Acum vreo două zile, am primit un mail de la departamentul de resurse umane din cadrul firmei pentru care lucrez, cu următorul mesaj:
Dragi colegi,
Compania încearcă să seteze un cod vestimentar, care să fie un standard pentru cultura noastră de business, pentru mediul de lucru și pentru imaginea noastră ca brand. Dorim să reamintim tuturor colegilor că este necesar ca să aderăm la acest standard de „cod vestimentar”.
Lista articolelor vestimentare interzise sunt:
– pantaloni de blugi
– tricouri
– adidași
– papuci
– tatuaje vizibile (dacă există atunci acestea trebuie acoperite pe toată durata programului de lucru)
– piercing-uri vizibile pentru bărbați.
Toți cei care lucrează pentru companie, fie că sunt în alte locații sau fac parte din personalul de la depozit, trebuie să respecte aceste reguli, atunci când vizitează sediul sau când reprezintă compania în interes de serviciu.
Vă mulțumesc pentru cooperare și pentru înțelegere.
Inițial, ocupat fiind, nu am văzut mailul acesta și la un moment dat mă trezesc cu un mesaj pe teams din partea unui coleg: Ești interzis! mă uit la el peste birou și îi zic: Ce ai mă, ești cu capul? El, râzând la mine, Nu ți-ai citit mail-ul băiețaș. Și mă uit! Nenicule, parcă picase cerul pe mine. Ca să înțelegeți, mă îmbrac la țol festiv doar dacă mă duc la vreo nuntă sau ceva eveniment. Eu eram îmbrăcat cu blugi, tricou polo și în picioare adidași… adică fix definiția de „așa nu”.
Unde-i lege nu-i tocmeală, așa că nu mi-a rămas decât să mă conformez.
În ziua respectivă am plecat mai devreme de la muncă, direct în mall. Primul magazin care mi-a ieșit în cale a fost Pierre Cardin. Auzisem de numele lui, dar să fiu sincer nu am văzut nici un magazin prin Europa aia prin care am umblat eu. Fraților, mi-au picat plombele din gură, când am văzut prețul unui costum acolo. Ăla de mi-a plăcut mie foarte mult, nu are rost să vă spun cât costa, că mă luase cu palpitații pe la corason. Mai venise și un vânzător din acela pe lângă mine, dacă mă ajută cu ceva… lasă-mă bro’, că pe mine urlă sărăcia.
Am ieșit de acolo la fel de repede cum am intrat și parcă îl vedeam pe tip cum se uită dezgustat la mine: Săracule!
Următorul magazin în care am ajuns a fost Tomiță. Și acolo prețuri mari, dar aveau numai cămăși și pantaloni. Cum am făcut în magazinul francezului, fix la fel am făcut și aici, am dat cu praf de mers de nici nu m-au văzut filipinezele alea de erau vânzătoare pe acolo.
În fine, una peste alta am, reușit să-mi cumpăr vreo 8 cămăși și vreo 2 perechi de pantaloni, 2 curele frumoase foc.
Ideea este că pentru toate astea am cheltuit o sumă destul de măricică, doar pentru că i s-a năzărit unuia că trebuie să purtăm ținută business.
În mod normal se spune că haina îl face pe om, dar noi nu intrăm în contact cu nimeni și nu ar trebui să conteze cu ceea ce ești îmbrăcat, ci mai degrabă ceea ce ai în cap. Totuși, după câteva zile de ținută business, de zici că a picat șifonierul pe mine, pot spune că nu mai sunt la fel de revoltat ca imediat după ce am primit mailul.
Voi ce părere aveți despre situația în care mă aflu?
Foto: Pixabay
Io spun că în felul acesta NU te mai îngrași, rămâi cât de gras ești, deci e de bine. Cu blugii te simți lejer, sunt foarte comozi, dar nu realizezi ever că ai pus 2-3 kg, doar de la 5 kg în sus se activează. La fel și o cămașă. Urmează epoca BaGheRa slim!!!
Da, dar nici nu poți să slăbești. 😀
Alți bani, altă distracție pentru un pantalon nou.
@Mona, deja am început să trag mai tare de mine să slăbesc oleacă 🙋🏻♂️. Că la pantaloni se vede nasol dacă ies colăceii din ei 🙈.
Totuși îmi place cum gândești… BaGheRa slim… mai spune din astea că îmi place!
@Solandi, să nu cobesc dar vai de capul meu să se rupă pantalonul că am îmbulinat-o!
