Probabil ați observat în rândurile scrise despre Olanda zilele trecute că am precizat foarte des faptul că toaletele și zonele de mâncare erau curate, că exponatele din muzee erau în stare bună, că totul era în perfectă stare de funcționare, și vă întrebați de ce am ținut să precizez acest lucru?
Pentru că, urmărind ce se întâmplă acolo, cred eu că am găsit una din diferențele dintre noi și ei, ca societate, în abordarea acestei probleme.
Nu, nu vă gândiți că oamenii de acolo, clienții, vizitatorii, olandezii în general, dau pe afară de bun simț, spirit civic, curățenie, nu, nici pomeneală. Sunt poate un pic peste alte nații la acest capitol, un pic mai mult peste noi cu siguranță, dar au și ei elementele lor, cocalarii lor, nesimțiții și nespălații lor, nu e nici o îndoială. Copiii olandezi nu sunt diferiți de copiii români, ba dimpotrivă, nici nu cred că aud prea des „nu pune mâna că strici” ca ai noștri.
Dar… Am ajuns la concluzia că acolo contează foarte mult cum și cine face curățenie, cum și cine face mentenanța, întreține și repară, mult mai mult decât contează cei care ar trebui să păstreze.
În ditamai campingul, cu sute de oameni care foloseau wc-uri, dușuri, chiuvete, care intrau cu noroi, se spălau și se rădeau, existau niște cetățeni care mopuiau permanent, înlocuiau săpunul lichid și hârtia igienică, spălau vasele de wc sau chiuvetele acolo unde era cazul. Permanent erau pe fază și de aceea totul lucea de curățenie la orice oră. La fel în parcuri de distracție cu mii de oameni, la fel în muzee cu sute de copii (și știm cam cum folosește un copil toaleta 
). La fel în Schiphol, unul dintre cele mai tranzitate aeroporturi din Europa (mi se pare chiar că e cel mai tranzitat, citeam undeva că a depășit Heathrow).
Am povestit de locurile de joacă din pădure sau de pe câmp. Deși erau la naiba în cireș, departe de orice așezare omenească, nimic nu era stricat, coșurile de gunoi nu erau pline, deci cineva verifica zilnic sau foarte des acele locuri, repara, curăța, întreținea. Plimbați-vă seara printr-un parc de la noi din Capitală, să vedeți tot jegul adunat peste zi. Mergeți pe Valea Oltului să vedeți cum dau pe-afară (și, evident, prin pădure și râuri) tomberoanele de la popasuri, negolite cu zilele sau săptămânile.
Nu am văzut în locurile vizitate în Olanda coș de gunoi dând pe afară, nu am văzut masă sau scaun murdar în locurile de mâncare, nu am intrat în nici o cabină de wc în care să nu fie hârtie igienică sau să fie înfundat vasul de toaletă. Aeroportul Otopeni m-a lovit cu toate acestea în primele 5 minute după aterizare, în timp ce două tăntici de la firma de curățenie sprijineau un cărucior și râdeau la ceva pe tiktok.
La noi deja poți intui așa zisul program de curățenie și modul cum se desfășoară ea într-un obiectiv turistic, mall, aeroport, chiar restaurant. Dimineață totul e lună, toate merg bine, la prânz deja nu mai există hârtie igienică peste tot, s-a terminat săpunul lichid, o chiuvetă e stricată, iar într-una din cabinele de wc nu poți intra de mizerie, iar seara, pe final de program, tură, totul arată ca o cocină, te poți duce liniștit pe câmp sau în pădure. Asta și fiindcă cei care prestează asemenea meserii, de multe ori, sunt deficitari grav la capitolul igienă, sănătate, educație, și atunci efectiv nu știu și nu pot face mai mult decât fac. Pentru ei jegul și dărăpănătura e ceva normal, e mediul lor de viață obișnuit, li se pare de ajuns puținul pe care îl fac la muncă.
Îmi pare rău, am luat contact de-a lungul vremii cu mulți angajați de la diverse firme de curățenie și mulți dintre ei mi-au dat impresia că nici măcar nu înțeleg conceptul de curățenie și igienizare corectă și decentă a unui spațiu, nici măcar din propria casă, darămite dintr-un loc public. Am zis că îmi pare rău fiindcă nu e neapărat vina lor. Suntem înapoiați, asta e tot.
