Mistrețul cu colți de argint


Autor: Mona

Ca marea majoritate dintre noi, primul contact pe care l-am avut cu poezia, a fost pe la 3-4 ani, când mama îmi recita „cățeluș cu părul creț, fură rața din coteț” și „o fetiță cu fundiță, se ducea la grădiniță”.

În gimnaziu și în liceu, mi-am făcut temele cu sârguință, am învățat pe de rost comentarii literare, am caracterizat personaje, am învățat definiția și caracteristicile genului liric, urmărită de veșnica întrebare a profesorilor: ce vrea să spună poetul?

Până când, pe la vreo 17 ani, am aflat ce înseamnă cu adevărat poezia. Aveam acasă un pick-up bătrân și am primit cadou un disc. Mistrețul cu colți de argint. Așa cum aveam să aflu, de fapt să simt e mai corect, era o poezie absolut senzațională, interpretată magistral de Mihail Stan. Cam tot pe atunci, joia se difuza la radio, Cenaclul Flacăra și eram fascinată de poezia și vocea lui Adrian Păunescu, genial și inimitabil, recitând în crescendo pe fondul muzical al unei piesei. Tulburător, eu asta simțeam.

Dacă aș fi măcar o zi om mare, cu putere de decizie pe programa școlară, un prim lucru pe care l-aș face, ăsta ar fi. Aș trece în ilegalitate toate comentariile obligatorii puse pe seama eului liric. Că ce folos au dacă tu nu ai simțit poezia? Nu școala m-a învățat să iubesc poezia, nici măcar nu mi-a trezit dorința de a încerca să o descopăr, să o testez, să o experimentez. A fost … din întâmplare. Pentru că poezia este idee, stare, culoare, ritm, emoție,  imaginație,  viață, frumusețe și durere, în același timp. Terapie. Asta nu se poate învăța cu eseuri și comentarii lipsite de sens, vorbind despre trăirile altora.

Aș vrea să te rog să dai play, să închizi ochii și să asculți. Atât. Fă vid în capul tău, nu trebuie să îți placă, nu te pune nimeni să comentezi, nu trebuie nimic. Doar ascultă. Și dacă îți place, tocmai ai descoperit un univers nesfârșit de simțiri și trăiri, pentru că aceeași poezie, te poate atinge în nesfârșite feluri.

Imagine: Solandi & Stable Diffusion

44 Comments

  1. HM

    👏👏👏

    4
    Reply
    1. Mona

      @HM,
      ÎNțELeg că ț’-am făcuT o buCurie?
      🤩

      4
      3
  2. Laura G.

    Azi e cu emoție lirică. Să vă văd cât sunteți de sensibili.
    Sau are sunteți poeți? 🙂

    1
    2
    Reply
    1. Marius M

      Sau care

      3
      1
    2. notNaziGramar

      Care are care nare care e castigatoare

      2
      2
    3. Laura G.

      @Marius M,
      Așa, da, pune tu un ”c”, la mine s-au terminat.
      Știam eu că ești vigilent 🙂

      3
    4. Laura G.

      @Mariusee,
      Dă-i și lui @notNaziGramar un ”m” și o cratimă. Să fie pomana întreagă 🙂

      2
      1
    5. Mona

      @Laura G.,
      O adevărată revelație. Eu una, mă așteptam la 0 comentarii.

      1
      1
    6. Laura G.

      @Mona,
      N-ai să vezi așa ceva.
      Până și la cartea aia nerecomandată s-a cometat. Niște culți, ce mai…

      3
  3. Elena P

    Am ascultat-o pe toată. Foarte faina.
    Deși poezia nu a făcut și nici nu face parte din viata mea. Eu mai degrabă am avut o înclinație către muzica. În funcție de stare, ascult orice tip de muzica. Tot în funcție de stare, o dau la volum maxim sau nu.
    Din momentul în care ies din casa, bag căștile în urechi și plec.

    6
    Reply
    1. Mona

      @Elena,
      Tot o poezie și muzica!

