Explozii în Stockholm și alte romane polițiste scandinave

exploziiDe cand Trilogia lui Larsson s-a bucurat de un imens și bine-meritat succes în urmă cu câțiva ani, literatura genului polițist a fost invadată de scriitori scandinavi dornici de celebritate. Am încercat vreo zece și dintre ele vreo șapte sunt proaste. Cu greu se poate trece de pagina 50 și dacă ajungi aici, leșini de plictiseală.

Mi-a plăcut cât de cât Cu ochii minții (Hakan Nesser) și Prințesa ghețurilor (Camilla Lackberg) despre care am scris mai demult. Și, mai nou, Explozii în Stockholm (Liza Marklund) despre care voi comenta acum. Poate că ideile acestor romane n-ar fi chiar de lepădat, numai că, din păcate, scrierea este banală și încărcate de clișee.

Întotdeauna, dar întotdeauna acțiunea se petrece iarna. De ca și cum numai iarna au loc infracțiuni, iar în celelalte anotimpuri toți infractorii sunt ori pe alte meleaguri, ori în comă. Și, desigur, iarna este foarte grea (cum altfel în zona scandinavă?), cu zăpadă, zloată, vifor și ninsoare în doze maxime. Ceea ce îngreunează orice anchetă, nu-i așa?

Apoi, toți anchetatorii sunt în conflict cu șefii lor, niște birocrați leneși și influențați politic. În unele romane polițistul care duce tot greul este femeie și automat nu i se acordă încredere pentru că e femeie. Chiar dacă asta este o realitate în lumea reală, tot un clișeu rămâne în literatură.

În romanul Explozii în Stockholm, personajul principal este o jurnalistă de investigații, aproape un veritabil detectiv, Annika Bengtzon. Frumoasă, deșteaptă, competentă și cu o familie perfectă, femeia asta este așa destoinică, încât autoarea a simțit nevoia să creeze o serie dedicată ei, seria  Annika Bengtzon. N-am citit toată seria, nici nu intenționez, dar așa scrie pe coperta a IV-a a acestui roman.

Primele pagini m-au plictisit cumplit, dar fiind într-o criză de cărți bune, am insistat pe acest roman care, până la final s-a dovedit a fi oarecum interesant, cu destulă acțiune și personaje bine conturate. Niște bombe explodează în Complexul Olimpic aflat în construcție, toată lumea bănuiește a fi un act terorist, numai Annika are alte păreri (și o sursă de încredere din poliție). Aventuri, riscuri, nopți agitate de muncă târzie, toate se întâmplă când? Exact, iarna! Înaintea unui Crăciun învolburat de multă zăpadă și un frig înfiorător. La un moment dat (și foarte tensionat) s-a pomenit de o temperatura de – 34 gr.C și mă întreb dacă în asemenea condiții mai funcționează ceva: respirație, motoare, trafic, viață. Cam exagerat.

În concluzie, romanele polițiste scandinave nu-s ”wow”, chiar dacă pe coperțile lor scrie că au fost traduse în ”n” limbi și publicate în ”m” țări, având ”x” exemplare. Da, un marketing bun poate vinde orice scamă insignifiantă. Nu vă lăsați păcăliți. Romanele astea merită citite când chiar nu mai ai nicio altă opține de lectură  🙂

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.