelui romancier spaniol, Enrique Vila-Matas. Un mic roman ironic, auto-ironic, despre ironie ca subiect de conferință în lumea literară. Iar titlul este o parafrazare a lui Ernest Hemingway – scriitor pe care îl admira mult și cu care (în mod ironic, iar!) are convingerea că seamănă. Doar pentru că e gras și are barbă.... Continuarea ->
Te văd nu este doar un thriller psihologic foarte bine scris, dar abordează și un subiect fierbinte al acestor ani: vulnerabilitatea siguranței noastre, chiar dacăi trăim în orașe aglomerate și fragilitatea intimității noastre mijlocită de explozia tehnologiei IT și a rețelelor sociale. Chiar și atunci când consideri că ai o expunere discretă și te consideri o persoană lipsită de importanță în afara familiei, pentru o minte malefică e atât de simplu să-ți facă viața un calvar și să-ți decidă moartea, la un click distanță.... Continuarea ->
Iubirile croitoresei – titlul ales de traducător sau de editură este total nepotrivit pentru acest roman. Încep cu o critică, singura critică, pentru că vor urma multe laude. María Dueñas m-a captivat total cu povestea Sirei Quiroga care, da, este croitoreasă, dar aventura vieții ei este cu mult mai complexă decât enumerarea unor aventuri amoroase, așa cum ar sugera numele cărții.... Continuarea ->
Capătul veșniciei este și capătul acestui roman-fluviu, în 3 volume mari, grele și minunat scrise. Nici nu știu ce să apreciez mai mult: povestea unui secol agitat, realist expusă de un scriitor talentat sau stoicismul cu care am citit cele 3000 de pagini ale trilogiei. Pentru mine a fost o reală plăcere, dar și un tur de forță. Ce-i drept sunt cititorul căruia îi plac romanele mari, care ”nu se termină repede”. Important este să mă captiveze, să mă înec în poveste, să trăiesc un pic în ea.... Continuarea ->
Nucleul celui de-al doilea volum din Trilogia secolului este Al Doilea Război Mondial. Dar să nu credeți că este un roman despre război, sau nu numai despre el. Iarna lumii este povestea în care lumea a înghețat. De frică, de foame, de moarte. Este, de fapt, povestea dezordinii sociale a secolului trecut.... Continuarea ->
Trilogia Secolului este exact ce spune titlul. Trei romane superbe, scrise excelent de Ken Follett, care cuprind în paginile lor o frescă a civilizației umane de-a lungul secolului al XX-lea. Cele mai importante evenimente ale secolului, care au marcat mersul lumii așa cum o cunoaștem azi, sunt trăite de câteva familii din Anglia, Germania, Rusia și Statele Unite, de-a lungul a patru generații.... Continuarea ->
Am fost curioasă de ce cărțile lui Guillaume Musso se vând ca drojdia pe timp de pandemie și am ales acest roman, tot în urma unor recomandări de pe internet. Nici după ce l-am citit n-am înțeles succesul autorului. Nu m-a impresionat. Chiar deloc!... Continuarea ->
Scriu despre Breeders din mai multe motive. Mai întâi, pentru că este aproape necunoscut la noi, iar mie mi s-a părut un serial tare fain care merită vizionat. Un alt motiv ar fi că îmi pare un film autentic – ca scenariu, ca joc actoricesc, ca poveste. Nu în sensul de ”original”, ci în sensul de adevărat. Și, nu în ultimul rând, scriu despre el pentru că este relaxant și inteligent. Da, e o comedie, dar departe de genul la care se hăhăie stupid în fundal la fiecare replică.... Continuarea ->