      3
  4. Solandi

    Mi-a plăcut poezia asta. Tot aşa, în urma unei interpretări. Gelu Nițu.
    https://youtu.be/FDDbckNU2fs
    De la ea am rămas în minte cu sfâşietorul ultim şoptit Taci… Îl folosesc când aud lucruri ce nu-mi convin sub nicio formă şi nu aş vrea să se întâmple. Iar recent, îl folosea şi fiică-mea cea mare înainte de bac-ul la română. O întrebam – ,,ai vrea să-ţi pice X subiect?”, iar ea îmi zicea sau scria (depinde unde ne conversam): taci…

    În rest, nu sunt o mare devoratoare de poezie. Dar încă ţin minte versuri, strofe sau poezii întregi. De exemplu, El Zorab. Aveam o carte de poezii de George Coşbuc prin clasa a IV-a. Şi din toată cartea, doar poezia asta îmi atrăsese atenţia în mod special. Şi, cum mă chinuia şi talentul muzical în vremea aia, am pus-o pe un fel de muzică. Şi tot citind-o cântând aşa, am învăţa-o pe de rost. O mai ştiu şi cum. Parțial.
    Mă impresioneză și acum. https://ro.wikisource.org/wiki/El-Zorab

    2
    3
    Reply
    1. Mona

      @Solandi,
      Și eu rețin mai ușor chestii dacă le găsesc „cadența” potrivită. Și am mai constatat că îmi pot exprima ideile cursiv, tot așa, doar când le așez pe ritmul potrivit. Un exemplu simplu, un comentariu pe blog, îl scriu, îl șterg, îl rescriu și tot așa, până se așează singur pe ritmul lui și devine clar.

      Curios lucru, cum doar câteva versuri dintr-o anume poezie devin nemuritoare. Din El Zorab de exemplu, acel fragment:
      „Sunt, paşă, neam de beduin,
      Şi de la Bab-el-Mandeb vin” este foarte cunoscut, l-am auzit în diverse parodii și îl folosesc și eu destul de des, ca o replică haioasă.

      3
    2. HM

      Încă am volumul de poezie al lui Coșbuc primit drept răsplată pentru meritele deosebite și rezultatele așa și așa obținute în clasa a-IV-a. Are o copertă verde cu un chenar alb. Nu știu cum se face, dar alături de Minulescu, Coșbuc e poetul național care mișcă ceva-n mine. Am citit ceva poezii la viața mea, însă nu am învățat decât câteva.
      Noi vrem … articole!!!

      3
      2
  5. Marius M

    Nu-mi place, nu se pliaza pe lirismul meu. Mi se pare ca a scris-o unul cu teorii si conspiratii in freză,cine a mai vazut mistreti cu colti de argint? E din aceeasi specie cu unicornul roz si elfii, precis Doinas asta daca mai traia scria pe lovendal.ro sau era prin vreun grup care sustinea ca pamantul e plat si tunelurile dacice au fost facute cu laserul.
    ”ce zilnic își schimbă în scorburi ascunse
    copita și blana și ochiul sticlos ”, poftim! Mistretul are un fel de dresing in scorburi, unde-si schimba hainele si incaltamintea, plus ca are un ochi de sticla. Clar, extraterestru.
    Treziti-va!

    6
    2
    Reply
    1. Mona

      @Marius M,
      Știi vorba aia? Fiecare lup își are nașul?
      Sunt convinsă că devii liric în preajma … unei chei franceze? Sau poate a unei undițe? Arta îmbracă multe forme, iar mistrețul se poate transpune într-un crap de cinșpekile?

      3
      2
      1
    2. Marius M

      Fiecare lup isi are nașul? asta e o combinatie intre lupul isi schimba parul dar naravul ba si orice naș isi are nașul?Bag de seama ca va place ,, poezia” asta pentru ca sunteti o adepta a teoriei extraterestrilor antici, care au trait pe pamant inaintea noastra, poate atunci lupii erau botezati cu naș.

      4
    3. Marius M

      Misto faza cu inchis ochii si facut vid in cap, am citit acum la Anduta, apoi recitit mai atent tot ce ai scris. Deci eu trebuie doar sa inchid ochii…

      3
    4. Mona

      .. și când îi deschizi să vezi o tochitură aburindă pe masă! Tot poezie e și asta :)))

      3
      2
  6. Jack

    Una dintre cele mai frumoase poezii din literatura română. Și mai îmi place „Alexandru refuzând apa”.

    3
    Reply
    1. Mona

      @Jack,
      Hmmm! Devii un tip din ce în ce mai interesant :)))

