Noţiunea de cyborg este o combinaţie între cuvintele cybernetic şi organism şi se referă la un organism viu care a fost îmbunătăţit cu componente tehnologice, cum ar fi implanturi cu microcipuri sau organe şi membre artificiale. Această idee a fost popularizată de literatura științifico-fantastică dar, cu progresele tehnologice din ultimele decenii, conceptul de cyborg a devenit o realitate din ce în ce mai tangibilă.
În prezent, există deja exemple de cyborgi sau oameni îmbunătăţiţi (augmentați) care beneficiază de tehnologii avansate, cum ar fi:
- Cohleare: acestea sunt implanturi auditive care oferă persoanelor cu deficienţe auditive o percepție sporită a sunetului;
- Proteze: membre artificiale care permit persoanelor cu amputări să îşi recapete capacitatea de a se deplasa şi a-şi utiliza membrele;
- Exoschelete: dispozitive care ajută la îmbunătăţirea mobilităţii persoanelor cu deficienţe fizice;
- Implanturi cu microcipuri: acestea pot fi utilizate pentru o varietate de scopuri, inclusiv monitorizarea stării de sănătate sau controlul accesului la anumite zone sau obiecte
Pe de altă parte, ideea de a crea un organism uman complet îmbunătăţit prin tehnologie, care să fie capabil să îşi optimizeze şi să îşi adapteze propriile capacităţi în mod continuu, rămâne încă în stadii incipiente de dezvoltare. Există cercetări care abordează această direcţie, iar progresele tehnologice din domenii precum: inteligenţa artificială, bioingineria sau nanotehnologia ar putea accelera dezvoltarea de astfel de cyborgi în viitor.
Daca plusăm aici și cu tehnologiile care pot contribui la prelungirea vieții, precum:
- terapia genică, care implică modificarea ADN-ului pentru a trata sau preveni boli genetice, ce a fost deja utilizată cu succes în tratarea unor afecțiuni cum ar fi anemia falciformă și tulburările imune severe
sau
- cercetările privind îmbătrânirea și viața de lungă durată, care au făcut progrese semnificative în ultimele decenii, inclusiv în identificarea genelor și proceselor biologice care conduc la îmbătrânirea celulară și degenerarea țesuturilor,
obținem un cumul de premise ce pot duce, într-un viitor nu atât de îndepărtat cum credeam, la crearea unor oameni diferiţi de cei de astăzi. Situați undeva la limita dintre om şi robot.
Desigur, prelungirea vieții ar putea ridica probleme etice și sociale, inclusiv probleme de sustenabilitate a resurselor și de îngrijire a persoanelor în vârstă, precum și probleme privind drepturile și libertățile individuale. Deşi, mergând pe firul logic al consecințelor, însăşi noţiunea de persoană în vârstă va suferi modificări. Deoarece, cu totul altfel va arăta un cyborg de 90 de ani faţă de un om obişnuit de aceeaşi vârstă. Primul beneficiind de înlocuirea componentelor biologice care au cedat sau funcţionează prost, cu unele sintetice şi perfect funcţionale. Va fi vioi ca un tânăr de 30 de ani. Iar vârsta va deveni un simplu număr și bătrâneţea o noţiune abstractă.
Însă, lăsând deoparte aceste presupuneri și posibile piedici ce vor trebui rezolvate atunci când le va veni rândul, am două întrebări:
- Cum aţi vedea propria voastră transformare în cyborg?
- Această expansiune a tehnologiei (în special cea medicală) vă sperie sau consideraţi că e un mare ajutor şi un plus pentru umanitate?
Foto: Solandi & Stable Diffusion AI
Mai e mult până departe … Solanditor iz back!?
Mult a fost, puțin a mai rămas.
Exclus o Vera bionică. :))
Mereu am disprețuit personajele de film care își doreau viață fără de moarte. Susțin tehnologia medicală, da. Dar să trăiesc patru sute cinșpe ani doar ca să văd mașini zburătoare… yeah, it’s a no from me, dog! De la tehnologie nu-mi doresc decât să mă ajute să nu sufăr când mi-o suna ceasul.
