După cum probabil știți, zilele acestea s-a vorbit intens despre greva generală din învățământ, care se desfășoară chiar azi. S-a vorbit, s-a analizat, s-a comentat la greu, așa că, deși am băieții la școală privată (și ăia nu cred că fac grevă), iar mama a fost cadru didactic, a ieșit la pensie de vreo 10 ani cel puțin, nu m-am putut abține să nu-mi dau și eu cu părerea de expert în absolut orice, cum este orice român care se respectă.
Voi mai țineți minte când a fost ultima grevă generală în învățământ? Dacă v-aș zice că au ajuns la majorat copiii născuți în acel an, m-ați crede? Aparent (nu am verificat cu atenție) ultima grevă generală în învățământ a fost în 2005, acum 18 ani. O viață de elev. Vă dați seama ce sindicate eficiente sunt în educație, dacă „dascălii” (urăsc denumirea asta – la mine dascălul e ăla care ține isonul popii) au fost mulțumiți și fericiți atâta timp și abia acum au ajuns la concluzia că nu le mai ajung banii? Fiindcă, da, doar asta cer, salarii mai mari și bonusuri. Nu vor ceva schimbări de fond, nu-i interesează ce pun cretinii ăștia din Parlament în legea educației (îmi vine în minte articolul 168, alin. 121, ăla cu copiii cu CES care vor putea fi refuzați de directorii de școală – o mizerie care sper că nu va trece; dar sunt convins că mai sunt și alte aberații prin proiectul ăla de lege, fiindcă nu lucrează oameni inteligenți la el), nu îi interesează să îmbunătățească nimic în viața de profesor și de elev, în afară de bani.
Și nici nu ar avea de ce să-i intereseze. Învățământul românesc nu are cum să se îmbunătățească. Vreodată. Fiindcă este atât de mult de schimbat încât nimeni nu va încerca s-o facă. Să vrei să schimbi cum trebuie înseamnă nu doar sinucidere politică, ci sinucidere pur și simplu.
Trebuie schimbat tot, de la cei care predau în pedagogice, cei care îi formează pe viitorii profesori, ce predau și cui predau.
Fac o paranteză, acu’ câțiva ani un absolvent de medicină îmi spunea că încă se mai predă după manuale și cărți vechi de 30 de ani, încă se învață proceduri care nu mai sunt de actualitate în lumea civilizată de zeci de ani. Credeți că în învățământ e altfel? Cunosc oameni de până în 30 de ani care predau în școli și nu știu să folosească basic un laptop, care sunt mai rătăciți în tehnologie decât părinții sau bunicii lor, care au nevoie de elevi să le arate cum funcționează lucruri, care nu știu să pună în practică nici un strop de teorie.
Apoi ar trebui examene și baremuri corecte pentru cei care rămân în învățământ (asta presupune să îi stimulezi să vrea să rămână, nu doar financiar, ci și la nivel de materiale, laboratoare, siguranța în clasă etc.), apoi ar trebui schimbată structura administrației la nivel de școală, fără director numit politic, profesor habarnist plin de frustrări și avid după bani și putere, ci cu management profesionist. Apoi ar trebui trecut la partea destinată elevilor, modificată programa și adusă în secolul 21, nu în secolul 19 ca acum, regândit absolut tot pe partea asta, de la materii inutile până la numărul de ore zilnice care transformă copilul în salahor. Schimbat modul de evaluare, examenele, corectarea, admiterea, găsit metode de a aduce copiii la școală, de a-i ține acolo, de a-i stăpâni și responsabiliza, atât pe ei cât și pe părinţi, chiar dacă metodele astea ar trebui să „lovească” rău în părinți atunci când odraslele deraiază.
Ziceți că exagerez cu secolul 19? Păi, la noi marea dezbatere din învățământ din ultima vreme este despre religie, adică la nivel de anul omieoptsute toamna din Amintirile lui Ion Creangă, când Nică prindea muște cu ceaslovul, iar popa tăia și spânzura prin școală. Acolo suntem acum. Și vrem modernitate? Nu se va întâmpla. Dacă doi ani de pandemie și „școală online” (pus în ghilimele fiindcă nu prea a fost peste tot) nu au schimbat absolut nimic, nimeni nu o va face.
