Dumnezeul lucrurilor mărunte, Arundhati Roy

dumnezeulDumnezeul lucrurilor mărunte este unul dintre locatarii etajului de sus al literaturii, așa cum spune critica vremii” – citesc pe a patra copertă a romanului croșetat cu atâta măiestrie, eleganță și dramatism de autoarea Arundhati Roy.

Când am început să-l citesc mi s-a părut cam prea voalat, prea încărcat de metafore, epitete și comparații. Atât de încărcat, încât acțiunea se pierdea, iar personajele apăreau în ceață. Curioasă să aflu ce se întâmplă, m-am înecat într-o mare de culori, mirosuri, arome, descrieri absolut minunate ale naturii, obiectelor și ființelor. Toate din India anilor 60 puternic bântuită (încă) de tradiții, caste, interdicții, intrigi personale și manipulări sociale. Abuzul este prezent în toate formele în acest roman – fizic, emoțional, sexual, economic, social. Într-un fel sau altul fiecare e abuzat la un moment dat. Traumele se adună unele peste altele atât în plan individual, cât și la nivel de societate, creând un hățiș înspăimântător din care nimeni nu scapă fără suferință.

Rahel și Estha sunt gemenii în vârstă de 7 ani ai tinerei Ammu, o mamă divorțată, iar soarta celor trei va fi determinată de mentalitatea găunoasă a familiei extinse: mătușă, unchi, bunică. Iar factorul declanșator al dramelor familiei este moartea verișoarei Sophie Mol, fetița de 9 ani venită în vizită din Anglia, împreună cu mama ei.

”Este curios cum, uneori, amintirea morţii trăieşte mai mult decât amintirea vieţii pe care a furat-o. În decursul anilor, în timp ce amintirea lui Sophie Mol […] se stingea treptat, Pierderea lui Sophie Mol deveni viguroasă şi vie. Era mereu acolo.”

Arundhati Roy face un slalom amețitor între trecut și prezent, scormonind sentimente, trăiri și atitudini dificil de acceptat în mentalitatea occidentală. Are talentul de a-l face pe cititor să se simtă ”de-acolo”, din inima Indiei și narațiunea ei este când dulceagă, când tăioasă, într-un carusel amețitor al acțiunii strecurate dozat în multitudinea descrierilor și senzațiilor sugerate cu generozitate.

Dumnezeul lucrurilor mărunte pune o lupă uriașă pe mărunțișuri, pe firimituri ale vieții, pe acele infime fragmente care compun un întreg. Întregul pare banal, obișnuit, dar fragmentele analizate sub lupă sunt dure și dureroase, greu de trăit, greu de murit. Și da, pentru mine a fost un roman dificil de citit, dar odată ajunsă la ultima pagină am avut senzația că nu-l voi uita, că s-a imprimat adânc în mintea mea ca un roman dens și puternic.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.