Cea mai importantă, da, e tehnologia medicală și o viață cât mai lipsită de boli și dureri. Iar viața prea lungă doar de dragul nemuririi poate fi o povară, din fericire noi nu vom mai prinde asta.
Eu am un cyborg acasă deja.😁 Acu’ 5 ani s-a declanșat diabetul tip 1 la băiatul meu cel mic. Metoda clasică de a ține diabetul sub control, de a nu face complicații din cauza glicemiei prea mare sau de a nu intra în comă diabetică din cauza glicemiei prea mici, este următoarea:
-înțepat în deget și aflat valoarea glicemiei cu un glucometru;
-dacă glicemia este mică, mâncat ceva dulce rapid (fruct, suc, glucoză), daca este prea mare – injecție cu insulină.
Metoda asta clasică (învechită chiar) are niște neajunsuri: glicemia citită din deget este o valoare statică, nu cunoști trendul (crește, scade? ), te bazezi doar pe senzații care câteodată te pot păcăli; injecțiile – în primul an de diabet îi faceam piticului în medie cam 5 injecții pe zi, era ciuruit tot în mână, pe fund, pe pulpă (se mai fac în burtă, dar el era prea slăbuț, nu avea țesut adipos).
Apoi am aflat de sistemul de monitorizare al glicemiei (senzori de glicemie le zicem noi) și de pompa de insulină.
Senzorul de glicemie este un gadget care se atașează de corp și citește din epidermă la fiecare 5 minute valoarea glicemiei (e ca o sârmuliță care intră în piele). Acele valori sunt trimise printr-o aplicație către un smartphone, astfel că obții un trend al glicemiei cu un mic delay de câteva minute (asta și fiindcă nu citește direct din sânge).
Pompa de insulină este, de asemenea, un gadget, care înlocuiește injecțiile, având rezervoare cu insulină care este administrată prin canule înfipte în piele. Noi administrăm insulina cu ajutorul unei telecomenzi unde setezi valoarea glicemiei citită de senzor, cantitatea de carbohidrați pe care vrei să-i mănânci (dacă e cazul) și în urma unui algoritm stabilit în funcție de vârstă și alți factori, se administrează o anumită doză de insulină. Evident există multe modele de senzori și pompe, unii senzori țin mai putine zile, alții mai multe (al nostru ține 10 apoi trebuie schimbat), unii citesc cu acuratețe mai mare glicemia, alții dau rateuri mai des (sunt totuși niște gadgeturi), există pompe cu cateter, pompe wireless (ca a noastră), dar trendul este să fie cât mai mici și mai finuțe, cât mai simplu de inserat, și să aibă acuratețe și eficiență cât mai mare. Pompa (podul) de insulină ține doar 3 zile fiindcă încă nu s-a găsit o metodă prin care să împiedice insulina să se deprecieze in urma căldurii emanate de corp (insulina se depozitează în frigider). Deci, după trei zile se inserează altă pompă. Dar scapi de 15 – 20 de injecții totuși. Momentan cele două gadgeturi atașate au câțiva centimetri, deci nu împiedică desfășurarea normală a vieții. Poți face baie, poți transpira, exista plasturi care le fixeaza, creme care previn dermatita etc. etc.
Foarte important: prima pompă de insulină a fost inventată în 1963 și avea dimensiunile unui rucsac de școală. Primul senzor de glicemie a apărut în 1999.
De ce sunt importante datele astea? Fiindcă ajungem în România anului de grație 2023. 😁 Și, în această Românie, după lupte seculare, acu’ vreo doi sau trei ani s-a dat drumul unui program prin care bolnavii de diabet primesc gratuit de la stat senzori și pompe. Nu discut calitatea lor, noi am renunțat după un an și ceva, și preferăm să ne cumpărăm, fiindcă erorile deveniseră cam mari la senzori (nu vreau să fiu rău, dar parcă erau făcuți pentru Europ de Est gen, adică mizerii), iar pompa era cu cateter, iar la un copil zăpăcit ca al meu nu prea se potrivea, ne era că o să și-l smulgă des. Nu discut nici faptul că ce are el acum aducem din altă țară fiindcă nu se importă oficial în România, „noutățile” la noi fiind ce-și puneau alții prin alte părți acu’ 7 sau 8 ani.