Să fim sinceri, școlile întotdeauna au fost un câmp de bătălie, încă de pe vremea bunicilor noștri, câmp de bătălie pe care se ciocneau dușmani groaznici, profesori cu elevi, părinți cu copii și profesori, profesori între ei, elevi între ei, dar parcă acum nimeni nu se mai deranjează să aplaneze aceste „bătălii”. Este fiecare pentru el într-o junglă mult mai periculoasă decât jungla propriu zisă.
Aaaa, da, și ar trebui desființate inspectoratele cărora nu le-am văzut niciodată rostul. Nu știu care ar trebui să fie rolul lor, care e scopul existenței lor, dar sunt ferm convins că n-au nici o treabă.
Cine să se înhame la așa ceva? Bine, măcar de formă, „dascălii” ar fi trebuit să pună câte ceva din cele de mai sus în lista lor cu cereri pentru Guvern, dar nu s-au deranjat s-o facă. E ok cum e acum, așa știm din moși strămoși: elevii urăsc școala, școala urăște elevii, iar părinții urăsc și școala, și propriii copii.
Trecând peste toate scrise mai sus (și care se pot dezvolta și analiza și discuta mult mai mult) eu am o părere ușor diferită despre această grevă. Este doar o fumigenă pentru a ajuta PSD să ajungă la majoritate simplă la anu’. D-aia nici nu prea sunt stresați oamenii politici de această grevă. Se apropie alegerile, iar PSD-ul, în stil clasic, mișcă ușor apele. Cum?
Din câte știu urmează să se rotească la guvern cele două partide care ne guvernează (era să zic „ne stăpânesc”). Adică vine prim ministru PSD, chiar acum la sfârșit de mai, dacă nu cumva au amânat. Deci pică la fix această grevă generală (care nu s-a mai întâmplat de multă vreme, repet!), fiindcă noul guvern PSD le va rezolva doleanțele (le va crește un pic salariile, dar sub nivelul inflației, evident – deși nici asta nu e sigur), turma va pune botul ca întotdeauna, liderii sindicali își vor umfla un pic conturile, iar la anu’, la alegeri, zboară PNL-ul din schemă, de tot, și PSD va guverna cu majoritate simplă, fiindcă și-au asigurat voturi destule. Eventual vor coopta și din aur ceva parlamentari (sunt acolo câțiva „roșii” celebri vopsiți momentan în auriu) ca să n-aibă emoții sau nevoie de coaliție. Tot ce le trebuie sunt doar niște sindicate d-astea „supărate” pe care să le potolească părintește. Sindicatele din învățământ sunt primele pe lista de manevră, și aș pune pariu că mai urmează și alții tot anul acesta.
Foto: Ionuț & DALL-E
Chiar mă gândeam și eu zilele astea la cât de luptători sunt cei din învățământ pentru drepturile lor sau, de ce nu, ale elevilor pentru care, teoretic, ar trebui să fie niște modele. Mno, de-a lungul anilor, am sesizat o apatie generală privind acest gen de luptă. Impresia mea e că românii (mă rog, unii) se revoltă, în general, doar când le ajunge cuțitul la os sau îi arde prea tare. Pe ei, personal și direct.
În fine, eu susțin greva, o consider legitimă și, indiferent de rezultat, mi-a crescut un pic respectul pentru breaslă. Îi las deoparte pe cei care „sparg” greva și țin ore. La liceu la fiu-miu, doar un prof își va ține ora, să fie sănătos. La copilă nu știu de cineva care să-și țină orele. Sigur, mi s-ar fi părut normal ca printre revendicări să se afle și condiții mai bune în școli, pentru ei și pentru elevi, poate chiar școli noi, materiale didactice moderne, ce să mai, chestii care se pot face cu 6% din PIB (cum zice și legea), nu 2%.
Legat de treaba cu schimbat tot, trecut cu tăvălulgul peste sistemul de învățământ și refăcut de la zero, mi se pare o utopie, cel puțin în contextul actual. Sigur, ar fi frumos să se poată face așa ceva, dar, de vreme ce nu se poate (sau?), îmi rămân speranța și încrederea într-o altfel de schimbare.