Ce pretenție să ai de la tanti Petronela, femeie simplă, venită de la țară să facă curățenie pe minim pe economie, când ea avea wc în curte, nu știa ce e mopul fiindcă avea dușumea de lemn sau cergi pe pământ direct pe jos prin casă, căra apă de la fântână pentru vase o dată la două zile, nu știa ce năzbâtie e săpunul lichid (dar tre’ să fi fost scump tare!) fiindcă nu folosea, și oricum, la ce o fi folosind săpunul, că doar ea nu se spăla pe mâini după ce folosea wc-ul, iar în loc de hârtie igienică mai folosea și ziare când rămânea fără? Cum să facă ea curat într-o toaletă de muzeu sau de parc, când nu știe ce înseamnă curat cu adevărat? Aceștia sunt marea majoritate a oamenilor care lucrează la firmele de curățenie la noi. Aruncați un ochi în orice parc, mall, teatru, cinema, orice loc public și vă convingeți.
Cum să ai în bună funcționare o Casa Misterelor, să zicem, sau niște animale vorbitoare, care s-au stricat, dacă nea Popică, instalatorul/mecanicul/
Cum să arate bine un muzeu când tu pui in vitrină ursul brun carpatin preistoric și manechinul lu’ Peneș Curcanul atacând Plevna, și-i lași acolo plini de praf, fără să te mai atingi de ei, până năpârlește și se decolorează ursul, și-i ruginește și-i cade din mână pușca lu’ Peneș, cu tot cu mână? La muzeul Naturalis din Leiden am avut ocazia să vizităm o zonă imens de mare cu exponate deteriorate care urmau să fie reparate si recondiționate, altele depozitate în condiții deosebite, colecții care nu mai încăpuseră in muzeul propriu zis dar care se puteau totuși admira acolo, altele care erau pregătite să fie expuse (împăiate, lipite, vopsite, ce le mai făceau ei acolo), o armată de angajați ocupându-se de asta în tot felul de spații și laboratoare în timp ce vizitatorii roiau în jurul lor.
Mă îndoiesc că avem noi așa ceva in muzeele noastre. Mai degrabă avem niște depozite și magazii insalubre unde exponatele mucegăiesc pe veci. La noi se închide zona din muzeu pentru recondiționare sau renovare și se mai deschide la sfântu’ așteaptă, când are chef unicul angajat care se ocupă cu așa ceva să se și ocupe. Apropos, aveți idee cât mai durează renovarea și reamenajarea curții la mizeria aia de Muzeu Militar din București? Nu erau născuți copiii mei când a început și curând își vor face buletin.
Undeva, pe una din bucățile de autostradă de la noi, nu mai rețin exact unde, există un loc de popas, cu toaletă unde totul sclipește de curățenie, mereu găsești hârtie și săpun lichid, totul funcționează, există chiar flori puse în pahare sau în mici vaze pe marginea oglinzilor sau chiuvetelor, miroase frumos, este mereu curat pe jos, iar afară nu găsești pic de gunoi, există chiar niște scrumiere artizanal făcute pe lângă mesele de popas.
Toate astea sunt făcute de cel/cei care se ocupă de acel loc, probabil unul sau mai mulți angajați al administratorului drumului. Nu i-am văzut niciodată, nu știu cine sunt sau cum arată, dar acel popas contrastează grav cu jegul si mizeria din toate celelalte popasuri identice întâlnite pe acea bucată de autostradă sau pe alte autostrăzi. Să nu-mi spuneți mie că acolo se opresc și folosesc popasul doar oameni civilizați, iar în rest doar nesimțiți!
Deci, ca să nu mă mai lungesc, dacă la noi s-ar face curățenie și mentenanță cum trebuie și cât de des trebuie, cu oameni care știu ce înseamnă asta, care au educația necesară, care știu noțiuni elementare de igienă, curățenie și muncă făcută temeinic, poate ar arăta altfel obiectivele turistice, parcurile, locurile de joacă. Sunt șanse mai mari ca oamenii să păstreze curat când găsesc curat, oricât de mizerabili și nesimțiți ar fi.