Vreau să discut ignoranța și lenea. Atât a medicilor cât și a bolnavilor de diabet. Mă uimește numărul imens de oameni care nu știe despre senzori și pompe, care tratează diabetul fix ca acu’ 20 sau 30 de ani. Și doctori, și pacienți habarniști, care „nu se complică”, care „lasă că merge și așa”. Și e vorba de oameni care au click-ul sub deget, care trăiesc în orașe mari, oameni cu școala, cu joburi moderne. De amărâții din sate și cătune nu mai zic, ăia ar trebui învățați și ajutați de doctori, dar rămâne stabilit că majoritatea doctorilor sunt jigodii, deci nu insistăm pe subiect. Nu mai zic că pe afară nu te dă afară din spital fără senzor și pompă de insulină, în timp ce la noi trebuie dosar cu tot felul de acte depus, aprobat etcm (asta dacă știi că poți obține moca, fiindcă nimeni nu își bate capul să-ți zică). Noi am aflat despre senzori și pompe de la o clinică privată, să ne înțelegem. Și apoi am rupt netul citind și analizând ce merge, ce se potrivește etc. Din această cauză cred că, revenind la treaba cu cyborgii din articolul de mai sus, oamenii din lumea civilizată se vor transforma in cyborgi mai devreme sau mai târziu, dar noi p-aci prin Ro tot cu paracetamolul și frecția cu carmol o să fim.😁
Ca să termin treaba cu cyborgul meu mic într-o notă optimistă, deja a apărut pe piață o nouă generație de senzori și pompe, senzor de dimensiunea unei mici buline, dacă nu mă înșel, care vor comunica între ele. Practic, nu mai stai tu să citești valoarea glicemiei și să setezi, în funcție de ea, câtă insulină să faci, pentru că senzorul va transmite direct pompei, iar pompa, în baza algoritmului setat, își va face singură treaba. Pancreas artificial în toată puterea cuvântului. Astfel că, având aceste gadgeturi, un bolnav de diabet ar putea să traiască într-adevăr 80 – 90 de ani, fără complicații. Cred că anul viitor vom încerca și noi aceste noutăți, fiindcă momentan review-urile nu sunt liniștitoare, deci încă se lucrează.
Nu am dat nici un link. Cine vrea să se intereseze despre sistemul de monitorizare al glicemiei și despre pompele de insulină poate gugăli liniștit Medtronic (aceștia dau si pompele și senzorii gratuiți prin programul de la stat), Dexcom (de la ei avem noi senzorii momentan), Omnipod (de la ei avem pompa), Libre și or mai fi și alții. Cine are nevoie de așa ceva, să-l fwtă la creier pe medicul diabetolog până îi va lămuri ce și cum. Dacă nu vrea, există clinici private de diabet, programat consultație și aflat tot, există pe youtube tutoriale despre aceste gadgeturi, există grupuri pe Fb, există informație gârlă în netul ăsta mare, tot ce trebuie făcut este un search între două tiktokuri și un filmuleț cu pisici de pe Fb. Dacă cineva chiar are nevoie de mai multe informații, și mail-ul meu e disponibil la stăpâna blogului. Revin mai târziu cu propria mea transformare în cyborg.🤣🤣
Aceste informații ar trebui să ajungă la toți bolnavii de diabet. Din păcate, este exact cum spui, nici măcar spitalele nu ți le aduc la cunoștință. De căutat singur pe net nici nu mai pomenesc.
@Solandi, din fericire au început să ajungă tot mai des aceste informații la cine trebuie. În parte datorită noului val de rezidenți mai deschiși către tehnologia modernă, în parte datorită firmelor care le fabrică și comercializează și care au realizat că nu suntem chiar lumea a treia și că ne permitem, la nivel central sau pe persoană fizică, să folosim ce au ei la fel de bine ca cei din vest, deci e rost de profit și p-aici. Dar durează, merge greu, rezistența la nou și modern e mai mare într-o societate needucată și pusă pe șmenuit și șpăguit…..