      2
      1
  7. Paco

    Dacă e cineva care și-a adus cel mai important aport la formarea,, papagalului,, care sunt, a fost diriginta din ultimul liceu pe care l-am frecventat. (Rar, ce-i drept, la vremea respectivă școala era ultima mea prioritate).
    Profesoară de limba română și ceva miez în comisia de bacalaureat.
    Gramatica era mereu un 5 de trecere, în schimb la povestit aveam doar zece.
    ,,Sus în picioare, nu sta jos ca un măgar și explică ce a vrut autorul să transmită în comentariul predat de mine pe care bineînțeles nici nu te-ai sinchisit să îl citești,,.
    – Deci autorul…. Doamna dirigintă, pot să spun cu cuvintele mele?
    – Ziceți, domnul Trandafir.
    (Cinci minute mai târziu un zece în catalog, jumătate de clasă aplauda, jumătate în grevă).
    Tocilărimea ,,da noi am învățat, lepra asta a luat zece și a dat de trei ori săptămâna asta pe la școală,,.
    Ce a zis atunci diriginta mi-a rămas pe viață înregistrat pe unul dintre cei doi neuroni de care dispun.
    Citez: ,,Eu sunt aici să scot ce e mai bun din voi . Pe ăsta școala nu o să îl ajute niciodată în viață, că nu îi place. El e pe improvizație și măcaneală,,.
    Profesoara de algebră a jurat in fața întregii clase, că eu nu o să intru în exmanul de bacalaureat. Era moldoveancă și avea accentul ăla dulce. Și să mai animez atmosfera tensiontă.din timpul orelor de algebră (dracu’ o înțelegea ce tot scrie pe tablă) o imităm în timp ,,ci iexplica ix patrat la a șinșea uori șasă,,.
    Diriginta i-a demonstrat contrariul, pentru că m-a iubit ca pe fi-su.
    Dumnezeu să o odihnească, am auzit că s-a dus.

    4
    5
    2
    Reply
    1. Mona

      @Paco,
      Una dintre cele mai frumoase meserii. Profesor, învățător, educator. Recent îmi povestea o colegă despre învățătoarea fiului ei, acum elev de gimnaziu. Îi scotea aproape săptămânal în vizite la muzee, librării, teatru, mergeau la toate lansările de carte pentru copii, trecând nemuritoare și rece, peste revolta surdă a părinților. Matematică! mai facem și noi matematică? Că uite B-ul a terminat și culegerea x. Rezultatul? Vizitele la librărie sunt un firesc necesar pentru copilul ei. Omul sfințește locul. Iar tu ești cel mai mare poet când Doamna ta apare prin preajmă? Este?

      4
      1
    2. Paco

      @Mona, dacă tot ai pomenit de învățători.
      În clasa a cincea, am jucat personaj principal într-o piesă pe scena Teatrului Național din Timișoara.( Am găsit pozele in casa părinților ultima dată când am fost în Ro).
      A fost ceva care s-a memorat în folderul ăla din creier,, cele mai zece fascinante lucruri din viața unui om,,.
      Când s-a deschis cortina aia vișinie și am văzut toată sala plină….
      ,,Eu o să mă fac actor,,.
      Nu a fost să fie.
      ,,Sunt vagabontul vietii mele,
      Ca intr-un film cu Raj Kapur
      Maturator de praf de stele
      Si cusurgiu fara cusur…
      Iar cand adorm spre dimineata
      Imi reprosez de la inceput
      Ca n-am luat totul de viata
      Si nu i-am dat cat as fi vrut…,,

      Inuman cât s-a zbătut învățătoarea la vremea respectivă să ducă o mână de copiluți pe scena Teatrului Național.

      1
      3
  8. Anduța

    Eu zic „poezie” și automat îmi vin în minte numeroasele ocazii în care a trebuit să recit poezii. La serbări la grădiniță sau la școală. Nu-s fiartă pe poezie, da’-mi place să citesc versuri. Pe unele le și rețin sau simt să concluzionez ceva, să trag o învățătură, o morală, o din astea.
    La „Mistrețul cu colți de argint” tre’ să recunosc că m-a enervat oleacă prințul cela de „îndrăgea vânătoarea”. Așa că morala e evidentă: cine vânătoarea îndrăgește / să nu se mire de-o mierlește.
    Glumesc, îmi place poezia. Deocamdată doar am citit-o, că mi-e mai ușor așa. Hai că o să încerc și faza cu închisul ochilor și făcut vid în cap! 😀

    2
    2
    Reply
    1. Mona

      @Anduța,
      Să închizi ochii e mai ușor, cu vidul în cap e mult mai greu, cel puțin eu asta pățesc. Poate de aceea îmi și place exercițiul acesta, să ascult o poezie, îmi mai domolesc gândurile crețe. Nu o fac constant, nu sunt nici eu o devoratoare de poezie, doar că în felul acesta am ajuns eu să o iubesc.