Dacă se rupe paltonul o să se vadă altceva dăcât capul … vai vai 😜
@Habare, ce zici bre acolo că abia m-am trezit din somnul de frumusețe și nu prea banghesc ce zici mătăluță acolo.
Al draq autocorect … a făcut din pantalon palton!
@Habare, eu zic că ai văzut prea multe filme cu dragoni, anaconde sau alte chestii de dimensiuni mari 🙈.
Pentru asemenea probleme există boxerii!
Sunt cumva între păreri. Pe mine nu ma seacă problema extra kilogramelor ( că pe soiul rău nu se prinde nimic 🙂 ) ci a ălora din depozit: se suie pe stivuitor cu pantalonii ” la dungă ” sau cum? Că nu prea mi se conexează nimic între cei doi neuroni proprietate personala.
@Victor, este doar pentru persoanele, care fac parte din firmă și care vin în vizită la birou. În depozit nu este necesară purtarea ținutei business.
Absurdul situației a făcut că au venit niste colaboratori care nu erau îmbrăcați cum cere protocolul și nu au fost lăsați să intre în birou, iar colegul meu a făcut mitingul pe holul de la intrare. Bine security-ul a făcut exces de zel și a văzut situația asta ca calul.
Vai de capul lor!
Când văd o firmă cu toți angajații la costum mă gândesc automat la Pompe funebre.
@Jack, nu s-a impus costumul ci doar cămașa momentan și pantaloni de stofă sau casual, dar nu blugi.
Încă nu am ajuns chiar așa la extrem!
Daca e alegerea ta sa te imbraci office, e no problem. Daca firma iti impune un cod vestimentar, ar trebui sa asigure si decontarea anuala a unei anumite sume (justificata prin documnte doveditoare) , pt asigurarea acestui cod vestimentar.
In firma mea, singura interdictie este de a purta pantaloni scurti. Asa ca te trezesti cu soferi de TIR, vara, care nu sunt primiti in incinta pt ca ghici ce? Sunt in pantaloni scurti.Si nu au nici o vina, pt ca tu ai o interdictie vestimentara. In schimb, vrabiutele care poarta fusta cu lungimea identica cu a chilotilor, nu au mai nene, nici o interdictie sa intre pe poarta.
Ramane cum am stabilit zilele trecute, inca sunt in cautare de slapi office.
@MAS, o solutie ar fi ca firma sa puna la dispozitie, pentru vizitatorii neconformi, fustite precum botosii de unica folosinta de la muzeu 🙂
Sau șorturi din alea, ca la mănăstiri:))) Husbandul a refuzat să intre la Voroneț că era în pantaloni medii, până la genunchi adică, și codul de mănăstire spunea fără păr pe picioare la vedere. S-a uitat lung la pestelca aia inflorată ce i-a fost pusă în brațe să își acopere goliciunea și a spus: eject!!!
@Mas, nu pot spune că arată rău și aparent acest era și în trecut impus de o firmă daneză care avea 70% participație și statul qatarez avea doar 30 la sută. Acum firma daneză nu mai este iar joint venture-ul este realizat cu o firma franceză, doar că procentele sunt inversate.
@Nicole, ar fi o soluție, da… îți dai seama ce bucuroși ar fi scoțienii ce lucrează în firmă?
@Mona, mi s-a întâmplat și mie chestia asta tot pe la o mănăstire prin Moldova… s-au lins pe bot de banii pe care i-aș fi cheltuit pe lumânări 😂
Prin studenție, am vizitat Meteora. Eram o gașcă de tineri, majoritatea îmbrăcați nepotrivit pentru moment. Tiii, ce poze, ce parada modei am făcut prin sfintele lăcașuri cu fustanelele alea!:-D
Nu stiu ce obiect de activitate are firma si ce anume a motivat un asemenea cod strict. Cu atat mai mult cu cat se promoveaza diversitatea si individualitatea, prin urmare un tatuaj sau un piercing sunt strict problema personala a fiecaruia si nu ar trebui sa intre sub incidenta unui regulament.
In afara unui motiv foarte vizibil de business, probabil un sefulet s-a gandit ca ia banii degeaba si s-a gandit sa ii ia in continuare tot degeaba, dar si mai vizibil.
@Cătălin, după cum am afirmat mai sus, în comentariul pentru @MAS, chestia asta a existat din totdeauna, de pe vremuri de demult apuse, doar că în ultimul timp se cam relaxase toată treaba.