@Ionuț, fără glumă, cred că e rost de un articol aici. Dacă informația asta ajunge măcar la o persoană care are nevoie de astfel de informații – eu zic că un articol de genul și-a atins scopul!
Mingea este în terenul tău!
“Pe de altă parte, ideea de a crea un organism uman complet îmbunătăţit prin tehnologie”. Jbam. Complet? Adică propria transformare în ceva de genul?
Ooook. Dar contează destul de mult contextul. Îmi imaginez un viitor sinistru, ceva ca-n filmele alea cu sfârștiul lumii, cu războaie extinse, cu soldați cyborg “îmbunătățiți” prin tehnologie medicală și nu numai și manipulați de forțe malefice bolnave de putere. Eu sunt civil, am 90 de ani. Nu-s vioaie ca la 30 de ani, dar inima-mi bate, creierul se cam zbate, da’ e ok. Culeg flori pe-un câmp și dau nas în nas cu un soldat cyborg scăpat de sub control și pus pe căsăpit orice în calea sa. Îi spun de principiul cruțării civililor într-un război. Pare imun la asta. Îl rog ca măcar să pună florile într-o vază după ce n-oi mai fi. Pare imun și la flori. Încep să mă panichez. Ăsta mai e om sau ce e? Noroc c-apare zâna tehnologiei și-mi dă și mie posibilitatea unei cyborgizări complete top level, ca să mă bat cu el și să-l înving în câteva secunde. Negociez rapid ca transformarea să fie reversibilă după acele secunde, să uit de această “întâlnire” și corpul cyborgului să intre instanteu în pământ. Zâna e de acord, zic DA. Mă transform în cyborg, apoi mă retransform în ne-cyborg, mă întreb ce vază să folosesc pentru flori. The end.
Deci nu știu ce să răspund, cred că tre’ să mă mai gândesc puțin referitor la propria transformare în cyborg. 😀
De ce gândești așa de negativist? Poți fi tu soldatul cyborg și lasă pe altcineva să culeagă florile.😁 Iată, jumătatea plină a paharului.
Anduța, mi-a plăcut povestirea ta.
Ai ales varianta pesimistă și ai cerut ajutorul elementelor fantasy (zâna).
Dar ai dreptate, este adevărat că o variantă total optimistă nu există. Pentru că oricând ceva poate merge prost şi se va ajunge la haos. Dar poate nu.
Tocmai am avut o convorbire interesantă cu Bing, pe chat. L-am rugat să îmi recomande filme cu cyborgi.
Răspunsul lui:
Eu:
Bing;
Eu
Bing
Eu
Bing
Din păcate aici s-a oprit discuția. Pentru că Bing a fost limitat la 5 răspunsuri per conversație, ca să nu o mai ia pe arătură cum (cred că ați citit) a făcut-o în cazul unor conversații lungi.
Şi da, emoticoanele sunt puse de către Bing, nu de mine. Am redat fidel, conversația, cu copy/paste. Şi recunosc că m-au înfiorat puţin întrebările lui iscoditoare. 👀 (să pun și eu un emo măcar)
@solandi,
deja asta, sa ma conversez cu AI mi se pare prea mult. In afara de curiozitatea in sine, nu inteleg drive-ul si finalitatea.
Observ ca bing asta e mai nesimtit ca chatGPT :))
@singlemom,
Da, observi bine. E băgăcios şi are întrebări capcană. Şi parcă ar căuta sfadă.
Ideea nu era să mă conversez, ci să îmi răspundă la întrebare şi gata. Dar el nu, încheie fiecare răspuns cu o întrebare. Zici că e nevorbit vede un an. Fratele(sora) lui mai mic, aka chtGPT, e mai reținut și mai politicos.
