Mergând pe urmele articolului Gabrielei “E misoginism sau nu?”, mi-a venit în cap următorul dubiu: dacă situaţia e răsturnată, e misandrie sau nu? Şi mă explic mai pe îndelete, nu cu citate din Bukowski, ci luând o situaţie reală din viaţa mea şi făcând analogie cu citatul din articolul Gabrielei. Să începem cu contextul.
Sunt single de o grămadă de ani iar combinaţia de numere care îmi definesc vechimea pe aste lumi ar putea fi numită vârsta mijlocie. Mai sunt şi părinte, iar fie-mea şi-a luat zborul de acasă acu’ un an, lucru care m-a destabilizat nu puţin, dar mi-a şi lăsat timp şi spaţiu pentru alte îndeletniciri. Una dintre ele fiind, mai recent, socializarea cu bărbaţi, nu în căutarea iubirii eterne sau mai ştiu ce alte scopuri înălţătoare, ci efectiv pentru a mai ieşi din rutina mea zilnică. Ţineţi totuşi cont că trăiesc într-o ţară (Dk) unde socializarea pe cale naturală nu există, deci nu vă închipuiţi hoarde de vikingi pe la uşa mea.
Întâmplarea face că recent îmi este prezentat un tip de 51 de ani, care nu îmi displace sub nici un aspect, lucru rar întâlnit în natură. Adică omul are umor – semn de inteligenţă, are şi bun simţ, arată cum trebuie conform standardelor mele, mă rog, să zicem că bifează multe căsuţe. Şi se pare că e şi interesat de mine, ceea ce nu strică. Doar că e un pic cam mult interesat, şi de aici intrăm în miezul chestiunii. Trecând peste faptul că nu ne ştim suficient de bine ca să tragem concluzii, că nu există încă premise care să dea idei proiectate în viitor, el se prezintă ca doritor de o relaţie.
Însă omul are un trecut, evident. Are în spate o relaţie de câţiva ani cu ceea ce el defineşte “iubirea vieţii lui”. Relaţie care a eşuat acum vreo 5 ani şi care se pare că a produs în el o traumă majoră, nereuşind să îşi revină după despărţire vreo 3 ani şi ale cărei semne se văd la o simplă discuţie. Apoi s-a îmbolnăvit de o boală nasoală, pe care pare-se că a depăşit-o cu succes, însă care, la rându-i, a lăsat traumele ei. Pe lângă astea probabil în bagajul lui emoţional mai sunt şi altele, nu ştiu de ele, însă astea sunt cele declarate, deci, după capul meu, cele mai “grele”. Bagaje emoţionale pe care eu nu le doresc, oricât de urât ar suna. Nu vreau să am în viaţa mea pe cineva care vine cu traume după el, cu perioade de vindecare, cu recăderi, cu frici, cu toate alea. Evident că la vârsta noastră “virginii emoţionali” nu există, iar dacă asta înseamnă că maximul obţinut dintr-o relaţie interumană e o partidă sănătoasă de sex, aşa să dea ăl de sus.
Dar face asta din mine o misandră, prin analogie cu citatul din Bukowski? Nu vreau şi nu mă simt în stare să îmi asum răni vechi ale altora şi procese de vindecare, pentru că nu sufăr de sindromul “crucii roşii”. Consider că e dreptul meu să aleg cu cine să am de-a face şi în ce măsură, oricât de urât ar suna. Oricât de “băiat bun” ar fi, venind cu toate alea după el, şansele să fie ceva mai mult decât casual sex între noi sunt spre zero. Bineînţeles că nu-i fac vreo vină pentru asta, din contră, am empatie mai ales pentru problemele de sănătate prin care a trecut.
Dar suntem catalogaţi ca misogini/misandre/răi/egoişti atunci când, la modul cel mai cerebral, alegem cu cine să avem de-a face şi au prevalenţă problemele persoanei faţă de calităţi? Evident, într-o mare măsură nu a ales el prin ce să treacă în viaţă, dar sunt eu o persoană rea şi misandră pentru că aleg să nu am de-a face cu toate astea? Eu nu mă simt, dar a voi la parola, cum ar zice italienii.
Notă: da, evident că şi eu le am pe ale mele, şi că poate şi el ar fugi dacă ar şti, dar acum discutăm strict prin prisma mea.
Da’ ai tras și tu un loz…
Suntem suma experiențelor noastre până la urmă, dar dacă sunt traume majore și nevindecate, e mai bine să se păstreze o distanță. Cred că nu e misandrie, ci instinct de conservare.