Ca nație, însă, noi nu am ajuns la acel nivel care să ne permită să înțelegem cum trebuie aceste concepte. Există ceva excepții, prea puține, dar nesemnificative, mai degrabă niște accidente cum e popasul de pe autostradă, decât o normalitate de secol 21. Odată învățate și aprofundate aceste concepte, putem trece apoi la nivelul următor, acela al managementului unui spațiu pentru public cu tot ce înseamnă asta: număr suficient de toalete, număr suficient de spații de mâncare și recreere, încadrarea lor în tematică și decor, oferirea de informații și interactivitate, modernizare, marketing, chestii d-astea futuriste de care dinozaurii noștri antici care se ocupă de administrarea parcurilor, muzeelor, locurilor de joacă etc. nu au auzit încă, indiferent dacă sunt privați sau de stat.
Popasul ăla sclipitor de care amintești este pe autostrada Constanța – București, și e fix cum îl descrii 🙂
Îmi aduc aminte de el! Atât de rar se întâmplă
Este că e mai spre Constanța … așea 🤪
Ionuț,
Dar ce pretenții ai :))) Auzi, curățenie și mentenanță la Cultură! Păi guvernanții nu știu cum să mai desființeze vreun muzeu, taie din buget cu toporul și tu chiar crezi că există mopuri și săpun lichid pe acolo. Pun pariu că și sacii menajeri îi reciclează iar produsele de curățenie sunt din cele la 5 lei litru, un fel de frecție puternic parfumată, livrată cu porția. Or fi și oamenii, dar nici nu au cu ce.
Citeam zilele trecute la Sorin Psatta, postase un bilet de intrare la o expoziție temporată de fluturi, bilet emis sub egida Ministerului Culturii. Știu că a greși e omenește și numai cine nu muncește nu greșește, dar e aiurea, nici un bun de tipar corect pe un amărât de bilet nu se poate? Iar aici ține clar doar de angajați.
În concluzie: nici cu cine, nici cu ce / na cultură, neamule.
Avem Mona … marmorată 😊🤗 … și marmota …
Curățenie??? Pfff! Am lucrat într-o instituție publică, wc-urile erau veșnic într-o stare de mizerie de nedescris, singurul care arăta ok era cel în care avea acces doar onoratul conducător. În rest hârtia dispărea în secunda doi, săpunul lichid în secunda trei, veneau oamenii de la piață și în drum spre casă făceau un pipi, dar și aprovizionare cu hârtie și săpun, am văzut o femeie cum a scos o sticluță în care și-a turnat săpun, când am întrebat dacă i se pare normal, a zis că ea plătește impozit. Cam asta e mentalitatea. Și a celor care ar trebui să curețe, și a celor care folosesc și a celor care conduc, că ei fac pipi în wc curat și în rest pipi cu boltă pe restul lumii.
Ionuț, nevasta-mea e atât de maniacă în domeniul curățeniei încât am deschis o firmă în domeniu. Îți dai seama că ne uităm cu alți ochi la ceea ce povestești tu din defect profesional. Tocmai am chemat echipa de curățenie la un hotel unde am fost cazați în Croația. Erau chestii de bun-simț, nu aroganță. Dar avem și în Norvegia clienți care nu înțeleg și nu apreciază curățenia. Nici după ce le explici nu sunt în stare să păstreze o minima curățenie, încât data următoare o iei de la capăt. Chiar dacă făceam bani buni, la unii am renunțat din motiv de lipsa de respect față de muncă noastră.
Am fost imboldit să fac acest comentariu de amintirea unei toalete dintr-o unitate militară unde am fost șocat să văd un american mergând el să micționeze încălțat fix în ciorapi flaușati albi ca spună laptelui. Cam atât de curat era.
La ieșire … avea americanul model la ciorapi pe stilul dalmațian … strop, strop, strop … probleme de direcție … csf, n-ai csf 🤪
Este vorba de comportamentul majorității cred eu… pentru că dacă toți am arunca mucurile de țigară acolo unde este locul cred că și cei care ar avea instinctul să facă la fel și ăsta dpmdv este doar un exemplu.