Nu cred că exagerezi cu secolul 19. După ce s-a consfințit că Religia va fi materie opțională la BAC, unul dintre senatorii susținători- Bogdan Matei, PSD-ist, a glăsuit : „Dragi elevi, România s-a clădit cu religie, mergeți și spuneți asta colegilor voștri.” Să mai spun că pe timpul dezbaterilor din comisia de învățământ (comisia de raport), 3 reprezentanți BOR au păzit cu strășnicie dezbaterile? Nu, n-au intervenit public, ședeau frumușel pe scaune, în afara mesei de dezbateri, unul cu dosarul cu amendamente în mână și altul cu fișierul pe laptop (credeți că doar pe Religie la Bac s-au băgat?) și, în pauze, îi luau frumușel pe membrii comisiei la discuții tete-a-tete. Senatorii și senatoarele păreau așa de umili/umile și ascultători/ascultătoare, încât n-a fost nevoie de vreun cal bălan.
Articolul cu CES a fost eliminat. E cumplit că așa ceva a putut trece de Camera Deputaților, da’ na, măcar atât. Altfel, va exista cadru legal pentru introducerea de cursuri de prim ajutor în materia școlară.De asemenea, generația care va intra acum într-a V-a, va da examene de admitere la liceu pe maximum 50% dintre locuri, ulterior Evaluării Naționale. „Asociația liceelor centenare” își vede, în sfârșit, visul cu ochii. Își vor putea selecta mai bine „proprii copii”. Cum a argumentat un secretar de stat „așa era și pe vremea noastră”. Și uite ce bine ați ajuns, aș completa eu, ironic, desigur. Deci aici nu e chiar de secolul 19, ci de 20.
Mă bucur că a fost eliminat articolul cu CES-ul, dar e o bucurie rezervată. Fiindcă nu a fost pus acolo doar așa, fiindcă a visat vreun cretin noaptea chestia aia, ci în urma unor presiuni sau manevre. Din partea cui? Nu știu, nu mă pronunț. Dar sunt convins că se va mai insista pe partea asta în viitor, se va mai încerca o mizerie de acest fel sub o formă sau alta, până va merge.
Din ce știu eu, aliniatul ăla toxic a fost negociat cu sindicatele. Probabil la presiunea unor școli, directori numiți politic, înțelegeți voi. Dintr-un reportaj https://youtu.be/oU_yr-C65Vk, am înțeles că școlile se plâng că e nevoie de timp și de bani pentru integrarea în învățământul public a copiilor cu CES. Și cum nu au nici timp, nici bani (nici chef, aș adăuga), ia hai afară cu ei. În plen acum nu cred că se va mai încerca vreo manevră. Dar pe viitor, foarte posibil. Oricum, eliminarea aliniatului nu e în niciun caz motiv de vreo bucurie. E de răsuflat cu ușurare și atât. Un rsăuflat plin de scârbă și revoltă că s-ar fi putut întâmpla așa ceva.
Am citit undeva, pe net, părerea cuiva cu care rezonez 100% – dau copy/paste:
”Bareme și examene corecte, cine merită i se mărește salariul, cine nu e competent i se scade și se dă la cei care merita. Anual. O să vedeți cum n-o să le mai ardă de grevă la mai mult de 50%” (MM – FB)
Pe de altă parte, este inacceptabil ca un profesor debutant să câștige 2mii și ceva de lei. Coșul minim pentru un trai decent, alea, alea. Sigur, ulterior să fie cu bareme, examene, evaluări corecte, da’ la început de carieră este inuman să plătești omul cu un salariu sub minimul necesar de trai.
@Anduța,
Da, baza de salarizare ar trebui să fie în parametri umani, legali, nimic de zis.
Pe de altă parte, în orice domeniu, un debutant are salariul mai mic. În primul an de stagiatură aveam salariul minim (da, portarul ăla cu vechime îl avea mai mare). E drept că în fiecare an creștea (puțin) pentru că treceam la altă treaptă de încadrare. Dar porneam de la minim.
Da, revendicările sindicatelor din educație sunt de natură salarială, si anume:
cu excepția penultimei, care ține de baza materială din școli.
