Circe, Madeline Miller

circeMi-a plăcut foarte mult romanul Circe. Recunosc, am fost sceptică când am început lectura, poate pentru că nu prea m-au impresionat Legendele Olimpului în copilărie sau poate pentru că niște povești atât de îndepărtate în trecut nu au relevanță pentru mine. Dar acest roman al Madelinei Miller merită a fi citit pentru tot ce oferă: aventură, istorie, mitologie, conflict, violență și o paletă largă de tipuri de relații: de prietenie, de iubire, de dușmănie, relașii între frați și relații între părinți și copiii.

Unele voci critice acuză acest roman de feminism. Foarte bine, era timpul! Dacă în Odiseea zeița Circe ne este înfățișată prin ochii unui bărbat (Ulise/Odiseu), în romanul de față ni se prezintă aceleași întâmplări, dar din perspectiva unei femei. Iar asta îl face mult mai interesant.

”Mie mi se pare că poeţilor le place să le umilească pe femei. De parcă povestea n‑ar fi veridică dacă ele n‑ar vărsa lacrimi.”

Circe trăiește singură pe insula unde au deportat-o zeii, speriați că ar putea deveni victime ale puterilor ei de vrăjitoare. Deși zeiță, ea nu este invulnerabilă în fața marinarilor care ajung pe insulă. Da, este nemuritoare, dar trupul ei poate fi abuzat. Ca atare, transformarea bărbaților în animale este o vrajă defensivă, nicidecum o răutate gratuită. Să mai spun cât m-am bucurat când Circe i-a transformat pe vizitatori în porci? Nu pe toți, ci doar pe cei considerați periculoși. Iar pe cei simpatici i-a iubit. Totodată, feminismul a disparut când în conflict au apărut zeițe/femei extrem de rele sau ipocrite. Ca-n viață  🙂

Pe lângă faptul că Madeline Miller a scris un roman excelent, cu acțiune și personaje bine conturate, mi-a plăcut ”atmosfera” caldă de ”hai să bârfim un pic”. Povestea îl transpune pe cititor acolo, în spațiul și timpul zeilor. M-a surprins plăcut descrierea relațiilor de clasă și putere și am aflat cum erau relațiile dintre zei și zeițe, dintre zeii puternici și zeii mărunți, relațiile dintre zei și muritori, relațiile dintre muritorii regi și sclavii lor.

”Odată, când eram mică, l‑am întrebat pe tata cum arată muritorii. «La formă sunt ca noi, presupun, însă tot aşa poţi să zici şi că viermele are forma balenei.»”

Romanul Circe este interesant, captivant, pe alocuri chiar instructiv și cât se poate de prezent, de actual.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.