      1
      1
  9. Blanche

    Eu am fost și sunt, mai degrabă, o iubitoare de proză decât de poezie. Dar au fost și poezii care mi-au ajuns la corazon. Nu pot neam să recitesc El-Zorab (de care amintea Solandi mai sus) sau Toți Doamne și toți trei fără să izbucnesc în plâns. Dintre poeți, îl prefer însă pe Nichita Stănescu.
    Și pentru că sunt o bocitoare fără măsură, când am primit subiectele la bac la română și am văzut Noapte de decemvrie, m-am pus pe plâns. Îmi curgeau lacrimile pe sub ochelari în șuvoaie. Eu citisem tot ciclul Hallipa al Hortensiei, 4-5 cărți de Preda inclusiv romanul autobiografic etc. Eram pregătită să dau tot ce e mai bun din mine, dar la Macedonski m-am blocat. Am scos totuși un 9.35.
    Am ascultat poezia, dar nu cu ochii închiși. 😁 La început, tonul mi se părea prea dramatic (ca atunci când am fost prima oară la teatru), ca spre final să mă cucerească. Frumos! Mulțumesc, Mona, pentru ora de literatură de azi!
    Și mă bucur să vă regăsesc aici pe toți! 🤗

    5
    5
    2
    3
    Reply
    1. Laura G.

      @Blanche,
      Bine-ai venit!
      Mona e o lirică, se știeee… 🙂

      1
      2
    2. BaGheRa

      @Blanche, cu respect salutăm prezența dumneavoastră aici!

      4
      4
    3. Mona

      @Blanche,
      Ne bucurăm cu toții de revedere! Și stai liniștită, aici toată lumea primește nota maximă!

      3
      3
  10. VictorR

    Doinaș – dintr-un timp mai vechi. Stan și el din vremuri trecute. Cred că plac împreună doar celor din generația noastră. Cei de azi citesc sau ascultă altceva. Nu cred că mai digeră prea mult așa ceva.

    4
    Reply
    1. Laura G.

      @VicttorR,
      Ce-i drept, nici noi nu-i cunoaștem pe poeții tinerei generații, așa că suntem chit 🙂

      2
    2. Mona

      @VictorR,
      Ce vrea să spună autorul cu acele vremuri trecute și generația noastră? 🙂

      4
  11. BaGheRa

    Băi nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la poezie… prima care îmi vine în gând este mizeria aia de Plumb a lui Gică Bacovia. Mama lui de poet, cine l-a pus în manualele de limba română, că atunci când am terminat liceul am dat petrecere la bar că am scăpat de limba română ca materie în școală.
    Mi-au rămas în cap multe versuri de la Scrisoarea a III-a, de la Miorița și de la… cățeluș cu părul creț 😁

    2
    1
    Reply
    1. HM

      Hahahaha … că tot ai pomenit de Bacovia și smintirile lui lirice … mi-am adus aminte de clasa a 12 a (cred).
      Am primit un extemporal pedeapsă și trebuia să scriem și să comentăm poezia „Lacustră” de G Bacovia, poezie pe care o avusesem de învățat și pe care mai nimeni nu o învățase. Am rupt frumușel foaia din manual, am copiat toată poezia și am purces la aberat.
      Ora următoare au venit notele. Erau plânsete și jale mare pe colegele tocilare și puse pe vânătoare pentru o medie cât mai mare. De făceai un grafic al notelor din clasă ar fi arătat precum zig-zag-ul de pe un EKG al unui iminent infarct. Ici-colo se ițea câte un opt sau nouă. Cine avea 10? Cine, cine? Exact! Subsemnatul.
      Condiția trecerii notei în catalog era să recit poezia. Păi doamna profesoară, dvs ați auzit de memoria RAM, dar de cea ROM ? Cum să vă explic, io-s elev la profilul informatică și fac 8 ore de info, 5 de mate și 4 de fizică pe săptămână, adică vreo 17 ore de profil real pur și comparativ cu cele 4 de limba și literatura română rezultă că am șters din memorie poezia și bine am făcut. Oameni suntem, nu!? Vă rog să nu uitați să îmi treceți nota în catalog că altfel vă reclam la directoarea de mate că mă supuneți unui tratament discriminatoriu. Profa ne fusese dirigintă în clasa a 9 a și ne-a lăsat de ce breji eram unii dintre noi a concluzionat că stau bine pe logică și a mai confirmat încă o dată că știu să bat câmpii cu grație 🤪 Voi ce părere aveți, avea dreptate?

      4
    2. Solandi

      Avea, avea. Ești un grațios, fără discuție.

      3
      2
    3. Laura G.