La fel ca Anduța, susțin greva aceasta. Pentru profesorii dedicaţi şi pentru tinerii entuziaşti care chiar îşi doresc să înveţe şi să educe copii. Şi poate că apoi, mulţumirea în rândul profesorilor va creşte şi vor avea altă abordare la clase cât şi faţă de problemele despre care pomeneşti mai sus…
Şi pentru că este o realitate, salariile sunt mici, iar salariul minim pe economie e glumă proastă. Dar asta e valabil pentru toată ţara, nu doar pentru angajaţii din învăţământ. Aici nu pot să nu remarc formularea primei lor revendicări, • „Majorarea salariilor personalului din învățământ, în conformitate cu importanța socială a muncii prestate….” – eu aş spune că orice muncă prestată e importantă pentru societate şi că toţi oamenii care muncesc merită salarii care să le asigure un trai decent -.
„eu aş spune că orice muncă prestată e importantă pentru societate şi că toţi oamenii care muncesc merită salarii care să le asigure un trai decent”. Perfect de acord.
Acea formulare nefericită oglindește perfect superioritatea pe care mulți dintre ei o afișează față de restul „plebei”, și d-aia astăzi sunt mai mulți părinți care-i înjură fiindcă le-au lăsat odraslele pe cap decât cei care îi sprijină și le susțin greva. Fix aia e! „…importanța socială a muncii prestate…” se vede în acest moment în procentele îngrijorător de mari de analfabetism și abandon școlar. Aia e importanța socială a muncii lor acum.
Exact. Susţin greva, în schimb, părerea mea despre foarte mulţi profesori este una foarte proastă. Dar încerc să fac distincţie între dreptul lor de a face grevă pentru nemulţumirile pe care le văd ei şi nemulţumirile mele sau criticile mele la adresa lor şi a întregului sistem de învăţământ din România. Mai ales în contextul în care copilul cel mic este cu CES. Şi doar am văzut cu toţii ce articol trecuse de Camera Deputaţilor recent. Iar mie îmi este foarte clar că acesta a fost conceput la presiunea profesorilor care vor să scape de acești copii. Nu toţi, sunt şi profesori care se străduiesc să îi integreze, dar sunt mai mulţi cei cărora aceşti copii le stau ca un ghimpe în coaste.
Carevasăzică, domnii profesori doresc o lege specială, cu reguli speciale pentru ei și de ce nu, poate și o pensie specială, toate astea sub amenințarea, voalată, a boicotării examenelor, care sunt peste drum. Frumoasă atitudine, ce să zic.
Legat de izul ăsta de superioritate ce reieste din textul revendicărilor, o să vă spun o poveste. De fapt, nu poveste, dar ceva ce se întâmplă pe la, să zicem, proteste împotriva pensiilor speciale. Ești la un protest din ăsta, tu soliciți eliminarea acestor privilegii nejustificate și se trezește câte unul să strige „vrem și noi pensii speciale”. Evident, iei portavocea și strigi și tu „ba nu, nu vrem”. Cam așa și cu profesorii. Sunt convinsă că, deși toți (majoritatea) cer ceea ce cer, argumentele unora și altora pot fi diferite. Unele, acceptabile, altele complet inacceptaabile. Cum ar fi asta cu „importanța socială a muncii depuse”. O porcărie de argument care, din punctul meu de vedere, nu face decât să divizeze.
@Anduța,
și tot perfect de acord sunt că, oricare dintre primele 5 cerințe incluse în revendicări, dacă va fi acceptată de guvern, va crea discriminare și inechitate față de restul celor ce muncesc. Practic da, greva e fix degeaba, pentru că orice guvern, de orice culoare ar fi, nu poate negocia și accepta „Instituirea regulii indexării anuale a salariilor personalului plătit din fonduri publice, cu rata inflației”. Sau o va face și o va suspenda ulterior, că altfel nu se poate. Io înțeleg că poți include în lista de revendicări orice îți trece prin cap, dar dacă vrei să te ia cineva în serios poate ar trebui să gândești ce este posibil și ce nu. Cu ce ajută să te dai cu cwru’ de pământ că tu vrei?