@gabriela,
eh, care loz, maxim un bingo anii ’90. Sau un loz castigator expirat de vreo ‘nspe ani. Cam asa e situatia asta. :)))
Asa cred si eu, ca e instinct de conservare.
Zic să vină Bukowski. Să lase, naibii, poezelele alea și să explice cum e posibil ca o femeie să nu leșine la atenția unui bărbat bine (și bine intenționat). Că el le știe pe toate, doar a scris ”Femei” 🙂
@Laura,
as vrea sa traiesc in capul lui Bukowski pentru vreo 2 zile. Mi se pare fascinant de intortocheat, superficial si totusi real in acelasi timp, machiavelic si pe alocuri aproape inocent. Sa fie alcoolul cheia?! :))
Pai o femeie nu lesina daca nu cauta sa „fie lesinata”. Adica tre sa ai predispozitie, voluntara sau nu, sa percutezi la un ceva.
Cum spunea cineva, „bărbați, nu vă mai chinuiți să mințiți femeile, se mint ele singure dacă vor”, așa? 😛
@gabriela,
Fix asa 😂
Eu sunt egoist de felul meu, așa că mi-aș vedea propriul interes și atât. Există persoane care au vocație de „mama răniților” și pentru care un asemenea om ar fi mană cerească. Dacă nu ești o asemenea persoană…skip, delete, ignore. Probabil, cu toate traumele pe care le-a expus deja, nu pare genul care caută doar quality time, deci te-ai lega la cap aiurea cu el.
Dacă are ceva avere, și, eventual, poți estima că urmările de la boala aia pe care a avut-o pot grăbi un anumit deznodământ, atunci dă-i o șansă. 😁 Glumesc! Ce dracu’, nu suntem în filme! Sau….? 😁
Ionuț, uneori viața bate filmul. 😜
@Ionuț,
Văleu!, cât cinism… 🙂
@Laura, viața ie scumpă pă Danemarca… @Ionuț, nu zice rău dacă pică și vreo moștenire.
Când eram mic, aveam niște idei din astea în cap că o să ajung pe vase de croazieră și fac pe gigolo-ul pentru doamne cu potențial financiar 🙈 de pe urma cărora rămân niște gologani 🤓.
@ionut,
de acord cu primul alineat. Si eu cred ca doar imi complic viata degeaba. Deci nu sunt misandra, nu?! :))
Cu al doilea, in schimb, o sa zic ca, da, viata bate filmul, doar ca eu nu intru in filme din astea, ca nu-s de mine 🙂
@BaGheRa,
Adică în urmă cu 30 de ani tu știai ce-i ăla gigolo? și vas de croazieră? Erai precoce, eu am aflat mai târziu 🙂
@Laura,
Nici chiar 30 de ani, dar vreo 25 cred că sunt. Aveam la bloc o fată frumoasă cu spume care avea un frate ce fusese în legiunea străină. Umbla vorba prin cartier că fata se ducea pe navele de croazieră cu moși și de aia venea ea cu lovele multe de schimbau amândoi mașinile ca pe șosete. Îți dai seama că puradei fiind toți în anul ăla voiam să plecăm pe nave de croazieră ca să facem dragoste cu babe pă bani.
Dacă nu era povestea asta știa naiba de nave de croazieră acilișea la deal unde puțin mai încolo întoarce uliul în pantă!
Cât despre gigolo am aflat din filmul ăla cu Rob Schneider – un gigolo de 2 bani 🙈
Vai de capul meu… avem azi un subiect unde nu prea ai cum să bați câmpii, cum fac eu de obicei 🙋🏻♂️.
Eu zic că nu este vorba de misandrie, pur și simplu tu nu ești pregătită pentru o relație cu presupusul pretendent. Poate ești și puțin speriată de tot ceea ce este nou pentru că ești învățată cu ale tale, cu anumite obiceiuri care te țin în zona ta de confort și nu vrei să schimbi absolut nimic. Și eu zic că oricât de multe calități ar îndeplini domnul cu pricina, până când nu vei schimba tu ceva la tine, tot va avea sau vei găsi / inventa un defect peste care nu vei putea trece.
