Onorată instanţă, de John Banville

Laura G. 25/05/2015 2 Comments

Subtitlu: o aiureala…

N-am citit niciodată până acum un roman al carui erou principal să fie atât de păcătos. Un păcătos care-şi etalează toate defectele, în toată splendoarea lor. Şi sunt atât de multe, de mă-ntreb dacă are vreo calitate şi cum de l-a suportat universul până acum. Nu, nu e nici măcar un demon autentic, un diavol de speriat. Doar un mic găinar care toată viaţa a exploatat slăbiciunile celor din jur, făcându-i pulbere pe toţi, un nesimţit încrezut.

Sub masca unor mărturisiri sumbre ale potlogăriilor lui culminate cu o crimă, îşi povesteşte bună parte din amărâta lui de viaţa în care n-a făcut nimic bun. Doar i-a încurcat pe alţii. Ba chiar s-a mai şi însurat şi s-a înmulţit.

Mărturisirile sunt adresate instanţei care l-a şi condamnat, iar ele se revarsă din închisoare, unde ce altceva i-a rămas de făcut decât să se vaite?

Frederick Montgomery pe numele lui, aristocratul falit face o explorare a propriei conştiinţe, din plictiseala, desigur. În jalnica lui detenţie nu i-a mai rămas decât să justifice “onoratei instanţe” toate nemerniciile înfăptuite cu relaxare, încercând pe ici-pe colo câte o scuză tardivă.

N-am înţeles de ce este prezentat cititorului acest roman cu acest personaj – un asasin “din iubire pentru artă”(Nemira). Pentru a-l compătimi? Dacă “din iubire pentru artă” omori lumea, e preferabil să urăşti arta.

John Banville este considerat cel mai original scriitor irlandez contemporan şi, recunosc, ideea acestui personaj este originală. Onorată instanţă face parte din trilogia Frames şi e considerată “versiunea modernă a romanului Crimă şi pedeapsă, transpusă în domeniul artei” (Nemira). Hmmm, exagerată comparaţia.

Părerea mea: dacă daţi de cartea asta, ocoliţi-o! Nu va pierdeţi vremea cu o aiureală…