Femeia la 1000°C, Hallgrímur Helgason

Femeia la 1000 Romanul Femeia la 1000°C spune o poveste captivantă, plină de emoție, aventuri incredibile, introspecție, analiză socială și un umor subtil, negru și debordant. Cititnd cartea, deseori am râs sau doar am zâmbit, iar la final, ultimul zâmbet mi l-a provocat Hallgrímur Helgason când a mărturisit cine l-a inspirat în scrierea acestui roman.

[ca voluntar într-o campanie electorală] ”mi s-a înmânat o listă cu numerele de telefon ale tuturor locuitorilor de pe o stradă oarecare din Reykjavik cu intrucțiunea de a-i suna pe toți și de a-i îndemna să voteze cu Partidul Social Democrat. A treia persoană pe care am sunat-o s-a dovedit a fi o doamnă în vârstă, care locui într-un garaj, Brynhildur Georgia Björnsson, cea care avea să devină marea mea inspirație pentru acest roman. Nu am întâlnit-o niciodată față în față, dar inteligența și umorul ei sclipitor m-au ținut la telefon, incredibil, timp de patruzeci de minute. După ce am închis, m-am întrebat cu toată seriozitatea de ce această femeie nu a devenit un nume cunoscut în toată Islanda”.

Da, Femeia la 1000°C este Brynhildur Georgia Björnsson (sau Herra, cum îi spun apropiații), nepoata primului președinte al Islandei (Sveinn Björnsson), o octogenară aflată pe patul de moarte care în ultimele zile pe care le mai are de trăit își rememorează viața agitată, cu luciditate, auto-ironie și umor. Sătulă de viață, Herra își face chiar și o programare la crematoriu, care îi garantează o dispariție rapidă la 1000°C – temperatură la care, zice-se, arde complet corpul uman.

”Ne trecem viețile încercând să punem ceva deoparte pentru bătrânețe, apoi vine bătrânețea și orice poftă de lux dispare, cu excepția ambiției de a putea urina întinsă pe spate.”

”Nu mai am decât căteva săptămâni de trăit, două cartușe de Pall Mall, un laptop și o grenadă de mână, dar nu m-am simțit niciodată mai bine”

Este uimitoare personalitatea Herrei, care trăiește niște perioade atroce la sfârșitul copilăriei, fiind abandonată în mijlocul unui război nemilos, într-o lume complet străină. Dar asta este doar o infimă parte a vieții ei aventuroase, marcată de legături amoroase mai mult sau mai puțin dubioase, violuri, nașterea a patru copii cu tați diferiți, iubiri pătimașe însoțite de violență domestică și un impresionant periplu din Polonia în Argentina, din Paris în fiordurile reci ale Islandei. Independentă, pragmatică, cu înfățișarea unei femei delicate și cu mentalitate de bărbat, Herra își trăiește viața la maxim. O viața lungă.

”Deșteptăciunea n-are nimic de-a face cu dragostea. Iar dragostea n-are nimic de-a face cu deșteptăciunea. Când vine vorba de dragoste, toți suntem la fel de proști.”

Un roman minunat care mi-a amintit un pic de Iubirile croitoresei și de Jurnalul secret al lui Hendrik Groen.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.