Scopul teoretic ar fi să îi ceri ceva: de ex. sugestii pentru petrecerea de ziua de naștere, ce mașină îți recomandă în funcție de niște preferințe, ce locație pentru concediu, ce mâncare poți găti cu x ingrediente pe care le ai în frigider, etc. Iar el să caute pe net și să îți răspundă, tu având posibilitatea să spui dacă ceva nu îți e pe plac. Și uite așa se ajunge la o discuție mai lungă. Adică să te sfătuiești cum ai face cu un prieten. Doar că acest nou prieten e foarte informat, are tot internetul la degetul lui mic,
1. La mine e doar o chestiune de timp să mă îmbunătățească la corazon ( port plasturi care să prevină un infarct și servesc două pastile pe zi ).
2. Da, la modul cel mai sincer mă sperie.
Expansiunea tehnologiei nu se poate reduce doar pe anumite domenii.
Facem rinichi din fibră de carbon, dar industria de armament o să producă praștie cu amortizor.
Bătrânețea că noțiune abstractă mă îngrozește.
Doi bătrâni pe o bancă.
– Băi fratele meu, o vezi pe blonda aia cu cracii până-n gât?
– Da ce-i cu ea?
– Tu nu știi asta, dar îți spun eu, aia moare după mine!
– Cum adică? Ea tânără, tu boșorog! Cum să moară după tine.
– Păi normal, că după mine, doar nu o să moară înaintea mea 😁.
Când am citit, m-a dus gândul la „Omul bicentenar”. Aici e invers, vrem să trecem de la om la robot. Nu știu dacă e bine, oricum vom trăi într-o lume din ce în ce mai depersonalizată. Există și ceva pozitiv, dispozitivele medicale, care îmbunătățesc calitatea vieții.
@Jack,
exact, asta e esenta: lume depersonalizata! Deja suntem cu piciorul in prag ;(
Sunt pro tehnologie medicală. Orice îmbunătățire pentru un trai mai bun este de dorit, nicidecum de speriat.
Dacă ar fi nevoie, aș accepta orice ”înlocuitor” care să mă ajute (sau să-i ajute pe cei din jur) să ducă o viață normală.
Cât despre ”organism uman complet îmbunătăţit prin tehnologie” – adică un robot? Și emoțiile, sentimentele, deciziile cine și cum le programează? Fără astea, orice cyborg rămâne doar o adunătură de piese, cip-uri, fire și șuruburi. Deci nu, asta cam e de speriat, nu de încurajat.
Nu, cyborgul e tot un om.
Total îmbunătăţit = tot ce poate fi reparat/schimbat/îmbunătățit, dar fără să îşi piardă identitatea de om. Adică fără să își piardă amintirile, emoțiile, trăirile. Altfel ar fi robot, nu cyborg.
@Laura G, dimineața înainte să servești dețul de ulei că să nu îți scârțâie încheieturile pe timpul zilei, introduci degetul arătător în locașul special de la device.
Apoi selectezi starea pe ziua respectivă. Draci, romantism, scandal, melancolie, iarăși draci. Apoi îngândurare, îmbufnare, gelozie.
Stări din-astea normale, la un cyborg feminin nu e ceva SF.
@Paco, deci tu practic spui că: Fie vreme bună, fie vreme rea, Doamna chiar și cyborg nu se va schimba
PS. Doamna – a se citi doamna din viața fiecăruia 🙋🏻♂️.
Mai este destul până departe… și totuși cred că nu suntem departe de momentul acela. Nici eu nu cred că vom prinde, dar zic că peste vreo două generații de acum încolo vor fi în era în care a fi om va fi o raritate.
Filme gen Terminator atât de inovatoare la momentele în care au apărut după ceva timp s-ar putea să devină realitate și chiar o normalitate.
Acum dacă va fi bine sau va fi rău… doar timpul va decide
O las aici.
Suntem mult mai aproape decât credem. Am avut într-o noapte fără chef de somn o discuție similară cu Doamna pe tema asta. Ea susținea că nu, eu că da.
Primul meu loc de muncă a fost într-un magazin de electronice și electrocasnice.
