Jonas Jonasson ne ofera lecturi ”altfel” decât cele cu care suntem obișnuiți. Cărțile lui au titluri lungi, stilul lui are un umor irezistibil și acțiunile descrise de el sunt incredibil de absurde. Ai zice că tot ce citești este rupt de realitate, dar farmecul rezidă tocmai din realismul situațiilor în care își proiectează personajele bizare. După minunatul roman Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut – la care am râs în hohote, am deschis cu încredere Asasinul Anders și lumea pe înțelesul tuturor și n-am regretat.
Personajele din acest roman sunt trei ciudați, pentru că oamenii normali n-au ce căuta în cărțile lui Jonasson. Un recepționer de hotel-bordel cu un nume de tot râsul – Per Persson, o preoteasă care nu crede în Dumnezeu și, desigur, asasinul Johan Andersson – client permanent al pușcăriilor. El nu-i chiar un asasin cu intenție, ci doar accidental. Plătit de interlopi să cotonogească pe unul-altul, având impulsuri cam puternice, bietul de el ajunge asasin din prea mult patos.
Ei, bine, ăștia trei zăpăciți încearcă (și, culmea, chiar reușesc) să câștige o avere escrocând naivitatea celor din jur, deloc puțini. Câștigă o avere pe care o cheltuie și-apoi câștigă încă o avere și tot așa, exploatând latura emoțională a societății mereu sensibilă la drame, sărăcie și darurile lui Moș Crăciun.
Tot ce am citit în acest roman e o nebunie. O nebunie frumoasă, haioasă, încărcată cu un umor zeflemitor, hâtru, de cea mai bună calitate. Pe măsură ce citești ajungi să-ți spui ”așa ceva nu se poate!” 🙂 Și totuși se poate. Am bănuiala că, sub masca unei ficțiuni, Jonas Jonasson ne dezvăluie, de fapt, cum și în realitate se comit mari escrocherii: o întâmplare stupidă iscă idei de înșelăciune și mai stupide, dar suficient de credibile cât să păcălească lumea pentru scurt timp.
Editura Trei oferă pe coperta a IV-a un citat relevant:
”Opt ani mai târziu, Asasinul Anders a ieșit de la zdup și și-a sărbătorit eliberarea cu o asemenea fervoare, că abia a avut timp să se dezmeticească înainte să mai primească vreo paisprezece ani, peste ceilalți opt serviți deja. De data asta, fusese de vină o pușscă. Folosită de la mică distanță. A tras drept în mutra ăluia care preluase afacerea cu amfetamine de la individul cu toporul în spinare. O imagine deosebit de neplăcută pentru cei care fuseseră chemați să curețe după el.”
Iar Jonas Jonasson spune despre acest roman:
”Pentru această carte, aș fi putut alege un instructor auto care nu știe să șofeze sau un economist care nu știe să socotească. În schimb, am ales un preot care nu crede în Dumnezeu.”
Asasinul Anders și lumea pe înțelesul tuturor – o carte amuzantă, ușor de citit, valoroasă prin stil, limbaj și comic de situație.