Cineva, probabil din conducerea filialei mamă, deoarece această firmă este de sine stătătoare, totuși se supune prin legislație uneia de stat a vizitat compania și i-a văzut pe majoritatea, incluzându-mă și pe mine aici umblând ca Șolea în comparație cu el. Și probabil a zis gata, până aici… toată lumea ținută business!
PS. Legat de tatuaje cred că este ceva legat de cultura lor, nu știu să îți spun.
Îmi aduc aminte de Rădoi când s-a transferat de la Steaua în Arabia Saudită că trebuia să joace cu un bandaj pe mână care să îi acopere tatuajul ce-l avea pe antebraț.
Alții care aplică ziua pe angajați ceea ce au visat ei noaptea! De parcă eficiența muncii stă în dunga pantalonilor! Chiar, eu am văzut persoane în vârstă cu blugii călcați la dungă. Ia vezi, Alin, nu merge așa?
Ioi!!! Și cu bretele asortate va fi giugiuc :)))
@Ana, ar fi o idee, dar tare mă tem că tot eu o să fiu cel care face cale întoarsă ca să mă schimb, că nu mă lasă ăștia să intru în firmă. Și parcă nu aș vrea să descoper pe cârcă mea asta.
@Mona, giugiuc… extraordinar, chiparos, merțan, șukar… și lista poate continua.
Niște ochelari din ăia de vedere și direct… nerd-ul perfect!
Eu am avut această problemă la hypermarketul unde lucram în cretacicul timpuriu când, la un moment dat, m-au promovat pe funcția de manager de departament. „Dom’le, ești manager de departament acum, te vei îmbrăca la costum si cravată!” E drept că ei mi-au asigurat două costume complete și vreo 3 cămăși în plus, ba chiar și niște tricouri mai office așa cu care se îmbrăcau managerii în weekend-uri, să fie mai lejeri. Dar….
Trecând peste faptul că eu nu prea suportam costumul, departamentul meu era necomercial. Aveam treabă cu clienții doar tangențial când treceam prin magazin, dar aproape toată activitatea noastră se desfășura în atelier/depozit în timpul zilei și în magazin noaptea sau dimineața înainte să se deschidă. Apoi, ca să mă leg si de ce a zis @Victor mai sus, chiar și în timpul zilei, când lucram în atelier, printam, tăiam, colam, sudam, lipeam, făceam o grămadă de chestii care murdăreau și deteriorau orice obiect vestimentar. Nu mai zic că, în caz de urgență, intram și ziua în magazin, și ne cățăram pe vreun raft, pe vreo scară, băgam platforma autoridicătoare sau toucan-ul, trebăluiam cu scule și soluții. Și hop și eu cu costumul la dungă și cămașa albă la muncă de șantier!
Evident că, la două zile după deschiderea oficială, două zile crunte fiindcă a trebuit să fac frumos îmbrăcat la patru ace în fața oficialităților și VIP-urilor de tot felul, am renunțat la costum și mi-am luat blugii și jerpeliturile mele de tricouri brănduite cu sigla firmei, arătând fix ca orice lucrător comercial care se respectă. Era mișto când mai venea în vizită câte un furnizor sau vreun grangur mare de la sediu și păreau ușor confuzi când managerul cu care trebuiau să discute apărea jerpelit, cu un ciocan sau un cutter atârnând din buzunar, cu o șapcă murdară de diverse, și cu niște adidași de culoare și vârstă incerte. Mai purtam și costumul, dar doar în zile în care știam că nu prea e de muncă și se descurcă echipa si fără mine, așa că frecam dudam la țol festiv pe la zona de restaurante la cafele și țigări cu diverși și diverse care se nimereau prin zonă. Sau când era vreo vizită simandicoasă. 🤣🤣
Am avut câteva meciuri pe această temă cu directorul hypermarketului, dar cel mai rapid l-am potolit într-o zi când, din cauze necunoscute, s-a desfăcut unul din bannerele care înconjurau magazinul, amenințând să cadă cu totul peste un raft cu sticle de vin. Tocmai dădeam tura de magazin înainte de deschidere împreună cu el și alți câțiva manager, am observat bannerul, și m-am repezit să iau o scară care se afla în zonă. M-am urcat, l-am ținut cumva, între timp a apărut unul din oamenii mei cu niște scule (îl sunasem instant, dar atelierul era în depozit destul de departe și i-a luat ceva timp, timp în care eu am atârnat ca un papaga pe scară ținând bannerul să nu cadă), am fixat bannerul, totul a fost minunat. De jos, „comisia” de manageri + director mă urmăreau îngrijorați cu ochii pe ceas, fiindcă urma să se deschidă magazinul. Teoretic și practic bannerul era treaba departamentului meu, deci nu era nimic extraordinar în ce am făcut. Doar că eram în costum, m-am murdărit ca naiba, mi-am rupt un pic un buzunar de la sacou în care băgasem niște șuruburi și o șurubelniță, fiindcă nu aveam unde să le pun sus cocoțat pe scară, m-am hârjâit și cu pantalonii de scara nu tocmai curată, și mi-am mai sprijinit și bormașina cu pieptul îmbrăcată în cămașa albă ca neaua. Vis! M-am dat jos. Se uită directorul la mine: „Te-ai făcut ca dracu’!” I-am răspuns vesel: „Dacă eram îmbrăcat de scandal, ca de obicei, nu era mai bine?” Din momentul acela nu a mai avut treabă cu mine și cu halul în care mă prezentam.