Sigur, ei pot cere. Văd apoi ce li se oferă, mai negociază. Iar în final ar trebui acceptat ce se poate.
Însă, dacă această grevă va dura prea mult şi va da peste cap examenele de final de an, deja se ajunge la altceva.
Am mai vrut să scriu ceva în articol, dar am uitat, așa că scriu aici acum.
Doar mărirea salariilor în învățământ, deși justificată, va avea același efect ca mărirea salariilor medicilor. Adică undeva spre zero. Așa cum medicii acum, cu salarii mai mari, sunt obligați să-și desfășoare meseria fix în aceleași condiții, în aceleași spitale mizerabile, cu lipsuri grave, inclusiv pe parte medicală, cu același personal tesa, cu aceleași reguli și regulamente, unele stupide și învechite, așa și profesorii, în eventualitatea puțin probabilă (rămân la părerea că e manevră psd) că vor avea măririle pe care le cer, se vor întoarce tot la școlile părăginite, wc-uri în fundul curții, calculatoare și alte gadgeturi care nu funcționează decât pe hârtiile din minister, programa încărcată și deosebit de imbecilă, ostilitatea elevilor și a părinților.
Faptul că nenea doctorul cardiolog e plătit bine, mi-a pus un diagnostic corect și mi-a dat un tratament corect nu înseamnă că am avut hârtie igienică la baie, mâncare ok la mesele principale, sau plasturi de pus pe înțepături. Asta cu plasturii e de la Budimex unde, deși zilnic înțeapă zeci de copii, n-au niște amărâți de plasturi să pună pe locul unde au băgat acul. Mișto, nu?
Deci cam asta e cu salariile. Salarii mărite combinate cu nimic altceva înseamnă fix același sistem de învățământ falimentar, dar cu oameni oleacă mai bine plătiți să-l falimenteze.
Învățământul în România este… Este. Atât.
Foarte bun articolul.
Eu fac parte din clubul
,, Răzbunătorilor,,. Tot liceul am chiulit.
Dacă tot era praf educația și pe vremea mea, de ce să fiu părtaș la pierderea de vreme organizată de niște loseri ?
Că sunt semi-analbet e altă treabă, dar joc biliard brici și duceam la beri ca Harap-Alb la călărit viteză.
Biliard brici? Cât de brici? Eu am făcut ceva cursuri la Academia de Biliard Arsenal, Waslui City. Se practica jocul la fisă. Doamne, ce ne mai apostrofau aspirantii la tacma cum laude pe ăștia mai incepători și care terminam o fisă pe lent înainte. :))))
@Anduța, la ciocnit halbe cum stai ?😜
Aaaa, și la ciocnit stau grozav! Mă rog, la ciocnit halba, nu halbele, da’ se pune! 😅
Cred ca bancul ala cu exista 3 motive principale pentru care o persoana vrea sa activeze in invatamant: iunie, iulie, august, contine un sambure de adevar. Pe vremea mea (eheheee), loaze erau elevii, acum loaze sunt o buna parte din cadrele didactice.
Amin!
Vor obține o frimitură care îi va mulțumi timp de un an și la anul pe vremea asta va fi din nou grevă!
Ambele învățătoare ale copiilor mei țin ore. Și încă vreo 2-3 în toată școala (sunt cam 45 de clase în școală). Azi aș fi dormit pe rupte după petrecerea mezinului de ieri. Soțul a zis că nici dacă îi făcea nuntă nu se simțea atât de obosit. Printre cei 15 copii invitați au fost și doi colegi de-ai lui de etnie romă, pe care i-am luat (și adus personal acasă) cu taxiul până la locul de joacă. Sunt copii cu care băiatul meu se înțelege foarte bine, o fetiță și un băiat. Băiatul are mari lacune pentru că nu prea a fost adus la școală, în vara asta vreau să îmi fac timp să îl iau de la zero ca în clasa a doua să facă față la materie. Nu numai copiii cu CES sunt un ghimpe pentru învățători, ci și copiii de etnie romă. Sunt lăsați în urmă. 😔
Mda, nu știu ce să mai zic. M-a întristat articolul, deși e cât se poate de adevărat. Eu tot sper la schimbări în bine.