Subtitlu: greu de citit…
Cartea neagră la fel de bine se putea numi „Cartea grea”. Nu numai că are 600 de pagini, dar ele sunt şi foarte greu de citit. O amestecătură de trecut cu prezent, de realitate cu ficţiune, de gânduri bolnave şi gânduri sănătoase ale singurului personaj activ – Galip. Omul ăsta bate câmpii şi la propriu şi la figurat într-un Istanbul întunecat şi asediat de zăpadă. Orhan Pamuk este lăudat ca fiind un scriitor de excepţie, ba chiar laureat al premiului Nobel pentru literatură în 2006. Ok, cunoscătorii ştiu mai bine, dar mie nu mi-a plăcut cum scrie. Are fraze lungi de câte 5-6 rânduri, iar în aceeaşi frază te plimbă de la istoria Turciei la fulgii de zăpadă şi cămaşa de noapte a Ruyei. Cine e Ruya? O nevastă care-şi părăseşte soţul scriindu-i un bilet cu 19 cuvinte. Multe, foarte multe! Şi astea neclare, ambigue. O carte plină de cuvinte care nu spun nimic. Adică nimic interesant.
Cât m-am chinuit s-o citesc, mai bine vizionam cateva filme. Cu filmele e mai simplu, cel puţin în privinţa timpului. Oricum ar fi un film, tot 2 ore consumi cu el. O carte bună o citeşti în 2-3 zile (sau nopţi), iar dacă-i proastă nu-ţi ajunge-o viaţă s-o termini. Că-ţi cedează nervii şi te-mpuşti.
Ca să nu risc o sinucidere că nici puşcă n-am, arunc cât colo cartea. Iar conştiinţa mă biciuie cu gândul că nu-s destul de profundă pentru marile capodopere literare. Încerc să scap de biciuiala cu pricina scriindu-mi aici nemulţumirile (tot literare).
Serios, aşa-i de greu? Şi eu care îmi făceam mustrări de conştiinţă că nu am citit nimic de el. Îl pusesem chiar pe lista de „absolutely must read” de anul acesta (o listă din care deocamdată l-am citit doar pe Ismail Kadare, dar mai am vreo 8 pe listă).
Si eu mi-am dorit sa citesc ceva de acest autor, inainte sa-mi pice in mana „Cartea neagra”. Are notorietate…Am primit cartea de la o colega. Ea mi-a spus ca a reusit s-o termine si, cu greu-foarte greu, a reusit sa-i dea un sens: istoria Istanbul-ului. Hmm…eu n-am gasit asa ceva 🙂 Poate alte romane ale autorului sunt mai captivante. Acesta – nu!