Ca să concluzionez, n-am nimic împotriva codului vestimentar dacă munca prestată cere așa ceva sau dacă mi se decontează ce-mi impui. Vrei să vin în costum? Cumpără-mi, asigură-mi curățarea periodică, și vin în costum și la săpat șanțuri. Am nevoie de costum? Scrie în fișa postului la angajare? Ok, mă descurc, vin cum trebuie. Dar dacă nu e nici una, nici alta, trebuie să mă plătești al dracu’ de bine ca să îți accept toanele și figurile de firmă de fițe, mai ales dacă nu mă simt bine îmbrăcat așa.
@Ionuț, legat de ceea ce a spus @Victor, i-am răspuns lui…
Am râs… am râs cu gura până la urechi, delicios povestit 😎.
Sunt total de acord cu ceea ce spui mai sus, doar că aici absolut tot ceea ce ai afirmat spre sfârșitul comentariului se cam aplică… drept pentru care… m-am prezentat a doua zi cum au cerut.
Faza super tare este că și acum la aproape o săptămână lumea se minunează când mă vede. Spre exemplu m-am întâlnit cu șeful cel mare al departamentului și fără să vrea se uită la mine, mă salută și dă să plece. Deodată, se întoarce rapid, de parcă ar fi văzut o stafie, face ochii mari, zâmbește și pleacă la treaba lui. Prețios momentul!
– piercing -uri vizibile pentru bărbați.
( Facem abstracție că textul cu cerințele de cod vestimentar sunt evazive. Traduse propabil cu google translate din Hindi sau Urdu ) .
Presupun că femeile din firma unde dai cu sapa nu au nevoie de cod vestimentar.
Burka obligatorie și servus.
@Paco, ai să râzi, dar nu neapărat, femeile lor au rochia aia neagră și un batic pe cap, nu au fața acoperită.
Restul de femei sunt îmbrăcate normal, majoritatea office, fuste, pantaloni.
E o gagică, sincer nu știu cine este sau ce face, presupun că este pe vreo funcție înaltă, care are locul de parcare fix la intrare, are un Bentley roz, și încă vreo alte 4 mașini aceeași culoare roz și vine asortată cu niste pantofi roz… în fiecare zi alt model. Și are niste glezne fine și este și frumușică foc la față!
Sunt mai ceacanău de cap și îmi mențin părerea că ăla/aia care a făcut lista codului vestimentar la tine pe plantație a făcut-o cu orice parte a corpului, dar exclus cu creierul.
Dacă nu muncești ,,front office,, nu pricep cu ce îți obstrucționează performanțele o pereche de blugi și un tricou polo.
Și este o diferență între blugi rupți, tricou cu Sepultura, bocanci militari, cinci cercei in ureche și unul în nas sau o cămașă cu mâneci lungi ( dacă ești tatuat pe antebrațe) și o pereche de blugi cu croi clasic.
Inclusiv în Spania pe unde am lucrat, mai ales pe ospătarie/bărmanie tatauajele la vedere nu erau chiar bine consimțite. Vorbesc despre locuri de muncă decente, nu birturi de drogalăi sau discoteci pe iureș.
Aproximativ cinsprezece ani de muncă codul meu vestimentar a fost exclusiv
la costum, cămașă și cravată. Cunosc destul de bine ce înseamnă cod vestimentar.