Orice persoană care apare în dreptul nostru are un bagaj pe care îl cară din relațiile anterioare… Este un fapt, ceva ce nu se poate schimba. A făcut greșeli, a luat decizii bune – este fix ceea ce îl definește acum ca și persoană…
Eu sunt mai idealist când vine vorba de așa ceva și sfatul meu este să nu judeci o carte după coperți pentru că vei pierde conținutul… și dacă o iei încet, poate cine știe… poți să ajungi să fii surprinsă și să te gândești la momentul acesta cu bucurie în suflet. O relație, dacă chiar vrei asta… nu este o cursă de 200 de metri ca a lui David Popovici, este mai degrabă un maraton, unde trebuie să te lupți cu intemperiile dar mai ales cu tine. Alege înțelept!
@baghera,
pai nici nu stiu ce sa zic. Am citit si recitit ce ai scris, si in afara de ideea ca nu e misandrie, restul sunt niste chestii cantate si descantate peste tot si in orice situatie, adica atat de generale incat le poti aplica de la viata sentimentala pana la schimbatul tipului de cereale pe care le mananci dimineata, cu un strop de psihanaliza pe parcurs :)))
Nah, nu stiu ce sa zic, asa o fi, cum zici tu :)))
@singlemom, ești fată inteligentă și cred că ai înțeles foarte bine ce am vrut să spun. Go for it nu o să știi niciodată ce floare frumoasă răsare dintr-un cactus.
@baghera,
Ai zis multe dar fără legătură cu textul meu.
Ce ai zis tu e o înșiruire de clișee, chestii universal valabile, cum am zis. Carte, coperti, conținut, defecte, maraton in relație, da unde ai văzut tu în text ceva cu legatura la astea?! Sa fie fusul orar? Sa fie ca nu ti-ai băut cafeaua azi dimineață? Hai, ca ești băiat inteligent, mai citește o data 😁😂
@BaGheRa,
Tu n-auzi că nu vrea floricele, de niciun fel? 🙂
@singlemom, am stat destul de mult timp să aleg dacă să îți răspund sau nu.
Din păcate eu am înțeles ceea ce ai vrut tu să spui – care e la unison cu ce spune și restul pe aici. Vezi tu este infinit mai ușor să faci o glumiță și să treci peste bănuindu-l pe interlocutor de faptul că nu este cel mai ascuțit creion din penar decât să… oricum nu mai contează.
Nu este treaba mea, nu sunt avocat, fiecare are viața lui și poate decide pentru el/ea indiferent de părerea celorlați. Vina a fost a mea că m-am băgat ca musca în lapte deși din text îmi era clar ca nu.
@baghera,
O gluma buna are loc oricând și oriunde, e semn de inteligență.
Apoi, eu în text am zis ca am ales deja, deci ce ai scris tu în comm tale nu avea legatura cu textul. Întrebarea era dacă făcând alegere pe care am facut-o, sunt misandra sau nu. În opinia mea, nu, și vad ca și în opinia altra. Despre asta era textul, nu despre „ce sa fac”, de aia nu au legătură comm tale. Iar textul e strict o analogie cu cel al @gabrielei. Pt ca a rwzulta bukowski misogin din frantura aia de citat, iar eu am expus situația pe dos, de unde rezulta ca de fapt nu era misogin nici el, ceea ce coincide cu opinia mea. Efectiv unii dintre noi alegem sa nu avem de-a face cu traumele și rănile altora. Cam despre asta a fost.
Am în agenda telefonului numărul lui Deadpool.
Dacă e, mă bag să îți fac lipeala.
E amuzant, smardoiaș și cu mecla acoperită chiar simpatic foc.
Ne știm chiar bine, am petrecut momente frumoase la ceva lansare de modă. Am prezentat o linie de cămăși bărbătești care se leagă doar la spate.
@paco,
Lăsaț, imi ajung camasile mele, ca-s destule :))
Eu am vrut să ajut. Dacă ai cămăși asta e…
Da’ niște molifte mecatronice cu component electronic activ și sintetizator nu vrei ?
Cred că mai am două în sertarul de la noptieră.
Eu le activez noaptea în drum spre baie când înfing degetul mic de la piciorul drept în rama din lemn de la pat. Cum niciodată nu îmi răspund sfinții și Șeful Suprem când îi menționez, sunt dispus să renunț la ele.
Nu, nu ești egoistă. Nici misandră. Vrei viața ta cât mai bună. De ce să te chinui pentru un sex (să simplificăm la maxim!) cu așa probleme? Stai liniștită că te ajunge soarta din urmă și rezolvă ea problema!
Poți fugi, dar nu te poți ascunde, soarta te găsește oriunde. 😂
@victoR,
Exact, despre asta e vorba.
Cat despre soarta, poate reușesc sa fug mai repede ca ea, sa vedem 😁