Ulterior devenit și ,,dealer,, la o companie de telefonie mobilă.
Am avut telefon mobil de pe vremea când T-rex vâna capibara prin păduri.
Primul a fost un Motorola 8700.
Douăzeci și un pic de ani mai târziu, scriu acest comentariu de pe o chestie cam cât palma mea de mare și gros, de unde pot inclusiv să mă văd în timp real cu mama. Apel video și pac, Star Trek direct.
Un TV cu diagonala mare cântarea cam că o mașină de spălat.
Acum un televizor cât jumătate de perete e mai subțire ca și primul meu telefon Motorola.
( Am un cunoscut, taximetrist, care și -a luat Tesla. Baroase, ia uite ce știe să facă automobilul.)
Prima mea mașină a fost Ford Escort XR3, am adicție pe viață la zgomot și miros de combustibil.
Nu am înțeles nimic din Tesla, la fel cum nu înțeleg nimic din noile tehnologii.
( Gadgetul de pe care scriu , cumpărat nou a fost făcut utilizabil de Doamna.
Penultimul, cumpărat tot nou, a făcut cunoștință cu un perete. Eu tot introduc, setez, configurez și ce Bunul Dumnezeu îmi tot cereți, dar are și răbdarea mea o limită ).
1.nu ma vreau cyborg, vreau sa mor de batranete, undeva prin padurile suediei. Abia astept sa ajung la varsta mortii libidoului, sa ma scap de-o problema, si voi ma vreti nemuritoare sau pe-aproape! gizas, no way.!
2. ok dispozitive medicale, imbunatatirea calitatii vietii dar depinde si cui. Ce sens are sa ajunga omul 500 de ani pe pamant? nu suntem deja prea multi? nu am facut deja prea multa dauna?
eu nu vad bine evoluarea asta, vorba lui @solandi, bine ca n-o prindem.
ah, si lol, iti dai seama ce ar insemna asta financiar? :))
Chiar așa, la ce bun să trăiești 200 de ani dacă ultimii 140 te vaiți că tre’ să-ți schimbi componentele (un șold, un genunchi, 3 vertebre tasate, d-astea). Nu mai zic de riduri, că după 75 de ani faci riduri și la lobul urechilor (am vazut io la scoacră-mea).
@singlemom,
Bietul libidou, ce l-ai trosnit:)) Mă aşteptam la orice altceva când citeam, nu la el.
Suntem mulţi pe Pământ, dar Universul e mare…
@Laura,
Nici ridurile nu vor mai fi ce au fost. Vezi studiile alea anti îmbătrânirea celulară și anti degenerare a țesuturilor,
Sau vezi ce pot face deja operațiile estetice din ziua de azi… Loredana si Madonna sunt un mic exemplu. Spaima ridurilor.
@solandi,
pai astept de mult vremea pacii simturilor :))
universul e mare, da. Si cum n-am facut destula dauna aici, hai sa ne mutam 😀
@laura,
ITP ca ITP, da care stat iti plateste pensie 140 de ani? :)))
@singlemom, pe noi ne pun ăștia să ieșim la pensie la 70 poate cine știe se ajunge la 75 până apuc eu pensia… dacă o mai apuc, când devenim cyborgi – o să ieșim la pensie la 139 și la 140 gata… la dezmembrări cu noi 😂
@Laura, vezi că sunt niste tehnici de masat urechile 3 minute per ureche ca să îmbunătățească circulația sângelui feței. Gata… adio riduri! 🤪
Nu așteptați să moară libidoul, din ce zic ăia bătrâni, e ca speranța, moare ultimul. Sau cum zicea La Rochefoucauld, nebunii bătrâni sunt mai nebuni decât cei tineri.