@BaGheRa,
Ia să îți iei tu pantofi, pantaloni și cămașă albe. Că se asortează perfect și cu Bentley și cu roz. Marele alb :)))
@Paco, total de acord cu tine, înțeleg codul vestimentar pentru persoanele care au legătură cu comercialul, care participă la întâlniri, care reprezintă compania sau cum spui tu front desk.
Nici eu nu văd de ce m-ai obliga să port cămașă, dar asta este codul vestimentar exista și înainte doar că era puțin mai relaxat și acum au reamintit că există acest regulament intern ce trebuie respectat.
@Mona, ar merge într-adevăr, sunt culori complementare, dă bine una lângă alta, eu am observat fata, problema este că ea nu cred că mă observă pe mine 😎.
Sincer pe mine m-ar completa mai mult Bentley-ul chiar dacă e roz 🙈. Se poate revopsi fără probleme!
Ce este drept, un bărbat îmbrăcat la costum pare, la prima vedere, mai interesant decât un bărbat care se îmbracă casual sau chiar smart casual.
Un bărbat care este îmbrăcat la costum este mult mai matur decât un bărbat care se îmbracă casual. Cu cât avansează în vârstă bărbatul la costum va știi întotdeauna ceea ce vrea, pe când cel care alege ținuta casual va dori probabil să își retrăiască o a doua tinerețe.
Dacă alege și ambianța de culori între costum, cămașă și pantofi plus restul de accesorii – cu siguranță va întoarce multe priviri.
Așa că Pisoi, sunt sigură că orice ai ales, cu siguranță va sta bine pe tine!
@AliS,
Mie îmi place ca-i zici „Pisoi”. Înseamnă o Bagheră mică-mică sau e o subtilitate mai adâncă? 😊
@BaGheRa,
Ia interesează-te, nu cumva codul asta vestimentar e numai pentru holtei? Poate, poate vă bagă lumea în seamă…
@Laura, ar fi fost mișto să fie doar pentru holtei… ieșeam și noi în față, în evidență…
Ținând cont de comentariile de astăzi dacă ar fi după voi și ați putea îmbrăca jumătatea mai bună de lângă voi pentru o iesire casual în oraș cum i-ați îmbrăca? Ar fi la costum sau ceva casual?
Spre exemplu daca ar fi după mine – eu aș îmbrăca consoarta într-o rochie din aia roșie ca în filme cu croi larg. Dar nu roșu intens, un roșu mai spre vișiniu așa cam cum are Mazda culoarea aia de roșu 🙈.
Sau aș realiza o combinație între fustă de culoarea viva magenta asortat cu un top în culoarea very peri. Cred ca ar da extraordinar💃.
Eu cu un costum gri închis, cămașă de culoarea safirului niște pantofi maro… Cred că ar fi sau mai bine spus am fi de belea. Fashion day ar scrie pe mine și pe consoartă! 😎
Bobiță, nu știu exact ce fantezii vestimentare ai tu, dar cu siguranță ar trebui consoarta domniei tale să se îmbrace singură!!! Poate o vei ajuta la dezbrăcat cel mult că altfel rămâi numai cu „belea” ăla dinspre final🤪
@Habare, câteodată zici că ești moartea pasiunii 😁. Nu mai are voie omul să mai facă combinații, să viseze cu ochii deschiși…
Doamnelor, din punctul meu de vedere, le plac bărbații care se implică, atenție se implică nu se impun, și cred că o mică sugestie acolo, nu ar strica.
Doamnelor, am dreptate sau nu?
Îl întreb extrem de rar cum să mă îmbrac și atunci e pe sistemul „asta sau asta”? Trebuia să mergem la o nuntă ceva mai religioasă și aveam două opțiuni, rochie mai scurtă sau rochie mai lungă. A ales-o pe-aia scurtă, am luat-o pe-aia mai lungă. 😛 El e clasic, îmi place cum se îmbracă și nu prea mă bag. Doar o dată, s-a dus să-și cumpere o geacă de iarnă și s-a întors cu una cu ceva blăniță la glugă. „Că o dau jos pe-asta”. Am râs cu lacrimi, am pus piciorul în prag și am mers s-o schimbăm. :-))
Da’ la o ieșire casual în oraș, cum am scris mai jos, el jeans și cămașă. Eu…depinde toane, de cât de soare e afară, de cum sunt aliniate planetele…
@Anduța, cred că nu este bărbat care să zică rochie lungă, dacă mă întrebi pe mine. Și eu aș merge pe varianta scurtă! Doar că spre deosebire de el, pe mine mă ascultă jumătatea… cu siguranță dacă te vei îmbrăca așa vei fi senzația serii 😎.
