Mi-am zis “fir-ar! Încă unul care zboară fără avion şi face minuni pe-ascuns”. Dar n-a fost chiar aşa, “birdman” este numai porecla cu care s-a pricopsit Riggen (actor) după ce-a jucat cu ani în urmă rolul cu acest nume. Filmul mi s-a părut foarte bun. Realist, dinamic, cu o acţiune năucitoare în care scenele filmului se amestecă cu scenele piesei de teatru (din film), iar actorii joacă roluri de actori. Pe alocuri se amestecă şi spectatorul e surprins…
Birdman este un film despre un teatru şi, mai ales, despre actorii acelui teatru. Este un film despre vanitatea de a fi celebru, spaima trecerii în anonimat, lupta orgoliilor din spatele scenei şi toate zbaterile atât de firesc-umane ale unor oameni obisnuiti cu celebritatea. Şi disperaţi să n-o piardă.
Riggen Thomson – un actor aflat pe panta descendentă a carierei, ar face orice pentru încă un pic de glorie. Îşi scapă viaţa de sub control într-un cocktail stresant de: pierderi financiare, certuri cu iubita, fiica şi actorii din teatru, mustrări de conştiinţă şi regrete – toate asezonate cu teama de critici nefavorabile.
În rolul lui Riggen joacă excelent Michael Keaton, iar pasiunea cu care-şi face rolul este atât de puternică, de parcă şi-ar juca propria poveste de viaţă. Ni se înfăţişează nu numai un Riggen care lupta pentru existenţă şi recunoaştere personală şi profesională, dar şi un Riggen cu contradicţii interioare, într-o continuă ceartă cu alter-ego-ul său – vocea conştiinţei care-l ceartă într-una. Şi, ca o picanterie – cam bizară – Riggen are refulări de telekinezie când, cu puterea minţii, mută lucruri din loc sau chiar levitează. Asta mi s-a părut ciudat dar şi haios într-un film cu aşa acţiune.
Şi o replică ce mi-a plăcut: ilustrează apetitul oamenilor pentru violenţă în defavoarea sensibilităţii: “Dă-le oamenilor ce-şi doresc: o desfătare apocaliptică! Oase rupte, explozii. Uită-te la ei, iubesc porcăriile astea, le place să vadă sânge, adrenalină, nu aiureli filozofice. Iar apoi vei străluci pe milioane de televizoare”
Cu 6 nominalizări la Oscar 2015, Birdman a reuşit să obţină statueta aurie pentru „cel mai bun film”. La aceasta se adaugă premiile pentru „cea mai bună imagine” şi „cel mai bun scenariu original”
Carcoteli/gafe [Sursă IMDB]:
Se afirmă de două ori în film că Teatrul Sf. James are capacitatea de 800 de locuri. În realitate, capacitatea sa este de aproximativ 1700 locuri.
Când prietena lui Riggan îi aduce ziarul şi îi spune să citească comentariile de la pagina 12, vedem o pagină cu anunţuri publicitare pe pagina din stânga, iar el citeşte comentariile pe pagină din dreapta. Paginile cu număr par sunt întotdeauna pe partea stângă a unei publicaţii. Comentariile sunt, de fapt, la pagina 13.
P.S. Spre final, omu’ tot zboară puţin peste oraş. Dar am înghiţit faza ca pe o metaforă, l-am iertat…