@Jack,
gata, mi-ai distrus sperantele de batranete linistita :))))
@BaGheRa, si tu la fel! :)) (unde-s eu se iese la 72, tocmai pen’ca speranta de viata, calitatea vietii etc)
Ai mă @singlemom, unii își construiesc viața în jurul muncii, a copiilor, a iubirii, a viselor, a pensiei. Cei care ne-am aciuiat pe aici, suntem genul de persoane care le amestecăm, adăugăm puțină lămăie și mergem fericiți, fluierând pe stradă 🤓
P’aci pe unde sunt eu îți fac vânt pe la 60, maxim 60 și un pic. Ca și pensie îți dau la sfârșitul carierei echivalentul numărului de ani petrecuți în companie X un salariu lunar – și aia îți este pensia 🙋🏻♂️.
Dacă tot vorbiți de libidou și penis (sau era pensie, că n-am fost atent), dintr-unul din filmele copilăriei mele, Camionagiii Spațiului, singura fază pe care am reținut-o era cu unul care își pornea „instrumentul” ca pe drujbă. Filmul e făcut în ’96.
@singlemom,
La 140 de ani ești de pus în geam, să te vadă poștașul și să mai aducă pensia (strănepoților). Nu mai mănânci, nu mai bei, doar te întoarce cineva cu cheia, să clipești.
@BaGheRa,
Apăi, dacă aș face masaj pentru fiecare rid, de sus în jos, aș avea de lucru cam 8-9 ore/zi, că nici pielea picioarelor n-ar fi chiar fragedă.
Băi, așa ceva nu se mai poate. Aici se discută despre chestii serioase, tehnice și voi ați dat-o pe momoșenii, pipăieli și alte d-astea (că nici nu mai știu cum le zice)…
@Ionuț: ”Space balls” 😛 Asta îmi aduce aminte de un tip din alte vremuri și alte locuri ce folosea drept nick numele unui personaj din filmul lui Mel Brooks: ”Colonel Sandurz”!
Pe subiect: bombănim și nu ne dorim să trăim 100 de ani (azi, după o zi grea și două-trei ”shot”-uri rase ). Mâine dimineață ne trezim veseli ca cintezoii vara și râdem bucuroși c-am mai prins o zi și c-am vrea să mai prindem vreo zece … mii! Și că e bun și măcar un stent și o articulație de titan dacă nu altceva mai nou și mai bun.
P.S.: Mulțumesc lui @Jack! Mi-a adus aminte de scriitorul meu favorit Isaac Asimov.
Am citit articolul pe la prânz. Cumva în mintea mea se confundau noțiunile de cyborg și robot (nu citesc cărți SF și nici nu mă uit la filme de genul, soțului îi plac). Așa că mulțumesc!
Nu mă sperie avansarea tehnologiei în domeniul medical. Îmi doresc literalmente să nu mai sufere niciun copil de nicio boală (cu tot ce implică: analize, proceduri, operații, durere). Să fie înlocuite pe bandă rulantă tiroide nefuncționale (aici mă refer la fiul meu cu diagnostic de hipotiroidie pus în 2018, face analize la fiecare trei luni pentru dozarea hormonilor), pancreasuri, inimi, rinichi etc. Fiecare copil merită o copilărie senină, lipsită de griji!
Nu m-ar deranja nici pe mine niște îmbunătățiri o dată cu vârsta. Dar nu ca să arăt mai tânără, ci strict să înlocuiesc un organ defect. Fina mea (am fost colege de liceu) își pierde încetul cu încetul mobilitatea picioarelor. Acum e la stadiul în care și le tarșește. Locuiește în Spania, a făcut investigații, nu se poate stopa boala. Mi se pare crunt! Are doi copii de 5, respectiv 7 ani.
I don’t want to live forever! Chiar nu! Dar cât trăiesc, acolo 90-95 de ani (să apuc un strănepot), mi-ar plăcea să am energie și putere. Și la un moment dat, în jurul acestei vârste, să mi se scoată tot ce e artificial și să mor lin. Ca un fel de moarte asistată. 🙂
Poate ar trebui inlocuiti doar politicienii cu cyborgi competenti, insensibili la mita, responsabili fata de umanitate si planeta si care sa subventioneze cercetarea stiintifica iar rezultatele ei uimitoare in domeniul medical , de exemplu, sa fie puse la dispozitia tuturor in mod gratuit sau la preturi accesibile.