Argumentul cu “senzația serii” pe mine nu m-ar coafa deloc. Las’ să fie alții senzații, eu vreau sa mă simt bine. 😛
Nu cunosc exact în ce constă munca domniei tale, dar de faci vreo raportare computerizată ai putea da vina pe cravată că a scris tâmpenii în locul tău 🫢🤣
Scrie mare pe birou :
Tricoul meu cu burtă doar pe mine mă ajută😆 De mă obligați la cămașă, vă iau neamul la cravașă 🤭
Auzi la el … reclamă mascată la Pireu Cardan și Tomiță Bobiță … păi se poate ? Unde e patriotismul ? O Secuiana, o Braiconf, niște ițari tradiționali !!!
Iar dacă nu are tricou cu burtă, îi dai tu, de la tine, așa-i? 😊
@Habare, apoi patriotismul s-a pierdut când am ieșit prima oară din țară și când am văzut că pe acolo se poate face și pe la noi nu se poate face. Acum ce spui tu cu ițari și chestii tradiționale la câți bani costă, că sunt făcute manual și sunt migăloase – cred că mai ieftin aș ieși cu Pierre Cardin.
@Laura, ce ne facem dacă nu ne potrivim la mărimi, poate el are burta S sau M și eu XL, nu cred că merge așa pe ghicitelea.
Bine este posibil să fie și varianta inversă cu mine burtă mărime S și @Habar XL – ar sta tricoul acela pe mine ca pe gardul primăriei 😎.
În principiu, nu mă deranjează codurile vestimentare. Pe de altă parte, pe motiv de cod vestimentar impus, am refuzat orice job în care știam că tre’ să te îmbraci într-un anumit mod. De exemplu, la bancă. Aveam o prietenă care lucra în bancă și era regulă strictă fusta sub genunchi, de culoare gri, neagră sau albastră, cămașă musai albă și sacou tot negru sau gri albastru, pantofi la fel. Exclus sandale. Ea fiind o tipă mai sobră, nu o deranja. Mie-mi scădea nivelul de energie numa’ când mă gândeam să mă îmbrac așa. Lucrează în continuare în bancă, dar codul s-a mai relaxat. Au voie și cu alte culori, ba chiar și cu imprimeuri. :)) M-am angajat la un moment dat într-o firmă în care bărbații din vânzări aveau cod vestimentar, musai cămașă. Mie nu mi se zisese ceva, așa că mă îmbrăcam cum voiam. Țin minte o colegă care plecase din firmă înainte să vin eu, după care s-a reîntors. La prima întâlnire cu ea, eu purtam un pulover pe gât, cu crăpături de la umăr până la încheietură. Ulterior mi-a zis „când te-am văzut, mi-am zis că aute, s-a dus naibii orice cod vestimentar aici!” 😀 Bine, când aveam întâlniri cu clienți, acordam o grijă în plus. Dar țin minte o situație, insistam de vreo doi ani pentru un contract cu un client mare. Ăla flit pe bandă rulantă, că-l enervase rău un fost șef de la noi. Până într-o zi, când mă sună, avea mare nevoie de încălzitoare, hai să ne vedem într-o oră. Pfoai, eram în niște blugi lălâi, adidași, tricou și o jachetă fără mâneci, rucsac. M-am dus așa. Omul, genul bully în bussiness. Mă rog, el se considera „direct” și din astea. Ei, las’ că îmbrăcată și eu ca de bagabonțit pe străzi, am fost super „directă”, am ținut cu dinții de prețuri și a ieșit o comandă de-mi făceam după cruce după că a acceptat-o.
Pe bărbați, în orice context, îmi place să-i văd la jeans și cămașă. Probabil e și influența soțului, pe care-l scoți din cămașă doar la sală și la plajă. Eventual mai intră în tricouri polo. Îi calc cămășile cu așa drag, de numa’ numa’. :))
@Anduța, am văzut aici o rusoaică, este venită cam în același timp cu mine, cam de vreo 7 luni în hotel. Nu prea ne băgam noi în seamă, când ne nimeream la micul dejun, dar de când am început să mă îmbrac la pantaloni de stofă și cămăși – cum ne vedem cum zâmbește și mă salută 🙈.
Dacă ai știi ce încrezut trec pe urmă pe lângă ea. Capul sus, „peptul” înainte…