      @HM,
      Avea, avea. Și nici nu știa ce manifestări sclipitoare vei dovedi în viitor 🙂

      2
    4. BaGheRa

      Habare poetule, chiparosule, frumosule, extraordinarule, merțanule, pupe tata pe el dă băiat frumos… 😁🙈🙋🏻‍♂️
      Avea cum să nu aibă 😎

      4
  12. Ionuț

    M-am intersectat cu poezia de mic. Era cât pe ce să apar pe scena Cenaclului Flacăra cu „Mama lui Ștefan cel Mare”, dar eram prea mic, m-am emoționat, și Păunescu a considerat că ar fi bine să revin anul următor, și n-am mai revenit. Cel puțin așa mi s-a povestit, eu având câteva amintiri vagi despre asta.
    Că tot veni vorba, Păunescu mi se pare un poet imens, mult peste majoritatea ălora care populează manualele de limba română. Da, știu, comunist, ridica osanale tovarășului etc., de parcă nu au făcut toți asta, fiindcă așa erau vremurile. E altă discuție, lungă și fără rost. Păunescu a fost mare, iar poeziile lui sunt geniale și, mai ales, citibile și cântabile.
    Îmi plăceau cântecele și poeziile mult când eram mic. Indiferența mea față de poezie a apărut o dată cu gimnaziul și comentariile. Fiindcă nu trebuia doar să învăț versuri și să explic cu cuvintele mele ce am înțeles din ele. Noooo…. Trebuia să învăț să explic cu cuvintele lui Călinescu și a altor tâmpiți de critici literari ce au înțeles EI din poeziile (și prozele) alea. Și mi s-a luat. N-am mai avut chef de poezie. La Bac la oral mi-a picat caracterizarea lui Ilie Moromete pe care am spus-o de două ori profitând de neatenția comisiei (ca să pară că vorbesc mult 😁) spre amuzamentul colegilor din clasă, și ceva cu metamorfoza Luceafărului unde am dat din umeri, am zis trei chestii, m-au întrebat dacă știu versuri, am zis că nu, și aia e, am luat un 9 fiindcă o cunoșteau pe mama. Îmi plac anumite poezii ale poetului nepereche, știu versuri, dar nu dintre cele din manualele de la școală. Iar Luceafărul sau Călin nu sunt nici pe departe cele mai frumoase poezii ale lui. Dar, na…. Observ și la copiii mei că în continuare se strecoară în manuale tot felul de Arghezi, Coșbuc, Șt. O. Iosif și alți expirați străvechi sau neînțeleși d-ăștia care au pus cinci strofe pe o foaie la beție și de atunci se chinuie poporul să afle ce au vrut să zică.
    Rețin rar versuri, în nici un caz poezii (sau cântece) întregi, mă impresionează mult mai mult un sunet sau o imagine decât un vers. Iar versurile pe care le-am reținut cel mai ușor au fost ori porcării de genul celor din folclorul de cartier sau din repertoriul trupelor Vacanța Mare sau Divertis, ori repăreală gen Paraziții sau Mafia, versuri pe care le-am băgat la înaintare în diverse momente, spre disperarea sau amuzamentul interlocutorilor.

    3
    2
    Reply
    1. Mona

      @Ionuț,
      Sunt de acord cu tine, Păunescu nu a fost un poet, este un fenomen.
      Dacă nu ai ajuns pe scena Cenaclului, îți punem la dispoziție scena blogului, că avem destule posturi vacante de povestitor :)))
      Și dacă tot ai pomenit de disperarea interlocutorilor … io le recit prietenilor din Topârceanu, care are niște comicării de poezii și fabule, senzaționale!

      4
  13. Adrian Bolocan

    Nu mă dă răbdarea afară din casă, așa că am vrut să o citesc. Am scris pe Google „Mistrețul cu colți de argint” iar următorul cuvânt sugerat de Google care era? Comentariu!

    4
    1
    Reply
    1. Mona

      @Adrian,
      Profesor Google îi spunem de-acum :)))

      3
  14. Zoe

    @Mona,felicitari pentru articol!! Ma bucur sa te citesc😍.
    Am terminat liceu de mate-fizica Ion Minulescu!! Pe bune? Ce legătură are Minulescu cu matematica? Nici una😔.
    Primul meu contact cu poezia lui Ion Minculescu, a fost când părinții mei au cumpărat un disc cu formația Mondial😂😂.
    Eu sunt mai mult cu proza și asta o datorez bunicului meu, care mi-a insuflat pasiunea pentru citit, dar nu poezie!

    3
    Reply
    1. Mona

      @Zoe,
      Mă bucur și eu că esti aici! Proză sau poezie, mai puțin important, important e că ne place să citim.

      1
      1

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.