Oameni anxioși, Fredrik Backman

Oameni anxioșiOameni anxioși este o nebunie de carte! 🙂  Da, cititorul trece de la o pagină la alta crezând inițial că este povestea unei spargeri bancare, apoi că e vorba despre o luare de ostatici, dar ajunge repede la niște sinucigași care se aruncă de pe un pod și în final nu este despre nimic din toate astea. Ci, despre noi, oamenii: despre caractere, rutine, iubiri, despre vorbe spuse prea mult sau nespuse deloc, despre sentimente și vieți ascunse în spatele unor comportamente bizare.

Iar Fredrik Backman este un deliciu! Având un stil literar ieșit din comun, umorul lui te mângâie și te doare în același timp.

”Această carte este dedicată vocilor din capul meu, cei mai bizari prieteni ai mei. Și neveste-mii, care locuiește cu noi.”la fraza asta mi-a iscat primul hohot de râs.

Ca și în romanul ”Un bărbat pe nume Ove”, Backman se dovedește a fi un foarte bun observator al sufletului, dincolo de aspectul exterior, sex, profesie sau poziție socială. În romanul de față, este observatorul a 9 suflete captive, aflate ocazional într-un apartament care nu-i al lor. Dar ce se întâmplă între cei 9 oameni reprezintă esența vieții sociale pe care o trăim noi toți.

„Suntem doar străini care trec unul pe lângă celălalt, iar anxietatea ta o atinge în treacăt pe a mea când fibrele hainelor noastre se încurcă și se descurcă preț de‑o clipă în aglomerația de pe un trotuar. Și nu știm niciodată cu adevărat ce facem unii cu alții, unii pentru alții, unii împotriva altora.”

 

„Cel mai scump lucru pe care îl poţi cumpăra, în cele mai aglomerate locuri din lume, e distanța.”

Oameni anxioși mai este și un roman despre generații, despre părinți și copii și despre cât de mult își schimbă viețile unii altora prin simpla lor existență.

„Căci ăsta e rolul părinţilor – să fie umeri. Umeri pe care copiii să se urce când sunt mici, ca să vadă lumea, umeri pe care să stea când sunt mari, ca să poată atinge norii, umeri pe care să se sprijine când paşii le şovăie sau se clatină sub lovituri. Se bazează pe noi şi asta e o responsabilitate uriaşă, pentru că ei încă n‑au înţeles că habar n‑avem de nimic.”

Un citat care mi-a plăcut mult și pare dedicat activiștilor care luptă pentru stratul de ozon:

”Planeta va supraviețui miliarde de ani și fără oameni. Nu ne ucidem decât pe noi înșine.”

Mi-am dorit să citesc Oameni anxioși, pentru că avea recomandări excelente. Am citit, mi-a plăcut mult și, la rândul meu, vi-l recomand și vouă. O lectură minunată.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.